George Alexander – DATI-LE COPIII ÎNAPOI!

CrestinTotal.ro

Trăim mereu cu senzația că unii nu vor putea înțelege niciodată tragediile de lângă noi… Dumnezeule, în ce lume trăim!Într-o Europă unită, este greu de crezut că duplicitatea morală însoțită de teoriile perverse despre “Binele Suprem al Copilului” au ajuns atât de departe încât însăsi ființa umană a rămas fără apărare…
Dacă rămânem cu mâinile încrucisate, ei desființează până la urmă însusi noțiunea de Mamă si Tată!
Familiei Bodnariu, Inchiziția i-a furat cei cinci copii tocmai speculând onestitatea părinților. Niste minți bolnave, care se conectează cerebral una cu alta pentru Binele Umanității si, fireste, pentru Interesul Suprem al Copilului!, au făcut dovada, încă o data, că sunt un rău în plină dezvoltare. Inchiziția a dezmembrat o familie cu cinci copii să statueze probabil un exemplu: să ne arate fiecăruia că fiecare dintre noi poate fi supus santajului său si poate fi lovit oricând. Fără cruțare.
Familiei Nan, Inchiziția i-a furat…

Vezi articolul original 491 de cuvinte mai mult

Rugăciune pentru familia Bodnariu

La moara lui Felix

Mă iartă, Doamne, că n-am plâns destul

Cu cei ce sfâșiați își plâng necazul,

Dar simt acum în piept, ca un recul,

Cum i se surpă lacrimii zăgazul.

Nu vreau să cred într-un venin norveg,

Căci îmi sunt frați întru umanitate,

Însă sistemul tot nu-l înțeleg,

Când seamănă tragism cu voluptate.

Tu dai din veac părinților copii,

Ca ei să curgă-n timp, prin odrăslire,

Nu piese-n inventar la agenții,

Oricât s-ar denumi de „ocrotire”.

În palma Ta curg, Doamne,- acum, fierbinți,

Prin negurile ce prevăd dezastre,

Lacrimi de prunci și lacrimi de părinți,

Și lacrima compasiunii noastre.

Sunt tată, Doamne, și acest contrast

M-a răvășit: tentacule în noapte,

Și pe alt plan e îngerașul cast

Mușcând din dragoste cu dinți de lapte.

Acest tablou mă doare-ngrozitor,

Și dacă-n mine a stârnit furtună,

Ce-o fi, Părinte,-n inimile lor

Când nu-i toată familia-mpreună.

Ce pot să fac eu, este să mă rog

Vezi articolul original 21 de cuvinte mai mult

Vreau acasă, nene Barnevernet!

La moara lui Felix

Mă aude cineva, nene? Sau ești tanti? Căci pe aici lucrurile sunt tare încurcate în privința asta. Cum am ajuns aici? Și de ce? Și unde-mi sunt părinții? Dar frățiorii?

Am înțeles că cei care se învârt în jurul meu, în această casă total străină, sunt „părinți surogat”. După logica mea infantilă (poți să mă contrazici dacă te ține „procesorul”), un surogat, adică înlocuitor, se folosește atunci cînd ceva nu mai funcționează. Sau lipsește.

Dar să înlocuiești părinții iubitori cu surogate este un gest criminal. Și tot după logica mea de copil, astfel de prostii uriașe fac adulții care nu au primit nicio pălmuță la fund când au făcut prostioare.

Nene Barnevernet, mata ai avut mamă? D-aia de-adevăratelea, nu surogat. Dacă da, trebuie să-ți amintești cum se percepe mama, cu un simț special. Al șaselea, căci de cinci simțuri am învățat la școală.
Este simțul prin care atmosfera „ca la…

Vezi articolul original 341 de cuvinte mai mult

Rugăciune

M-aș prinde-n hora florilor de mai
Încorolând miresmele sublime,
De-aceea Doamne Te-aș ruga, să-mi dai
Petale-flăcări ca la Cin’zecime.

Mi-aș spulbera suspinele prin crâng,
Să le adune-n triluri, ciocârlia,
De drag, Isuse, dă-mi lacrimi să plâng,
Cu dor să Îți aștept Împărăția.

M-aș împleti în Razele de Soare,
În snopul de Corpusculi aurii,
Dă-mi Doamne, biruință în cuptoare,
Umple-mi candela să Te Aștept să vii.

Aș curge-n unda Apei din Cuvânt,
Să susur peste pietrele din vale,
Dă-mi Doamne, plinătate în Duh Sfânt
Și fagurul de miere-al gurii Tale.

Să mă înalț ca aburul spre Soare
Până la norul tainic, așteptat,
Dă-mi Isuse puterea cea mai mare,
Să Te iubesc, slăvite Împărat.

Toată slava, Isuse, este-a Ta,
De slavă nu e vrednică țărâna,
Ai îmbrăcat-o trecând prin Golgota,
A Ta e Doamne, pentru totdeauna.

Ana Haz

Mereu neprihăniţi

“Rugăciunea neprihăniţilor, îi este plăcută.” (Proverbe 15.8)

Aceste cuvinte sunt o făgăduinţă, căci este adeverirea unui fapt împlinit în toate timpurile. Dumnezeu găseşte mare plăcere în rugăciunea celor neprihăniţi. Prima noastră grijă trebuie să fie, să fim hotărâţi a merge drept pe cale; să nu fim necinstiţi în serviciul nostru, cedând la rău, căci cel ce se abate de pe cale la dreapta sau la stânga, va trebui să iasă singur din încurcătură. Dacă luăm căi lăturalnice, nu ne vom putea ruga, şi dacă totuşi vom îndrăzni s-o facem, cerul va fi închis la cererile noastre.

Să ne supunem voii lui Dumnezeu, după cum ne e descoperită. În acest caz ne putem ruga în siguranţă. Dacă ruga noastră e plăcută lui Dumnezeu, să nu-L lipsim de ceea ce Ii face plăcere. El nu se uită la cuvinte alese, ci Ii plac cuvintele simple ale copiilor Lui şi ascultă gânguritul fiilor Săi născuţi de curând. Nu ar trebui să ne bucurăm în rugăciune, pentru că El găseşte plăcere în ea? Să ducem necazurile noastre, înaintea Tronului Său. Dumnezeu ne dă multe prilejuri de rugăciune şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.

Charles Spurgeon