Durere și viață

Durerea e parte din viață
E dalta ce cioplește în piatră,
Ea doare atunci când lovește
Așa suntem înălțați sus pe creste.

Durerea, e-o cheie secretă din suflet
Deschide cămări ferecate cu lanțuri.
E ceea ce-aduce lumină în umblet
Ne face sensibili și tari în necazuri.

Durerea a fost înălțată sus la Cruce
A ajuns ridicata la rang de virtute,
Ca noi pământenii s-avem mângâiere
Atunci când pe pământ suntem în durere.

Durerea a adus tristețe și moarte
Doar prin ea am putut primi libertate,
E parte din viața de-aici așa scurtă
Dar are în ea o valoare eternă!

S-o primim dar, cu zâmbet pe buze
Știind că prin ea, vom avea strălucire.
E-al vesniciei dulce răsunet,
E parte din viață și parte din suflet!

Simion Ioanăș

Apucat de Dumnezeu

Dumnezeu e în control

“Căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos.” Filipeni 3:12

Nu alege niciodată să fii un lucrător pentru Dumnezeu; dar o dată ce Dumnezeu te-a chemat, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! Noi nu suntem aici să lucrăm pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi, ci pentru că Dumnezeu ne-a apucat. Nu se pune niciodată problema în felul următor: “O eu nu sunt potrivit pentru asta”.

Ceea ce trebuie să predici este hotărât de Dumnezeu, nu de înclinaţiile tale naturale. Păstrează-ţi sufletul într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu şi aminteşte-ţi că eşti chemat nu doar să depui o mărturie, ci să predici Evanghelia. Fiecare creştin trebuie să mărturisească adevărul lui Dumnezeu; dar când este vorba despre chemarea de a predica, trebuie să simţi strânsoarea dureroasă a mâinii lui Dumnezeu. Viaţa ta este în strânsoarea mâinii lui Dumnezeu exact pentru acest lucru.

Câţi…

Vezi articolul original 72 de cuvinte mai mult

Ce bucurii!

Cei însetaţi, veniţi la Ape!
Cei flămânzi luaţi Pâine!
Domnul Domnilor, Isus, vine
Īn plinul Dragostei Agape!

Ce bucurii pentru cel salvat!
În a Iubirii veşnicie,
La izvoarele de Apă vie,
În veci va fi binecuvântat!

O lacrimă pe a lui faţă,
Se prelinge īn perlă vie,
Īn a cerului armonie
Pluteşte-n astral curăţată.

Ca o floare, floare aleasă,
În cununa Sa vei străluci,
Ca scumpe nestemate vii,
Īn Împărăţie, Acasă!

Maria Șopț 

Siguranţa izbăvirii personale

Dumnezeu e în control

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate…

Vezi articolul original 126 de cuvinte mai mult

Mi-e dor de cer

Mi-e dor de cer, de Locul sfânt desăvârșit,
De Cetatea eternă, de Mirele iubit,
Mi-e dor de toți cei dragi, ce sunt acolo sus,
Mi-e dor de veșnicie, de-al meu Mire Isus.

Mi-e dor de cer, de locul binecuvântat,
De miile de îngeri, de al meu Împărat,
Mi-e dor de pomul vieții ce rodește mereu,
De Tronul plin de slavă, mi-e dor de Dumnezeu.

Mi-e dor de cer, de străzile ce strălucesc,
De porțile mărețe ce cu drag mă primesc,
Porți de mărgăritare și ziduri de iaspis,
De măreția sfântă, splendori de nedescris.

Mi-e dor de cerul nou, de Cetatea de vis,
De Locul mult dorit, eternul Paradis,
Mi-e dor de locul unde nu vor mai fi dureri,
Nici tânguiri, nici lacrimi, ci sfinte privegheri.

Mi-e dor de cer, mi-e dor de Locul glorios,
De-al meu Mântuitor, de Domnul meu Hristos,
Mi-e dor de Râul vieții, limpede, cristalin,
De Cel Atotputernic, de Domnul meu, Amin!

Ica Drăgoi

Întotdeauna acum

Dumnezeu e în control

“Vă implorăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar” 2 Corinteni 6:1.

Harul de care ai avut parte ieri n-ajunge şi pentru astăzi. Harul este bunăvoinţa îmbelşugată a lui Dumnezeu; poţi oricând conta pe prezenţa lui, ca să beneficiezi de el. “Prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări”- aici vine examenul răbdării. Nu reuşeşti să te bazezi pe harul lui Dumnezeu în aceste situaţii? Spui tu: “O, de data asta nu contez pe harul Lui!”? Nu e vorba să te rogi şi să-I ceri lui Dumnezeu să te ajute, ci să îţi însuşeşti acum harul lui Dumnezeu.

Noi facem din rugăciune o pregătire pentru lucrare, dar în Biblie nu găsim nicăieri aşa ceva. Rugăciunea este exerciţiul de apelare la harul lui Dumnezeu. Nu spune: “Voi răbda aceasta până când voi putea merge să mă rog”. Roagă-te acum; apelează la harul lui Dumnezeu în momentul în care eşti…

Vezi articolul original 155 de cuvinte mai mult

Pe calea Ta

Pe calea Ta pornit-am cu iubire
Când trist eram căzut în deznadejdi
Din val m-ai ridicat si din ruine
Părinte drag, o numai Tu dai vieți.

Si am pornit cu dragoste în suflet
Să te slujesc, caci Tu m-ai izbăvit
De oameni răi ce au otravă-n umblet
O, Tu ești Dumnezeul meu iubit.

Si-am auzit o voce din ‘nălțime
De Tată care dulce mi-a vorbit: ”
O nu te las o vino după Mine
Din grea povară Eu te-am slobozit.

Căci am plătit la Golgota salvarea
Pe care astăzi vreau să-ți dăruiesc
O vino si urmează azi cărarea,
Pe care sfinții mei, pe ea pășesc”.

Si-am alergat spre El cu dor fierbinte,
Pe calea sfântă care duce sus
Pe stânca mântuirii, Doamne Tu m-ai pus
Să-ți văd puterea-Ti mare, o Domnul meu Isus.

Si mi-ai intins o mână să mă poarte
Prin valurile ce băteau din greu,
M-ai izbăvit din  boale si din moarte
O Doamne prin Cuvântul Tău.

Tărie Mi-ai rămas intr-una
Sa pot sa trec necazuri si furtuni,
Si cred c-odată voi purta cununa
Din mână Ta, ce-a făurit minuni.

O ține-mă  să nu mă clatin Doamne
Când răul ne pândește tot mereu,
Sa pot sa tac când leul dă târcoale,
Ne scapă din nevoi când drumul este greu.

Mai dă-mi îndemn si lacrimi de căință
Să-ndur si sa privesc spre cer
Ca cei dintăi urmași în pocăință
Ce te-au iubit, cu-o dragoste de fier.

Mai umple vasul cu cântări de slavă
Si toarnă untdelemnul sfânt
Că ranele sant multe, Tu le spală
Ca să-ți cântăm o Mielule Divin.

Floarea Ferghete

A-ţi găsi personalitatea in focul întristării

Dumnezeu e în control

“Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta?…Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Ioan 12:27-28

Ca sfânt, atitudinea mea faţă de întristare şi dificultăţi nu trebuie să fie aceea de a cere ca ele să fie îndepărtate, ci a cere ca, în mijlocul fiecărui foc al întristării, să-mi pot păstra personalitatea cu care m-a creat Dumnezeu. Domnul nostru S-a găsit pe Sine în focul întristării. El n-a fost scutit de acel ceas, ci ajutat să poată ieşi din acel ceas.

Noi spunem că n-ar trebui să existe întristare, dar există întristare şi trebuie să ne găsim pe noi înşine in flăcările ei. Dacă încercăm să scăpăm de întristare, dacă refuzăm să ţinem cont de ea, suntem nechibzuiţi, întristarea este una dintre cele mai mari realităţi ale vieţii; nu are nici un rost să spui că n-ar trebui să existe întristare. Păcatul…

Vezi articolul original 164 de cuvinte mai mult

Când lumea fierbe

Spre ceru-ntunecat se ’nalță jerbe
S-a-nnourat de-amenințări trăirea,
Nemulțumitu-și tremură rostirea
În implorări sau strigăte acerbe.
Înspăimântat, bogatu-nchide ușa,
Nedreptățitu-și scutură cenușa,
Se întretaie vești, iar lumea fierbe.

Nu, să nu piară cel nelegiuit!
În praf doboară stâlpul infamiei
Și, ca o rază-n mijlocul urgiei,
Înalță rugi spre Cerul nesfârșit.
Vestește-i condamnatului salvarea,
La Tron divin să-și ceară achitarea –
Fii om, de dragul harului primit.

Trecând prin praf, nu-i alb fără de pată,
Sub cruce stau răniții și călăii,
Căci au umblat pe tot cuprinsul văi
S-aducă spini pe fruntea-nsângerată.
Îmbărbătează-ți lacrima de jale,
Să se prelingă-n poala țării tale.
De te-ai rugat, mai roagă-te o dată.

Străin aici și cetățean de sus,
Când lumea fierbe, arzi pentru Isus.

Viorica Mariniuc 

Împacă-te cu ideea existenţei păcatului

Dumnezeu e în control

“Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.” Luca 22:53

Faptul că nu ne împăcăm cu ideea existenţei păcatului produce toate dezastrele din viaţă. Poţi vorbi despre virtuţile nobile ale naturii umane, dar există ceva în natura umană care va râde în faţa oricărui ideal pe care-l ai. Dacă refuzi să accepţi că în fiinţele umane există viciu şi egoism, că există ceva de-a dreptul duşmănos şi rău, atunci, când păcatul îţi va ataca viaţa, vei face compromis cu el şi vei spune că n-are rost să lupţi împotriva lui.

Ţii cont că acesta este ceasul şi puterea întunericului sau imaginea pe care o ai despre tine însuţi exclude păcatul? Te împaci cu ideea existenţei păcatului în relaţiile şi prieteniile tale pământeşti? Dacă nu, el te va prinde la primul colţ şi vei face compromis cu el. Dacă te împaci cu ideea că există păcat, vei sesiza imediat pericolul – “Da…

Vezi articolul original 124 de cuvinte mai mult