La tronul de har

Aducem temerile noastre la tronul de har
Și revenim cu-n dar (un scump mărgăritar)
Cutezători ne ducem oriunde El ne spune
Să știe cât mai mulți ce-nseamnă o minune.

Aducem pocăința să ia noi energii
Nicicând să nu accepte un sfat spre letargii
Și astfel împlini-vom tot ce ne cere Cartea
Să nu ne-ngrijorăm de tot ce-aduce moartea.

Aducem și credința și vrem o analiză
Căci nu vrem, mai târziu, să fie vreo surpriză
Să fie tare-n lupte, să fie neînvinsă
De duhul de slujire să fie ea cuprinsă.

La tronul de-ndurare venim cu neputința
Și-apoi, în mod plenar, ne dăm toată silința
Că vrem să conectăm vorbirea cu-aplicarea
Să nu fie-n zadar slujirea și chemarea.

Ne-așternem fericirea naintea Celui care
Nu trece cu vederea o rană care doare
Lăsăm acolo plânsul și tot ce ne apasă
Nălțăm recunoștință că Cerului îi pasă.

Aducem ofrandele noastre la tronul de har
Știind că jertfa supremă n-a fost în zadar
Conecția cu Cerul nu vrem să fie distrusă
C-așa menținem viața din împliniri compusă.

George Cornici

Până când eşti cu totul al Lui

Dumnezeu e în control

„Fie ca răbdarea voastră să fie un produs finit, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, fără nici un defect.” lacov 1:4

În cazul multora dintre noi, lucrurile sunt în ordine în ansamblu, dar există unele domenii în care suntem neglijenţi. Nu este vorba de păcat, ci de rămăşiţe ale vieţii noastre carnale care ne pot face neglijenţi. Neglijenţa este o insultă la adresa Duhului Sfânt. Nu trebuie să fim neglijenţi în nici o privinţă: nici în modul în care mâncăm sau bem, nici în modul cum ne închinăm lui Dumnezeu. Nu numai relaţia noastră cu Dumnezeu, ci şi expresia exterioară a acestei relaţii trebuie să fie corectă. In final Dumnezeu nu va scăpa nimic din vedere; fiecare detaliu este sub privirea Lui.

În nenumărate moduri Dumnezeu ne va întoarce la acelaşi punct mereu şi mereu. El nu oboseşte să ne întoarcă în acelaşi loc până când învăţăm lecţia, deoarece El…

Vezi articolul original 152 de cuvinte mai mult

De poți

De poți, nu plânge când ai planuri frânte
Și când dorințele lumești n-au împlinire;
Dar plângi mereu cu-acela care plânge,
Ca să îți vadă Cerul în privire.

De poți, nu spune altora durerea
Ce ți-o pricinuiesc în lume mulți,
Dar spune tuturor despre puterea
Ce-o capeți prin iertare când asculți.

De poți, nu te-ntrista când rugăciunea
Nu e-nsoțită iute de-un răspuns;
Dar să te întristezi atunci când lumea
Uzurpă lângă tine pe Isus.

De poți, nu prinde calea disperării
Atunci când valurile vieții vin;
Dar dacă n-ai în tine gustul sării,
Cu disperare-ntoarce-te, deplin.

De poți, nu spune că e greu pe Cale,
Chiar dacă spinii-mpung când urci spre Cer,
Dar spune tuturor ce merg la vale,
Că de-L urmează pe Isus, nu pier.

De poți, nu plânge când credința-i mică
Și parcă-i tot mai greu să-naintezi,
Dar plânge când Îl simți cum te ridică:
Numai așa poți dragostea-I s-o vezi. .

Și cât vei fi și-i mai avea suflare,
Să ai întinsă mâna pentru toți
Nu să cerșești iubire și-ndurare,
Ci să le faci doar binele, de poți…

Lidia Maria Senași 

Disciplina deziluziei

Dumnezeu e în control

„Isus nu Se încredea în ei pentru…. că ştia ce este în om. „loan 2:24-25

Deziluzia înseamnă a nu mai avea în viaţă judecăţi false. Faptul de a fi aduşi la realitate prin deziluzii ne poate face cinici şi foarte critici în felul cum îi judecăm pe alţii, dar deziluzia care vine de la Dumnezeu ne aduce în punctul în care îi vedem pe oameni aşa cum sunt în realitate şi totuşi nu ajungem cinici, nu avem de spus nimic jignitor şi nici o critică răutăcioasă. Multe dintre lucrurile crude din viaţa noastră izvorăsc din faptul că suferim deziluzii. Nu ne comportăm unii faţă de alţii pe baza a ceea ce suntem în realitate, ci pe baza ideilor pe care le avem unii despre alţii. Totul este fie plăcut şi bun, fie rău şi netrebnic. În funcţie de ideile noastre.

Refuzul de a fi deziluzionat este cauza multor suferinţe în…

Vezi articolul original 167 de cuvinte mai mult

Cu preţul vieţii

Zidiri de stele ca la-nceput
Făclii stălucitoare s-au făcut,
În luceferi vii, pe căi de unde,
Cu ochi de foc cerul să inunde.

Prin ea, traiectoria divină,
A coborât Lujer de Lumină,
În paşii durerii, a nimănui,
Fiul cerului sfânt şi-al omului.

Dar cine să-L asculte oare,
Când făţărnicia era-n floare,
În nimicnicia veacului rău
Morţi în păcate, fără Dumnezeu?

Dumnezeu întrupat, El răstignit,
Cu preţul vieţii a rămas neclintit!
Prin Jertfa Golgotei minunată
A dus la sfârşit lucrarea dată!

Să învăţăm din trăirea Lui Isus!
Legaţi cu firul Dragostei de Sus,
Neâncetat Cuvântul să vestim,
Ca Isus, noi toţi să slujim!

Maria Șopț 

Ce vezi în mijlocul norilor tăi?

Dumnezeu e în control

„Iată, El vine pe nori!” Apocalipsa 1:7

În Biblie norii au întotdeauna legătură cu Dumnezeu. Norii sunt acele stări sau suferinţe sau situaţii providenţiale dinăuntrul sau din afara vieţii noastre personale care par să contrazică suveranitatea lui Dumnezeu. Dar tocmai prin acei nori Duhul lui Dumnezeu ne învaţă cum să umblăm prin credinţă. Dacă n-ar exista niciodată nori în viaţa noastră, n-am avea credinţă. “Norii sunt praful picioarelor Lui” (Naum 1:3). Norii sunt un semn că El e prezent. Ce revelaţie este să ştii că întristarea, lipsa şi suferinţa sunt norii care vin împreună cu Dumnezeu! Dumnezeu nu Se poate apropia de noi fără nori. El nu vine când cerul e senin şi strălucitor. Nu este corect să spunem că Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva prin încercările pe care le avem; prin fiecare nor pe care îl aduce. El vrea să ne dezveţe de ceva. Scopul pentru care Dumnezeu…

Vezi articolul original 176 de cuvinte mai mult

Dor de Cer, dor de El…

Mi-e plină inima de dor, de dorul revederii
Când mă vei izbăvi deplin din mrejele durerii,
Și voi ajunge-n veșnicii de bucurii depline,
Unde nici moarte nu va fi, nici plâns și nici suspine.

Mi-e plină inima de dor, de doru-mbrățișării,
Când îmi vei șterge de pe-obraz brăzdările ocării,
Și mă vei săruta cu drag, ca și o mamă fiul,
Și-n Frumusețea Sfintei Țări va fi uitat pustiul…

Mi-e plină inima de dor, de dor de-a fi cu Tine,
Și cu Mireasa Ta cântând pe-a Raiului coline.
O, cât doresc să pot trăi aici pe-acest pământ,
Purtând în fiecare zi în suflet Cerul Sfânt!

Lidia Maria Senași 

Ascultarea-si apoi?

Dumnezeu e în control

„Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă de cealaltă parte… ” Marcu 6:45-52

Noi suntem în stare să credem că, dacă Isus Cristos ne sileşte şi noi Il ascultăm, El ne va conduce spre mari succese. Nu trebuie să ne gândim niciodată că visele noastre de succes sunt scopul lui Dumnezeu pentru noi; scopul Lui poate fi exact opusul. Avem ideea că Dumnezeu ne conduce spre o ţinta anume, spre un ţel dorit; El nu face aceasta. Problema ajungerii la o ţintă anume este de mică importanţă. Ceea ce noi numim proces, Dumnezeu numeşte ţintă.

Care cred eu că este scopul lui Dumnezeu? Scopul Lui este să depind de El şi de puterea Lui acum.Dacă pot să rămân calm şi neclintit în mijlocul luptei, scopul lui Dumnezeu se împlineşte în mine. Dumnezeu nu lucrează în vederea unui anumit sfârşit; ţinta Lui este…

Vezi articolul original 155 de cuvinte mai mult

Dumnezeu să mângâie familia Ghioca!

Ciprian I. Bârsan

La câteva ore după transplant, inima Laurei Ionela Ghioca a cedat. Ea și-a dorit mult să trăiască, Alex Ghioca, soțul ei a fost necontenit lângă ea, mama ei i-a donat ficatul, au fost mii de oameni care s-au rugat și i-au sprijinit, dar voia lui Dumnezeu a fost ca viața ei să se oprească aici.

Pentru toți cei din București și din apropiere care vor să fie alături de familie, astăzi trupul neînsuflețit va fi depus la capela Spitalului Fundeni, urmând ca mâine să fie adus la Timișoara. Voi reveni cu alte detalii.. Dumnezeu să binecuvinteze și să mângâie familia îndoliată!

Sursa: Marius Cimpoae

Vezi articolul original

O nouă șansă

Mi-ai arătat și mie harul Tău,
Dar m-am lăsat orbit de ce-i lumesc,
M-am dus ca un nebun pe drumul meu,
Uitând de Tine, Tatăl meu Ceresc.

Ca Dima am privit doar spre vitrine,
Și dragostea de lume m-a cuprins;
-Cum am uitat, crezând că fără Tine,
Aș deveni un om de neînvins… –

Și sunt chiar mai nevrednic decât Iuda,
Ce-a sărutat și a vândut o dat’…
Căci eu, în FIECARE zi, cu punga,
Cerșeam arginții dorului furat! …

Mă-ntorc din nou la Casa părintească,
Am hoinărit destul prin lumea mare;
Și îndeajuns din troaca ei grotească
Am năzuit spre roșcove murdare.

Am îndrăznit să vin acum, o, Doamne,
C-am auzit că a mai fost un fiu
Neascultător, nenorocit ca mine,
Dar L-ai primit din mort ce-a fost, ca viu.

Primește-mă, Te rog, din nou, Părinte,
În casa noastră, de mai ai vreun loc,
Căci vreau Iubite, de-astăzi înainte,
Să nu mă mai despart de Tin’ deloc! …

Lidia Maria Senași