Azi inima ni s-a amărât foarte tare și am plâns mult. Am plâns de supărare, am plâns de disperare, am plâns de neputință – alături păstorii din Regiunea Vakinankaratra, de Ioana și, mai ales, alături de familia disperată a păstorului Harisson – familia îndoliată.
În timp ce eram la Spitalul Municipal Atsimo, spre ora 11.00, să verific evoluția lucrării de renovare la Pediatrie, a venit păstorul Harison din Talata cu unul dintre copiii lor, o fetiță de 7 ani, la Urgență. Spunea că îi era rău fetiței, că a vomitat, că nu vrea să mănânce și altele. Ne-am gândit că este doar o mică problemă.
Au fost trimiși la Pediatrie, unde au urgență pentru copii, iar aceștia au constatat doar decesul acestei prințese, chiar înainte de a ajunge la ei. Nu aveau la Pediatrie nici măcar un defibrilator – un aparat cu șocuri electrice pentru resuscitare. Poate ar fi putut…
Vezi articolul original 195 de cuvinte mai mult