Zi: 13 mai 2018

Psalmul 139

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Doamne, Tu mă cercetezi
De aproape şi mă ştii
Când mi-e inima zdrobită
Sau huceag de bucurii.

De departe-mi pătrunzi gândul
Care nici că nu se naşte
Şi Tu, Doamne, dinainte,
Știi ce cuget mă va paşte.

Nici nu îmi ajunge vorba
Frământându-se pe limbă
Că şi simt cum Duhul vieţii
Dinăntru mă preschimbă.

Tu-mi cunoşti căile vieții
Când mă culc şi când mă scol
Cu aripi ocrotitoare
Îmi dau îngerii ocol.

Taina Ta atât de mare
E prea greu s-o pot pătrunde
Spre nadir este înălțare
Din abisele profunde.

De la faţa Ta deoparte
Unde pot să stau retras
Când prin Duhu-Ţi, de aproape
Tu îmi numeri orice pas?

Dacă m-aş sui la ceruri
Tot Tu eşti şi-acolo sus
Dacă mă cobor în groapă
În adâncuri stai ascuns.

Dacă zorile m-or duce
Dincolo pe ţărm de mare
Chiar şi-acolo mă ajunge
Mila Ta ocrotitoare.

Dacă searbădul mormânt
M-o acoperi cu tină
Chiar şi-n noaptea din sicriu
Mi-oi trimite Tu lumină.

Fiindcă şi-ntunecimea
E ca ziua pentru Tine
Și în faţa Ta chiar noaptea
Se preface în lumine.

Tu mi-ai întărit rărunchii
M-ai ţesut la mama-n pântec
Cum să nu îţi laud, Doamne,
Vrednicia Ta în cântec?

Minunată Ţi-e făptura
Sfinte lucrările Tale
Şi ce bine văd acuma
Singura spre Tine Cale.

Nu Ţi-am fost străin vredată
Nici când tainic din pământ
Îmi zideau un trup de om
Ursitoarele de vânt.

M-ai văzut cu mult nainte
Chiar ca mama a mă vede
Şi în cartea Ta-mi sunt scrise
Toate faptele secrete.

Cât de nepătruns eşti, Doamne,
Câte lucrările Tale
Că-s mai multe ca nisipul
Aşternut la ţărm de mare.

De trăiesc sau mor de-acuma
Eu oricum sunt robul Tău
Doamne, dacă-ai stinge ura
Făcătorilor de rău.

Depărtați-vă de mine
Oameni însetați de sânge
Ce vorbiți pizmaș pe Domnul
În rostirile nătânge.

Ce Îl vrăjmășiți în spate
Îi luați numele în van
Doamne, cum să nu urăsc
Pe acel ce Ți-e dușman?

Da, urăsc cu ură multă
Pe acei cu gândul laș
Și-i socot fără osândă
Ca pe proprii-mi vrăjmași.

Dacă este-n mine ură
Stinge focu-n gândul meu
Ce pot oamenii să-Ţi facă
Ţie, Însăşi Dumnezeu?

Şi cu mila Ta cerească
Schimbă-mi, Doamne, gândul van
Fă-mă Doamne, să-l iubesc
Și pe acel ce mi-e dușman.

Doamne, mă cunoaște bine
Cercetează-mă, mă iartă,
Mă încercă și mă pune
De-s greșit, pe calea dreaptă.

Marin Mihalache