Din dragoste pentru lume…

Ciprian I. Bârsan

2 Tim 4:10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic. 

Numele lui Dima, apare într-o listă specială, cea a colaboratorilor apropiați ai lui Pavel. Un om din echipa de slujire, un om căruia Dumnezeu i-a adresat o chemare specială, un om pe care Dumnezeu l-a folosit pentru lărgirea Împărăției Sale, o perioadă de câțiva ani.

Într-un moment delicat, dificil din istoria slujirii apostolului Pavel, Dima apare pe o altă listă, neagră, a celor ce l-au abandonat pe încercatul slujitor!

Momentul plecării spre veșnicie era atât de aproape, însă Dima alege să producă durere în inima bătrânului apostol….

De ce alege să plece? De ce l-a părăsit?

Povaraslujirii a fost prea mare? Prigoana din timpul împăratului Nero prea greu de suportat? Problemele? Posibil

Dragostea pentru lumea de acum a fost mai mare decât dragostea pentru Adevăr!

Atras și momit…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

Cu ochii sufletului

Deseori, privesc cerul  înalt, în noapte,
Văd stele zâmbind, păsări, aud și șoapte,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd  Râul de Iubire a lui Dumnezeu!

Privesc  spre miazănoapte, stelele clipesc,
Galaxii minunate, ochii, îmi uimesc,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd un Porumbel alb venind din empireu.

-„Vino, Porumbel, cu pene  de lumină!
Adu haine albe pentru lut și tină!
Pană albă din aripa Ta de lumini,
Și un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi!

Adu și o ramură verde de măslin!
Pecetea de Pace a Tatălui divin,
Scânteie de foc din Făclia Iubirii,
Și un dor nestins de Țărmul Nemuririi!

Toarnă  ulei în candela mea  cerească!
Fereastra sufletului meu să crească,
Să văd   mereu albastrele Tale câmpii,
Să aud corul de îngeri din veșnicii!”

O aripă de lumină mă atinge,
Aprinde mucul ce aproape se stinge,
Deschide  larg fereastra sufletului meu,
Să coboare limbi de foc de la Dumnezeu!

Simt un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi,
Poposesc și eu în corul de lumini,
Cântă a mea harfă cu îngerii de sus;
„-Slavă Ție, Doamne, al meu Cristos Isus!”

Arancutean Eliza 

Obiceiul de a recunoaşte bogăţiile lui Dumnezeu

Dumnezeu e în control

„… părtaşi naturii divine. 2 Petru 1:4. ” Bucureşti 2001

Noi suntem făcuţi părtaşi naturii divine prin promisiunile Lui; apoi trebuie să „cultivăm” natura divină în natura noastră umană formându-ne anumite obiceiuri; primul obicei pe care trebuie să ni-l formăm este acela de a recunoaşte tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi. Insă noi spunem: „O, nu-mi pot permite asta” – una dintre cele mai mari minciuni care a fost vreodată cuprinsă într-o frază.

Este o dovadă de prost gust să vorbeşti despre bani în domeniul material şi la fel este şi în domeniul spiritual; totuşi, vorbim de parcă Tatăl nostru din ceruri ne-a lăsat fără nici un ban! Noi credem că este un semn de reală modestie să spunem la sfârşitul unei zile: „O, m-am descurcat astăzi, dar cu mare greutate”. Şi totuşi. Dumnezeul Atotputernic este în întregime al nostru prin Domnul Isus! Şi El va face ca până…

Vezi articolul original 194 de cuvinte mai mult