Denis Stranis si Otto Pascal
vocea
16 Decembrie
„Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut, şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele.” Isaia 48:8
Este dureros să te gândeşti că, într-o anume măsură, acuzaţia aceasta poate fi aplicată credincioşilor care sunt adesea insensibili spiritual. Noi înşine am putea să ne jelim, fiindcă nu auzim vocea lui Dumnezeu atunci când trebuie. „Nici nu le-ai auzit”. Există mişcări ale Duhului în sufletul nostru care trec neobservate. Sunt şoapte ale poruncilor şi iubirii divine care trec nevăzute de intelectul nostru. Vai! Am fost adesea ignoranţi -„nici nu le-ai ştiut”. Sunt probleme interioare pe care ar fi trebuit să le vedem, stricăciuni care au pătruns neobservate în vieţile noastre, afecţiuni care se ofilesc ca florile în frig, nesupravegheate de noi; străluciri ale feţei divine care ar putea fi văzute dacă nu ne-am închide ferestrele sufletului.
Dar noi „nu pricepem şi nu înţelegem” (Isaia 44:18). Când ne gândim la acest lucru, suntem umiliţi la culme. Cât de mult ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu, dacă ne gândim câta nebunie şi ignoranţă trebuie să ierte Dumnezeu, ca să ne trateze cu atâta îndurare! Admiră minunata suveranitate a harului, care ne-a ales în ciuda tuturor defectelor! Minunează-te de preţul care a fost plătit pentru noi, deşi Christos ştia cine eram!
Cel care atârna pe cruce a văzut necredinţa, îndoiala, răceala, indiferenţa, nepăsarea şi lipsa rugăciunii, dar a spus: „căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!… pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că «esti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ” (Isaia 43:3-4)! O, răscumpărare, cât de glorioasă este strălucirea ta pe lângă întunericul din noi! O Duh prea Sfânt, de acum înainte, dă-ne o ureche atentă şi o inimă înţelegătoare!
C.H. Spurgeon
30 Octombrie
„Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud!” Cântarea Cântărilor 8:13
Scumpul nostru Domn Isus îşi aminteşte bine de grădina Ghetsemani. Deşi a părăsit această grădină, EI locuieşte acum în grădina bisericii Sale. Acolo se descoperă celor care caută tovărăşia Sa. Vocea iubitoare care se adresează aleşilor Săi este mai muzicală decât harpele cerurilor. In ea există o adâncime a melodiei care depăşeşte orice muzică omenească. Zeci de mii de oameni de pe pământ, şi milioane de fiinţe de sus sunt favorizate de tonurile ei armonioase. Unii dintre ei, pe care îi cunosc bine şi îi invidiez, ascultă chiar în clipa aceasta vocea Lui iubită. Dacă aş putea împărtăşi bucuria lor! Este adevărat că unii dintre ei sunt săraci, alţii sunt ţintuiţi în pat, şi alţii bat la porţile mormântului.
Totuşi, Doamne, aş suferi bucuros împreună cu ei, aş răbda de foame cu ei şi aş fi gata să mor împreună cu ei, dacă aş putea să-Ţi aud vocea. Odinioară o auzeam des, dar am îndurerat Duhul Tău. Întoarce-te cu bunătate spre mine, şi spune-mi din nou: „Eu sunt mântuirea ta” (Psalmi 35:3). Nici o altă voce nu mă poate mulţumi. Cunosc vocea Ta, şi nu pot fi înşelat de vreo alta. Te implor îngăduie-mi să o aud. Prea Iubitule, nu ştiu ce vei spune, şi nu pun nici o condiţie. Lasă-mă numai să Te aud vorbind. Dacă este o mustrare, Te voi binecuvânta pentru ea. Curăţire! urechilor mele încăpăţânate poate cere o operaţiune foarte dureroasă. Totuşi, oricât ar costa, nu mă întorc de la singura mea dorinţă: fă-mă să aud vocea Ta.
Străpunge-mi urechile din nou; străpunge-mi urechile cu cele mai ascuţite note. Numai nu îngădui să rămân în continuare surd la chemarea Ta. In seara aceasta, Doamne, împlineşte dorinţa nevrednicului Tău rob, fiindcă sunt al Tău, şi Tu m-ai cumpărat cu sângele Tău. Tu mi-ai deschis ochii să Te văd, şi această vedere m-a salvat. Acum, Doamne, deschide-mi urechile. Am citit în inima Ta Acum lasă-mă să-ţi aud glasul.
C.H. Spurgeon
Pe genunchi, eu…
Dana Nalbaru
3 Ianuarie
„Vocea celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, netetziţi-i cărările.”
Luca 3:4 Vocea celui ce striga în pustie cerea o cale pregătită pentru Domnul, o cale prin pustie. Eu voi fi atent la ceea ce strigă învăţătorul şi îi voi pregăti o cale în inima mea, netezită, prin milă, în deşertul firii mele. Cele patru porunci din Isaia 40, din care se inspiră textul de astăzi (vers. 3) trebuie să beneficieze de atenţia mea serioasă: „Orice vale să fie înălţată” (vers. 4). Gândurile josnice şi înjositoare trebuiesc părăsite, îndoiala şi disperarea trebuiesc îndepărtate, iar plăcerile şi înălţarea de sine trebuiesc lepădate. Peste văile adânci trebuiesc înălţate drumuri glorioase. „Orice munte şi deal să fie plecate” (vers. 4). Mândria şi încrederea în sine trebuiesc nivelate pentru ca să se pregătească un drum pentru Regele Regilor.
Dragostea divină nu poate fi acordată niciodată păcătoşilor mândri şi încăpăţânaţi. Domnul îi respectă pe cei umili şi îi vizitează pe cei cu inima rănita, dar cel mândru este o urâciune în faţa Lui. Suflete, cere-I cu lacrimi Duhului Sfânt să te ajute să respecţi voia Sa. „Coastele să se prefacă în câmpii” (vers. 4). Inima nestatornică trebuie să croiască o cărare hotărâtă pentru Dumnezeu, pe care să umble sfinţenia. Oamenii nestatornici sunt străini de adevărul lui Dumnezeu.
Suflete, ai grijă să fii cinstit şi drept în toate lucrurile sub privirea atotştiutoare a lui Dumnezeu. „Strâmtorile (să se prefacă în) vâlcele” (vers. 4) Stâncile păcatului trebuie îndepărtate, iar cârtelile şi nemulţumirea smulse din rădăcini. Un Oaspete atât de important nu trebuie să păşească pe drumuri pline de mărăcini şi pietre când vine să-şi onoreze aleşii cu tovărăşia Sa. O, fie ca în seara aceasta inima să-mi fie o cale netezită pentru Domnul, astfel încât El să facă o cercetare amănunţita în toate colţurile inimii mele, de la începutul anului până la sfârşit.
C.H. Spurgeon
Descrescând dupa planul Lui
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
Ioan 3:30
Daca ajungi să fii indispensabil in viaţa cuiva, ai ieşit din rânduiala lui Dumnezeu. Ca slujitor, marea ta responsabilitate este să fii un prieten al Mirelui. Când vezi că un suflet începe să recunoască cerinţele lui Isus Cristos, ştii că influenţa ta a fost folosită aşa cum trebuie: atunci, în loc să întinzi mâna pentru a-i preveni durerile, roagă-te ca ele să crească de zece ori mai mult până când nu mai există nici o putere pe pământ sau în iad care să poată ţine acel suflet departe de lsus Cristos.
Mereu şi mereu noi devenim providențe amatoare în viaţa altora; intervenim şi-L oprim pe Dumnezeu spunând: „Cutare şi cutare lucru nu trebuie să se întâmple”. In loc să ne dovedim prieteni ai Mirelui, noi punem în calea Lui compasiunea noastră, iar sufletul acela va spune într-o zi: „Eşti un hoţ, mi-ai furat dragostea pentru lsus şi am pierdut viziunea cu privire la El”. Fereşte-te să te bucuri împreună cu cineva de un lucru rău, dar ai grijă să te bucuri de lucrurile bune. „Prietenul Mirelui… se bucură când aude vocea Mirelui; şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. Aceste cuvinte sunt spuse cu bucurie, nu cu tristeţe: în sfârşit, ei Îl vor vedea pe Mire! Şi loan spune că aceasta este bucuria lui.
Este punerea absolută in umbră a lucrătorului, ca nimeni să nu se mai gândească la el. Veghează cu întreaga ta fiinţă până când vei auzi vocea Mirelui în viaţa altuia. Să nu te îngrijoreze ce prăpăd aduce ea, ce tulburări, ce ruinare a sănătăţii; bucură-te cu o bucurie divină când auzi vocea Lui. Adesea poţi vedea cum lsus Cristos dărâmă o viaţă înainte de a o mântui (Matei 10:34).
Oswald CHAMBERS
Ascultă vocea Celui Viu!
Ascultă vocea celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la El Izvorul fericirii…
Ai alergat în lung și-n lat, fără de bucurie
Uitând că ai fost și tu chemat în sânul veșniciei.
Robit de lanțurie nopții ai adormit în pat străin,
Lăsând deoparte pâinea vieții, chemarea Tatălui divin.
Acum ești gol fără putere, pășești încet cu scutul frânt,
Lovești în vânt privind spre ceruri, spre cortul Celui viu și sfânt…
Asculta vocea Celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la Izvorul fericirii…
Vino la El să-ți fie scut, putere, alinare.
Căci doar așa vei birui și chipul tău va strălucii la marea Sărbatoare…
Nu stingeţi Duhul!
„Nu stingeţi Duhul! ” 1 Tesaloniceni 5:19
Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.
Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.
Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.
Oswald CHAMBERS
Radio vocea Evangheliei-Timisoara
Obiceiul de a avea o conştiinţă bună
„O conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.”
Fapte 24:16. Bucureşti 2001
Poruncile lui Dumnezeu sunt date vieţii Fiului Său din noi – prin urmare, pentru natura umană în care a luat chip Fiul Său, poruncile Sale sunt dificile, dar, îndată ce ascultăm, ele devin extrem de uşoare.
Conştiinţa este acea facultate din mine care se raportează la cel mai înalt standard pe care-l cunosc şi-mi spune ce anume trebuie să fac potrivit acelui standard. Ea este ochiul sufletului, privind ori la Dumnezeu, ori la ceea ce ea consideră a fi standardul cel mai înalt. De aceea, conştiinţa vorbeşte diferit în diferiţi oameni.
Dacă eu am obiceiul să stau mereu în faţa lui Dumnezeu, conştiinţa îmi va prezenta întotdeauna legea perfectă a lui Dumnezeu şi-mi va arăta ce trebuie să fac. Întrebarea este: voi asculta eu? Trebuie să fac un efort ca să-mi păstrez conştiinţa atât de sensibilă, încât să umblu fără să greşesc.
Ar trebui să trăiesc într-o armonie perfectă cu Fiul lui Dumnezeu, astfel încât, în orice împrejurare, duhul minţii mele să fie reînnoit şi să descopăr imediat „care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită“.Dumnezeu ne educă întotdeauna până în cele mai mici detalii. Este urechea mea atât de sensibilă, încât să audă şi cea mai înceată şoaptă a Duhului ca să ştiu ce trebuie să fac? „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” El nu vine cu o voce ca a tunetului; vocea Lui este atât de blândă, încât poate trece uşor neobservată. Singurul lucru care ne păstrează conştiinţa sensibilă la glasul Lui este deprinderea de a fi mereu deschişi înlăuntrul nostru faţă de Dumnezeu.
Atunci când apare vreo dispută, curm-o rezolvi? . Nu te întreba: „De ce să nu fac asta?” Ai pornit într-o direcţie greşită. Nu este posibilă nici o discuţie în contradictoriu atunci când vorbeşte conştiinţa. Dacă laşi ca vreun lucru să întunece comuniunea ta interioară cu Dumnezeu, faci asta spre pierzarea ta. Renunţă la acel lucru, oricare ar fi el, şi ai grijă să-ţi păstrezi vederea lăuntrică clară.
Oswald Chambers
Dumnezeu e în control 