C.H. Spurgeon – Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare

Barzilaiendan

Ea i-apus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei) – Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină.

Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine.

Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul.

Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate.

În fiecare mină a răului se află un filon al binelui.

Inimile triste au o…

Vezi articolul original 175 de cuvinte mai mult

Iti pasa?

24 octombrie

Text: Romani 9:1-5

„Caci aproape ca doresc sa fiu eu insumi anatema,

despartit de Cristos, pentru fratii mei, pentru rudele mele

trupesti.„

Romani 9:3

Cinci baieti au aruncat cate o moneda de 1 cent in farfuria
colectei misionarilor, spune o povestire. Unul dintre ei a pus
moneda si a ras. Era un cent subtire, simbol al inimii sale inguste,
a atitudinii sale nepasatoare fata de soarta celor pierduti. Al doilea
baiat a pus centul lui si s-a uitat in jur, evident multumit de sine
insusi. Era o moneda stralucitoare de arama lustruita, simbol al
unei inimi mandre. Al treilea baiat si-a pus banutul cu retinere,
spunandu-ti: „Presupun ca trebuie sa fac lucrul acesta din moment
ce si altii il fac”. Moneda de otel era simbolul unei inimi reci.

Urmatorul a fost un baiat care a varsat o lacrima si a spus:
„Saracii pagani”. Era un cent de argint dat cu mila. Al cincilea baiat
a venit cu o inima franta: „Doamne Isuse, a spus el, dau de dragul
Tau, sperand ca multi oameni vor crede in Tine”. Era o moneda de
aur a compasiunii si a iubirii.

Cum raspunzi atunci cand te gandesti la cei pierduti in lume, cei
ce locuiesc cu tine in cartier, In orasul tau, sau pe alt continent
indepartat? Priveste la exemplul lui Pavel, care plange pentru
mantuirea neamului evreiesc – poporul sau. El era in acord cu
Cristos, care a vazut multimile si „I s-a facut mila de ele, pentru ca
erau necajite si risipite, ca niste oi care n-au pastor” (Matei 9:36).

Daca vom ramane in partasie cu Mantuitorul nostru care ne poarta
de grija, vom deveni si noi asemenea Lui in dragostea pentru cei
pierduti. Apoi, motivati de mila Sa, vom deveni crestini carora le
pasa – P.R.V.

„Pune-n noi un foc, ne scoala, Te rugam!

In timp ce lumea piere, noi ne vedem de drum;

Fara scop si pasiune, traim pentru acum.

Pune-n noi un foc, ne scoala, Te rugam!” – Cushman

„Unui crestin ii pasa de lume
atunci cand disperarea o apasa.„

Text: Galateni 5:16-26

Painea zilnica

O fata stralucitoare

Text: Exodul 34:29-35

„Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iată că pielea feţei lui strălucea…” Exodul 34:30

In cartea sa „Putere pentru viaţa creştină”, Ethel Wilcox redă o povestire foarte interesantă. Cu ani în urmă, Taylor Smith, un cleric din Anglia, a fost invitat să vorbească la centenarul Conferinţei Biblice Moody din Chicago. Cand a sosit, Smith şi-a pierdut vocea şi n-a mai putut vorbi decat în şoaptă. Convins că era acolo din voinţa lui Dumnezeu, s-a hotărat să vorbească totuşi în ciuda handicapului. Vocea sa n-a fost auzită mai departe de primele randuri ale audienţei. La terminarea serviciului, a venit la el un om care stătuse la balcon şi i-a spus: „Nu am auzit absolut nimic din ce aţi spus, dar v-am urmărit faţa şi vreau şi eu să devin creştin!”

Ethel Wilcox a făcut următorul comentariu: „Istorisirea aceasta este numai una din multe altele, care au mărturisit despre radiaţia cerească a feţei acestui om a cărei faţă reflecta gloria vieţii sale interioare, caracterul lui Cristos. Şi minunea este că Duhul doreşte să facă acelaşi lucru cu fiecare dintre noi”.
Atunci cand noi creştinii ne facem constant timp să medităm la Cuvantul lui Dumnezeu, să avem comuniune cu El în rugăciune, şi cand căutăm să-I ascultăm poruncile, acest lucru se va vedea pe feţele noastre. Duhul Sfant ne dă dorinţa să creştem în asemănarea lui Cristos. Există o pace sfantă, o dumnezeiască încredere, o mulţumire interioară care aparţine numai celor care trăiesc în permanenţă în prezenţa lui Dumnezeu.
Este adevărat că nu fiecare cu o înfăţişare radiantă este un creştin. Dar toţi creştinii ar trebui să reflecte lumina pură care îi atrage pe păcătoşi la Evanghelie.             – R.W.D.

„Tu ai o sfantă şi-naltă chemare:
Lumina lumii să fii întruna.
Făclia Veştii Bune ridic-o mai sus,
Ca alţii să-i vadă lumina.”  – Anonim

„Lumina Fiului lui Dumnezeu în inima ta va da strălucire feţei tale„

Painea zilnica

Cu preţul vieţii

Zidiri de stele ca la-nceput
Făclii stălucitoare s-au făcut,
În luceferi vii, pe căi de unde,
Cu ochi de foc cerul să inunde.

Prin ea, traiectoria divină,
A coborât Lujer de Lumină,
În paşii durerii, a nimănui,
Fiul cerului sfânt şi-al omului.

Dar cine să-L asculte oare,
Când făţărnicia era-n floare,
În nimicnicia veacului rău
Morţi în păcate, fără Dumnezeu?

Dumnezeu întrupat, El răstignit,
Cu preţul vieţii a rămas neclintit!
Prin Jertfa Golgotei minunată
A dus la sfârşit lucrarea dată!

Să învăţăm din trăirea Lui Isus!
Legaţi cu firul Dragostei de Sus,
Neâncetat Cuvântul să vestim,
Ca Isus, noi toţi să slujim!

Maria Șopț