2 Mai

„Dumnezeu a ales… lucrurile care nu sunt.“
1 Corinteni 1:28

„A luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi
le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului… Au
mâncat şi s-au săturat“ (Marcu 8:6, 8).
Să presupunem că ucenicii nu ar fi avut şapte pâini, ci numai trei sau una;
ce s-ar fi întâmplat? Mulţimile ar fi fost la fel de săturate. De fapt, cu altă ocazie,
Isus a avut doar cinci pâini în loc de şapte. Cu toate acestea, a hrănit o mulţime
şi mai mare şi a rămas un număr mai mare de coşuri cu resturi (Marcu 6:41-43).

Poţi să-I slujeşti lui Dumnezeu cu puţinul pe care îl ai. Binecuvântările Lui nu
depind de mărimea sau cantitatea a ceea ce ai tu, ci de faptul că tu I le aduci Lui.
Dar dacă nu am nimic de adus? Asta este imposibil, căci nu există un om
care să nu aibă nimic de adus la Isus. În Biblie nu apar nici cuvântul, nici
simbolul pentru „zero“.
Cel care spune: „Eu nu am nimic; sunt nimic“, poate să-şi aducă propria
persoană. Are ceva valoros: pe el însuşi şi sărăcia sa deplină. El poate să-şi
aducă păcatele la Isus. De la păcatul de a fi un persecutor fanatic, Saul din Tars a
fost transformat de Dumnezeu într-un apostol plin de râvnă. Dintr-o femeie în
care locuiau şapte demoni, Maria Magdalena a fost transformată într-o sfântă
care poseda o dragoste de neclintit.

Adu-ţi slăbiciunile la Isus! Aşa ceva sigur ai.
Tăria Lui îşi va demonstra desăvârşirea în slăbiciunea ta.
Începe cu puţin, dar în loc să foloseşti acest puţin, adu-l la Isus. Şi El îl va
înmulţi şi îl va binecuvânta nespus de mult.

Richard Wurmbrand
DRUMUL SPRE CULMI

Sunt dependent de har

Sunt dependent de har in existenta
Am viata deoarece Tu ai decis
Indiferent prin ce si cate`oi trece
Razbate`voi atat cat imi este scris.

Sunt dependent de har in mantuire
Am fost salvat prin bunatatea Ta
Merg pas cu pas pe calea cea ingusta
Doar cata vreme ma vei indruma.

Sunt dependent de har in marturie
Dau gust si luminez doar cat imi este dat
Nu pot fi cetatuie in varf de munte
Daca de sursa m`am deconectat.

Sunt dependent de har in orice lucru
Gandesc, vorbesc, sau fac ceva frumos
Numai atunci cand ascultand de Tatal
Ma lupt sa fiu asemeni lui Hristos.

Astazi cand foarte multi crestini alearga,
Fac mult si totusi toate`s in zadar,
Nu ma bazez pe propriile`mi forte
Aleg sa fiu un dependent de har!

Nu stiu exact, dar sigur vine ziua
Cand trece`voi al cerului hotar,
Atunci eu voi striga cat pot de tare

Si-apoi incununat cu harfa`n mana
Plimbandu`ma prin slavi cu pasul rar
Voi indemna pe sfinti, pe fiecare
Dati slava Domnului!!! ,voi mantuiti prin har!

Asa sunt eu, asa`ti doresc si tie,
Prieten drag si rob al lui Hristos
Fii dependent de har in orice lucru
Atunci slujirea`ti va fi cu folos!

 Viorel Iuga 

26 Ianuarie

„Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.” Luca 2:18

Nu trebuie să încetăm să ne mirăm de minunile Dumnezeului nostru. Ar fi foarte dificil să trasăm o linie de despărţire între mirarea sfântă şi adevărata slujire, fiindcă atunci când sufletul este copleşit de maiestatea slavei lui Dumnezeu, chiar dacă nu se poate exprima în cântec sau în rugăciune, II adoră în tăcere. Dumnezeul nostru întrupat trebuie să fie slăvit ca „Cel Minunat”. Acest Dumnezeu care priveşte la nenorocita fiinţă căzută, omul, şi, în loc să-1 măture cu „mătura nimicirii” (Isaia 14:23), se oferă să fie Răscumpărătorul omului şi să-i plătească preţul de răscumpărare, este într-adevăr miraculos!

Dar, pentru fiecare credincios, răscumpărarea este şi mai apreciată fiindcă o vede în relaţie cu el. Este o minune a harului, într-adevăr, că Isus a renunţat la tron şi la prerogativele regale ca să sufere o moarte ruşinoasă pentru tine. Lasă-ţi sufletul să se cufunde în mirare, fiindcă mirarea este o emoţie foarte practică. Mirarea sfântă te va conduce la o slujire credincioasă şi recunoscătoare. Te va ajuta să păzeşti binele mereu. Te vei teme să păcătuieşti împotriva unei asemenea iubiri. Simţind prezenţa atotputernicului Dumnezeu în darul iubitului Său Fiu, îţi vei „scoate încălţămintea din, picioare, fiindcă locul pe care calci este sfânt” (Exod 3:5).

Vei fi îndemnat să priveşti către glorioasa noastră speranţă. Dacă Isus a făcut lucruri atât de minunate pentru tine, vei simţi că cerul nu este prea înalt pentru aşteptările tale. Cine se mai poate mira de ceva, după ce s-a mirat de iesle şi Cruce? Ce mai rămâne de văzut după ce L-ai văzut pe Mântuitor? Dragă cititorule, poate că, în singurătatea şi tăcerea vieţii tale, nu-i poţi imita pe păstorii din Betleem care au spus ce au văzut şi auzit, dar poţi măcar să te aşezi printre cei care se miră de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei.

C.H. Spurgeon

24 Ianuarie

„Marta era împărţită cu multă slujire.” Luca 10:40

Greşeala Martei nu era că slujea, fiindcă orice creştin trebuie să fie un slujitor. „Slujesc” va fi deviza oricărui prinţ din familia regală a cerului. Nici nu era vina ei că era înzestrată cu „multă slujire”. Niciodată nu putem face prea mult. Să facem tot ce ne stă în puteri. Să ne predăm inima şi mintea în slujba Domnului. Nu era vina ei că se grăbea să pregătească o masă pentru învăţător. Fericită Marta, ai avut şansa să primeşti un Oaspete atât de binecuvântat, şi ţi-ai pus tot sufletul în îndeplinirea datoriei tale.

Greşeala ei a fost că era „împărţită cu multă slujire”, astfel încât îl uitase pe Mântuitorul şi se gândea doar la slujire. Îngăduise slujirii să ia locul părtăşiei, şi îşi prezenta o datorie pătata de sângele celeilalte. Noi trebuie să fim şi Marta şi Maria; trebuie să slujim şi să ne bucurăm de părtăşie în acelaşi timp. Pentru asta avem nevoie de har. Este mai uşor să slujeşti decât să ai părtăşie. Iosua nu a obosit în lupta cu amalecitii dar Moise, pe vârful muntelui, a avut nevoie de doi oameni care să-i susţină mâinile. Cu cât mai spirituală este lucrarea, cu atât mai repede obosim.

Fructele cele mai bune se coc la urmă; darurile cereşti sunt cel mai greu de cultivat. Prea iubiţilor, să nu neglijăm lucrurile din afară, care sunt bune prin ele însele, având în acelaşi timp o intensă comuniune cu Isus. Aveţi grijă să nu neglijaţi să staţi la picioarele Mântuitorului, chiar dacă vi se pare că ar trebui să vă ridicaţi să slujiţi. Prima condiţie pentru sănătatea sufletului, prima condiţie pentru slava Sa, şi prima condiţie pentru a fi folositori este să ne păstrăm sufletele în continuă comuniune cu Domnul Isus şi să avem grijă să punem pe primul loc spiritualitatea vitală a religiei noastre, care este mai presus de toate.

C.H. Spurgeon

Neclintiți în credință

Nu ne-au înnăbușit teorii
Din coridoare subterane
Și nu acceptăm bucurii
Din lumești categorii
Și nu ne-nchinăm la icoane.

Solidul crez ne păstrează
Conectați cu divinele stări
Care în lăuntru creează
O foarte puternică bază
Pentru cerești binecuvântări.

Nu ipoteze precare
Ne hrănesc sufletul predat
Ci în Scripturi găsim mâncare
Ce dă avânt în lucrare
Și-nverzește ce e uscat.

Pășim încrezători spre glorii
(Ce îi așteaptă pe cei salvați)
Ascultăm ce ne spun păstorii
Despre incintele splendorii
La care-am fost, prin har, chemați.

Când valu-ncercării apare
S-atace credința în noi
Ne gândim la-ntrupare
Și-atunci teama dispare
Și-nvingem adversele ploi.

Suntem neclintiți în slujire
Oriunde am fi și oricând
Cerul ne dă fericire
Să-L urmăm dedicați pe Mire
Melodii sublime cântând.

Statornici cu crucea în spate
Suntem pelerini spre Liman
Ne-așteaptă eterna Cetate
De-ceea soră și frate
Stați în al iubirii ocean.

George Cornici

Balada cautatorului

Mai verde-i iarba-n alta parte,
Mai buna-i pentru pasunat,
Si apa-i dulce de-adapat;
Anticipez deja, si-s foarte
Miscat si entuziasmat;
De fratii mei m-am saturat,
La revedere, am plecat.

As vrea sa-mi implinesc menirea
Insa, ma simt cam deranjat,
Caci eu sunt mai emancipat,
Si stiti, cu mult mai educat,
Si ei, sarmanii, cu slujirea,
Mai au cam multe de-nvatat,
De-apreciat, si tolerat.

Acolo unde ma voi duce,
E-atata har la predicat,
Si la rugat, si la cantat,
Ma simt asa de motivat;
Ce bucurie imi produce,
Si cat sunt de incurajat;
Eu cred ca sunt justificat.

Ma duc sa-mi promovez talentul
Caci sunt si foarte inzestrat,
Eu banuiesc c-ati remarcat;
Nu vreau sa pierd cumva momentul
Si sa raman nerealizat,
De-aceea m-am mobilizat.
Sa fiti iubiti! Eu v-am lasat!

**************************************

O, Doamne, iarta-mi insolenta
De cate ori m-am inaltat
Pe mine, si am confundat
Mandria mea cu excelenta
Slujirii intr-un mod curat;
In tot ce mi-ai incredintat
Vreau Tu sa fii glorificat.

Te rog sa izgonesti tendinta
Si boala dupa cautat
Ceva ce nu e de aflat,
Ci, imbracat cu umilinta
De slujitor indatorat,
Pe fratii care mi i-ai dat
Sa-i pretuiesc cu-adevarat.

„Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.” Romani 12:10.

Anca Winter 

Sunt dependent de har

Sunt dependent de har in existenta
Am viata deoarece Tu ai decis
Indiferent prin ce si cate`oi trece
Razbate`voi atat cat imi este scris.

Sunt dependent de har in mantuire
Am fost salvat prin bunatatea Ta
Merg pas cu pas pe calea cea ingusta
Doar cata vreme ma vei indruma.

Sunt dependent de har in marturie
Dau gust si luminez doar cat imi este dat
Nu pot fi cetatuie in varf de munte
Daca de sursa m`am deconectat.

Sunt dependent de har in orice lucru
Gandesc, vorbesc, sau fac ceva frumos
Numai atunci cand ascultand de Tatal
Ma lupt sa fiu asemeni lui Hristos.

Astazi cand foarte multi crestini alearga,
Fac mult si totusi toate`s in zadar,
Nu ma bazez pe propriile`mi forte
Aleg sa fiu un dependent de har!

Nu stiu exact, dar sigur vine ziua
Cand trece`voi al cerului hotar,
Atunci eu voi striga cat pot de tare

Si-apoi incununat cu harfa`n mana
Plimbandu`ma prin slavi cu pasul rar
Voi indemna pe sfinti, pe fiecare
Dati slava Domnului!!! ,voi mantuiti prin har!

Asa sunt eu, asa`ti doresc si tie,
Prieten drag si rob al lui Hristos
Fii dependent de har in orice lucru
Atunci slujirea`ti va fi cu folos!

 Viorel Iuga  

Convingere mistuitoare

19 decembrie

Text: Ieremia 20:1-12

„Apoi am zis: „Nu voi mai vorbi”,… dar iata ca Cuvantul
Lui este in inima mea ca un foc mistuitor.„

Ieremia 20:9

Pentru a persevera in fata opozitiei si pentru a-L sluji pe Cristos,
in ciuda marilor sacrificii pe care le cere aceasta slujire, este
nevoie ca in inima ta sa existe o convingere care sa te mistuie. O
tanara misionara a continuat sa lucreze printre membrii unui trib
foarte primitiv, an dupa an, in ciuda muscaturilor de insecte si a
caldurilor tropicale. Un doctor crestin continua sa trateze pacientii
fara sa le ceara plata intr-o clinica din lumea a treia, cu toate ca
putini dintre ei si manifesta recunostinta. Un prieten si-a lasat un
serviciu foarte bine platit ca sa devina liderul unei organizatii ce
lupta impotriva pornografiei, cu toate ca serviciul acesta din urma
este foarte slab platit. Acesti oameni sunt convinsi ca Dumnezeu i-a
chemat sa faca ceea ce fac, si nimic nu-i poate impiedica sa
slujeasca in acest fel.

Ieremia a avut acelasi impuls launtric. El a predicat fara frica
despre judecata, dar putini au fost cei care au ascultat. A fost pus
cu picioarele in butuci (Ieremia 20:2). A inceput sa se descurajeze.
Pe de-o parte, ar fi dorit sa poata sa nu mai transmita mesajul pe
care Dumnezeu voia sa-l transmita lui Israel, dar a vazut ca este
nevoie sa-l transmita si a simtit un puternic imbold de a face lucrul
acesta. Cuvantul lui Dumnezeu era un foc mistuitor in sufletul lui.
Cata nevoie este astazi de aceasta convingere mistuitoare! Se
pare ca aceia care lupta pentru cel rau sunt mult mai zelosi decat
aceia care sunt de partea binelui. Oamenii au nevoie sa auda
Evanghelia. Avorturile la cerere trebuie oprite. Industria porno-
grafica trebuie combatuta. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa aprinda un
foc in inimile noastre, asa incat sa abordam aceste probleme prin
rugaciune si printr-o actiune ferma. – H.V.L.

„Daruieste-mi, Doamne, zelul mare, sfant,

O torta vie in suflet arzand.

Un zel ca al Tau de-adevar si Cuvant

De care sa nu ma-ndepart nicicand.” – D.J.D.

„Prea multi crestini tin adevarul pe gheata
in loc sa-l tina pe foc.”

Painea zilnica

Ocazii Pierdute

12 noiembrie

Text: Galateni 6:6-10

„Asadar, cat avem. prilej, sa facem bine la toti…„

Galateni 6:10

Un oportunist este o persoana care profita de ocaziile ce se
ivesc pentru a-si realiza scopul, de obicei, fara sa tina cont de
nici un principiu moral. Un crestin nu trebuie sa cada niciodata
intr-o asemenea categorie, deoarece el trebuie sa fie credincios,
cinstit fata de Isus Cristos. Chiar mai mult, el trebuie sa caute
mereu noi cai prin care sa-I slujeasca Domnului, sa raspandeasca
Evanghelia si sa faca binele altora. Cand ocaziile sunt pierdute, ele
sunt pierdute pentru totdeauna. Ele lasa numai amintiri pline de
regrete.

Harold L. Fickett, Jr., a scris despre un om de afaceri bogat care
pe patul mortii avea adanci regrete. Cand a fost intrebat de pastorul
sau, si-a deschis inima si i-a marturisit povara ce-o purta. A spus
ca, in urma cu 10 ani, i s-a oferit ocazia sa predea la o clasa de
scoala duminicala, unui grup de baieti in virsta de 9 ani. Gandin-
du-se ca nu avea timp, a refuzat oferta. Acum, totusi, profund
constient ca viata ii ajunsese la sfarsit, marturisea ca regretul cel
mai dureros era ca pierduse aceasta ocazie de aur de a-L servi pe
Domnul, investindu-si viata in vietile acelor baieti de 9 ani. Estima
ca ar fi fost pe putin 100 de baieti care ar fi trecut prin acea clasa.
„Investitiile mele in actiuni si la bursa vor ramane aici atunci cand
voi pleca, a declarat el. Ce nebun am mai putut fi”.

„Si-a oferit Domnul o ocazie pentru a-L sluji? Apuc-o pana mai
poti. Eforturile tale vor recolta rasplatiri vesnice. – R.W.D.

„Sunt gata sa merg, sunt gata sa stau.

Sunt gata locul a-mi ocupa;

Gata de slujba mica sau mare,

Sunt gata sa fac voia Ta!” – Palmer

„Cele nud bune daruri ale lui Dumnezeu
nu sunt lucrurile ci ocaziile.„

Painea zilnica

De ce sa-I dai lui Isus totul

Text: 2 Corinteni 5:9-15                          

„Căci dragostea lui Cristos ne strange…„2 Corinteni 5:14

Unii dintre contemporanii apostolului pavel au crezut câ este nebun- Alţii l-au respectat ca pe cel mai mare apostol. De ce existau opinii atat de diferite? poate din cauza dragostei divine care l-a schimbat pe Pavel dintr-un duşman al lui Cristos într-un credincios care a dat tot ce avea Domnului. Şi Charles T. Studd s-a dat pe sine cu totul fără rezerve lui Cristos. S-a născut în 1862 într-o familie britanică bogată. A devenit un jucător proeminent de criket, foarte apreciat Ia Universitatea din Cambridge. In anul al treilea de studii, s-a convertit şi si-a dedicat întreaga viaţă lui Cristos. Autorul Stanley Collins explică: „Lumea era la picioarele lui, asa cum se credea si cum se aştepta, cand deodată totul s-a schimbat… El a anunţat că renunţa la toată avuţia personală, va părăsi lumea sportului şi va deveni misionar în China”.

Timp de 9 ani, Studd a servit în cadrul misiunii lui Hudson Taylor, pană ce sănătatea ce i s-a deteriorat l-a făcut sa se reantoarcă în Anglia, în 1894. După numai caţiva ani, o nouă povară a început sâ-i crească în suflet şi l-a determinat să -şi facă planuri pentru a deschide o misiune în Africa, de la Nil la Niger. A plecat acolo în 1910, şi în 1919 a pus bazele Cruciadei de Evanghelizare Mondială. Studd a explicat motivaţia sa, prin cuvintele: „Dacă Isus Cristos este Dumnezeu şi a murit pentru mine, atunci nici un sacrificiu pe care-l fac pentru El nu e prea mare”.
Suntem împinşi oare de dragostea Sa să ne dăruim cu totul Lui? – R.W.D.

Împins de iubirea lui Isus Cristos,
Lasă prieteni şi căminul plăcut,
Dăruieşte talent şi timp preţios
Şi du-te găseşte-l pe-acela pierdut. – Peterson

„Putem sluji fără iubire, dar nu putem iubi fără slujire„

Painea zilnica