28 Noiembrie

„A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi umbli în adevăr.” 3 loan 3

Adevărul era în Gaius, şi Gaius umbla în adevăr. Dacă nu ar fi existat prima condiţie, cea de a doua nu putea să apară; dacă nu s-ar fi spus al doilea lucru despre el, primul ar fi fost o simplă pretenţie. Adevărul trebuie să intre în suflet, să-1 pătrundă şi să-1 sature, altfel nu are nici o valoare. Învăţăturile ţinute ca principii de credinţă sunt ca pâinea ţinută în mână, care nu satură pe nimeni. Dar învăţăturile primite de inimă sunt ca o hrană digerată, care, prin asimilare, susţine şi întăreşte trupul. Adevărul trebuie să fie ca o forţă vie în noi, ca o energie activă, ca o realitate interioară, o parte din esenţa fiinţei noastre. Dacă el este în noi, nu putem să ne despărtim de el.

Un om îşi poate pierde hainele sau papucii, dar părţile sale interne sunt vitale, şi nu pot fi scoase fără riscul pierderii vieţii. Creştinul poate muri, dar nu poate nega adevărul. Este o regulă a naturii că cééa ce este înăuntru afectează ceea ce este în afară, după cum lumina străluceşte din centrul lămpii prin sticlă. De aceea, atunci când adevărul este aprins înăuntru, strălucirea sa va lumina în curând viaţa exterioară şi vorbirea. Se spune că mâncarea unor anumiţi viermi colorează coconul de mătase în care cresc.

In acelaşi fel, hrana din care trăieşte un om în interior oferă o anumită culoare fiecărui cuvânt şi fiecărei fapte din exterior. Să umbli în adevăr înseamnă o viaţă de integritate, sfinţenie, credincioşie şi simplitate – produsul natural al principiilor adevărului, pe care Evanghelia le învaţă şi Duhul lui Dumnezeu le pregăteşte. Putem să judecăm tainele sufletului după manifestarea lor în vorbirea omului. Fii cu noi astăzi, Duh prea Sfânt, să ne conduci şi să ne guvernezi prin autoritatea Ta divină, astfel încât nimic fals sau păcătos să nu domnească în inimile noastre, ca să nu îşi extindă influenţa rea asupra umblării noastre zilnice între oameni.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ori cu Domnul, ori cu lumea

Când te-ascunzi de adevăr și când negi realitatea,
Semnele sunt foarte clare, te înghite falsitatea.
Nu poți fi părtaș cu lumea, dar să vrei cu Dumnezeu,
Prietene, nu poți sluji Domnului și celui rău.

Ori cu lumea, ori cu Domnul, amândouă-i imposibil,
Nu poți să combini ce-i cu dulce cu amar, este penibil.
Robinetul îți oferă doar un singur fel de apă,
Ori e dulce, ori amară, ori sărată, ori e acră.

Nu poți ține într-o mână două linguri sau mai multe,
N-o să poți să te hrănești, fii sigur, n-o să-ajute!
Nu poți să te-așezi la masă pe mai multe scaune,
O să cazi, te vei lovi și rămâi cu traume.

Uită-te atent la corp, vei vedea, vei înțelege,
Căci piciorul stâng și dreptul nu se ceartă cum s-alerge.
Au aceași destinație, niciodată separat,
Dreptul nu l-a-mpins pe stângul, stângul nu l-a sabotat.

Tot așa să fii și tu, ori cu Domnul, ori în lume,
Ori alegi faptele rele, ori alegi pe cele bune.
Dar nu poți azi să ucizi și-apoi vrei să legi o rană,
Asta nu a realiate, este horror dar și dramă.

Când primești pe Duhul Sfânt să-ți conducă viața ta,
Ceru-ntreg te va-nsoți, cei din jur vor observa.
Nu uita, orice albină, face mierea din frumos,
Tot așa, să-ți lași parfumul dăruit de El, Hristos.

Oamenii vor observa și vor vrea și ei schimbare,
Și prin asta, prietene, va fi-n cer o sărbătoare.
Căci așa lucrează Domnul și așa ne vrea pe toți
Să fim lucrători cu Cerul, nu sălbatici și nici hoți.

Când lucrăm pentru Hristos, lumea nu ne mai atrage,
Ceru-i destinația noastră și-asta-i ceea ce ne place.
Căci Hristos ne-a căutat și întâi El, ne-a iubit,
Iar apoi noi L-am văzut și în suflet L-am primit.

Așadar, nimic și nimeni să nu-ți fure mântuirea,
Lumea asta-i trecătoare, dar Hristos, e nemurirea.
Dacă Îl urmezi pe Domnul, tu vei fi nemuritor
Și în cer când vei ajunge vei fi un biruitor!

Prietene, te-ntreb acum: Ce câștig mai prețios
Îți oferă lumea asta decât ce ai în Hristos?
Cu ce poți tu compară bogăția ce-o primești,
Când ajungi în veșnicie, sus, în slăvile cerești?

Toat-averea pământească, nu te va scăpa de iad,
Vei ajunge-n suferință unde sufletele ard.
Chin, durere, întristare și doar lacrime vor fi,
Asta vrei tu pentru tine, lumea când vei părăsi?

Azi mai ai o șansă mare, înc-o zi să te gândești,
Să te-apleci cu umilință, pe Hristos să Îl primești.
Fă o sărbătoare-n cer începând chiar de la tine,
Scapă de tot ce-i murdar și de tot ce-a fost rușine!

Cere-n viața ta schimbare și belșug de har ceresc,
Și-apoi cântă o cântare cu mesaj Dumnezeiesc!
Iadu-ntreg să înțeleagă și știe că de-acum,
Ești un Fiu de Dumnezeu și-ai pornit pe un nou drum.

Nichifor Nicu 

Care sunt posibilitatile?

Text: Ezechiel 18:19-32                            

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.” Ezechiel 18:32

S-a născut în bogăţie şi a fost crescut într-un palat. Astăzi poartă haine vărgate într-o închisoare după ce-a fost condamnat pentru că a pus o bombă în maşina în care au murit doi membri din propria familie. Această întoarcere de necrezut a circumstanţelor în viaţa sa a survenit după ce a încercat să pună stăpanire pe averea de peste 10 milioane de dolari a familiei. Impactul propriei alegeri i-a devenit clar în ziua cand, cu faţa albă ca varul, într-o stare de şoc, a auzit verdictul de vinovat ce i s-a citit în faţă, în tăcerea de mormant a tribunalului. Ce ironie! Omul acesta ar fi putut să fie bogat. Ar fi putut avea atat de mult, dacă ar fi voit să aştepte – să joace cinstit. Dar acum este un om sfîrşit.
Totuşi să nu ne oprim aici. Gandiţi-vă la posibilitatea care-i mai rămane. Atat timp cat mai respiră, el poate, ca şi talharul de pe cruce, să-şi recunoască păcatul şi să ceară ajutorul lui Cristos. Si chiar aşa, cum acel criminal, considerat nepotrivit pentru a mai trăi în societate, a devenit potrivit pentru paradis, acest om poate deveni „o făptură nouă”, un cetăţean al cerului.

O asemenea întoarcere este întotdeauna posibilă pentru un păcătos. Acest lucru îl spunea Dumnezeu lui Israel prin profetul Ezechiel. Deoarece El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celui râu, El îi roagă să se pocăiascâ. Poate crezi că o asemenea întoarcere nu este cinstită, ori că tu ai ajuns prea rău să mai poţi fi reannoit. Dacă crezi în Isus ca Mantuitor al tău, vei face din această posibilitate o realitate. – M.R.D. II

„Cum de poţi lăsa ca ziua să se facă an?
Şi s-amai cand Domnul are pentru tine un plan.
Vino la Isus Cristos şi crede-al Lui Cuvant.
Viaţă veşnică tu vei primi în cerul sfant.”  – Branon

„Nu există oameni atat de buni ca să se mantuiască singuri – si nici atat de răi ca să nu poată fi mantuiti de Dumnezeu„

Painea zilnica

Una dintre marile interdicţii ale lui Dumnezeu

„Nu te tulbura, aceasta duce numai la rău.” Psalmul 37. RV

Tulburarea înseamnă a ajunge sărac lipit din punct de vedere mental sau spiritual. Una este să spui “Nu te tulbura”, dar cu totul alta este să ajungi în starea în care să nu poţi să te tulburi. Pare aşa de uşor să vorbim despre “a te odihni în Domnul” şi despre “a-L aştepta cu răbdare”, atâta timp cât cuibul nu este stricat – atâta timp cât nu ajungem să trăim, ca mulţi alţii, în agitaţie şi teamă. Este oare posibil atunci să te odihneşti în Domnul? Dacă această poruncă nu dă rezultae atunci, nu va da rezultate nicicând. Această interdicţie trebuie să dea rezultate atât in zile de tulburare, cât şi în zile de pace, altfel nu va da niciodată rezultate. Şi dacă nu va da rezultate în cazul tău, nu va da rezultate în cazul nimănui. Odihna în Dumnezeu nu depinde nicidecum de împrejurările tale exterioare, ci de relaţia ta cu Dumnezeu Însuşi

Agitaţia sfârşeşte întotdeauna în păcat. Noi ne imaginăm că puţină frământare şi îngrijorare arată de fapt cât de înţelepţi suntem, însă, în realitate, aceasta arată mai degrabă cât de răi suntem. Tulburarea izvorăşte din hotărârea de a ne urma propria cale. Domnul nostru nu S-a îngrijorat niciodată şi n-a fost niciodată tulburat, deoarece scopul Său nu a fost să-Şi realizeze propriile idei, ci să împlinească planul lui Dumnezeu. Tulburarea este ceva rău pentru un copil al lui Dumnezeu.

Ţi-ai impuiat sufletul tău neînţelept cu ideea că situaţia ta este prea grea pentru Dumnezeu? Lasă la o parte toate “presupunerile” tale şi odihneşte-te la umbra Celui Atotputernic. Spune-I lui Dumnezeu în mod deliberat că nu te vei tulbura cu privire la acel lucru. Toată tulburarea şi îngrijorarea noastră este cauzată de faptul că nu-L luăm în calcul pe Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Experienţă sau revelaţie?

„Şi noi am primit… Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. „1 Corinteni 2:12

Realitatea este Răscumpărarea, nu experienţa mea despre răscumpărare, dar Răscumpărarea nu are nici o semnificaţie pentru mine cât timp nu o experimentez conştient în viaţă. Atunci când sunt născut din nou, Duhul lui Dumnezeu mă trece dincolo de mine însumi şi de experienţele mele şi mă face să mă identific cu Isus Cristos. Dacă rămân doar cu experienţele mele, rămân cu ceva ce nu este rezultatul Răscumpărării. Dovada şi experienţele mele sunt rezultatul Răscumpărării, este faptul că ele mă duc întotdeauna dincolo de mine însumi, până când nu mai dau nici o atenţie experienţelor ca bază a realităţii, ci numai realităţii însăşi care a produs experienţele. Experienţele mele nu au nici o valoare decât dacă ele mă ţin lângă Sursă, care este Isus Cristos.

Dacă încetezi să zăgăzuieşti în tine Duhul Sfânt pentru ca El să producă experienţe subiective, vei descoperi că El va distruge toate zăgazurile şi te va duce înapoi la Cristosul istoric. Nu hrăni niciodată o experienţă care nu-L are ca sursă pe Dumnezeu şi ca rezultat credinţa in Dumnezeu, pentru că o astfel de experienţă este anticreştină, indiferent ce viziune ai putut avea. Este Isus Cristos Domnul experienţelor tale sau pui experienţa mai presus de El? Ai vreo experienţă care-ţi este mai dragă decât Domnul tău? El trebuie să domnească peste tine şi nu trebuie să dai atenţie nici unei experienţe peste care El nu este Domn. Va veni un timp când Dumnezeu te va face să nu mai dai atenţie experienţei tale: „Nu-mi pasă ce experienţă am: eu sunt sigur de El!”

Fii neîndurător cu tine însuţi, dacă ai obiceiul de a vorbi despre experienţele tale. Credinţa care e sigură de ea însăşi nu este credinţă: credinţa care e sigură de Dumnezeu este singura credinţă adevărată.

Oswald CHAMBERS

Nu prin putere, nici prin tărie

„Nu prin putere, nici prin tărie”

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2:4

Dacă, atunci când vesteşti Evanghelia, tu înlocuieşti încrederea în puterea Evangheliei cu cunoştinţele tale clare despre calea mântuirii, îi împiedici pe oameni să ajungă la realitate. Trebuie să ai grijă ca, atunci când predici ceea ce cunoşti despre calea mântuirii, tu însuţi să ai rădicina şi temelia in credinţa în Dumnezeu. Nu te bizui niciodată pe claritatea prezentării tale, ci, atunci când predici, ai grijă să te bizui pe Duhul Sfânt. Bazează-te pe certitudinea puterii răscumpărătoare a lui Dumnezeu şi El va face să se nască propria Sa viaţă in sufletele oamenilor.

Odată ce eşti înrădăcinat in Realitate, nimic nu te poate clătina. Dacă însă credinţa ta se bazează pe experienţe, orice întâmplare ţi-ar putea clătina credinţa. Dar nimic nu-L poate clatină pe Dumnezeu sau atotputernica realitate a Răscumpărării; bazează-ţi credinţa pe aceasta şi vei fi într-o siguranţă veşnică, la fel ca Dumnezeu. O dată ce ajungi în contact personal cu Isus Cristos, nu vei mai fi clătinat niciodată. Acesta este înţelesul sfinţirii. Dumnezeu îşi arată dezaprobarea faţă de experienţa umană atunci când începem să credem că sfinţirea este doar o experienţă şi uităm că însăşi sfinţirea trebuie să fie şi ea sfinţită (conform textului din Ioan 17:19). Eu trebuie să-mi predau de bună voie viaţa mea sfinţită lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa, astfel încât El să mă poată folosi ca mâini şi picioare ale Sale.

Oswald CHAMBERS

Mărturia Duhului

„Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru…” Romani 8:16

Când venim la Dumnezeu, suntem în pericol să începem să ne târguim cu El; vrem mărturia Duhului înainte de a face ceea ce ne cere Dumnezeu. ..De ce nu mi Se revelează Dumnezeu?” Nu o poate face; nu pentru că nu vrea. ci pentru că nu poate: tu îi stai în cale cât timp nu te lași cu totul în mâinile Lui. Imediat ce o faci. Dumnezeu va mărturisi despre Sine însuşi; El nu poate mărturisi despre tine, dar va mărturisi imediat despre natura Lui sfântă din tine. Dacă ai avea mărturia înainte de realitate, aceasta ar duce la trăiri sentimentale. Imediat ce acţionezi pe baza răscumpărării şi încetezi târguiala impertinentă cu Dumnezeu. El îţi dă mărturia Sa.

De îndată ce abandonezi propriile tale raţionamente şi argumente. Dumnezeu mărturiseşte despre ceea ce a făcut El şi atunci te uimeşti de impertinenţa de care ai dat dovadă lăsându-L pe El să aştepte. Dacă te îndoieşti că Dumnezeu poate elibera de păcat, atunci sau lasă-L s-o facă. sau spune-I că nu poate. Nu cita pe cutare sau cutare persoană, ci aplică textul din Matei 11:28: “Veniţi la Mine…”. Vino dacă eşti trudit şi împovărat; ceredacă ştii că eşti rău (Luca 11:9-13).

Suntem înclinaţi să luăm simplitatea care vine din deciziile judecăţii noastre naturale drept mărturie a Duhului; dar Duhul mărturiseşte numai despre propria Sa natură şi despre lucrarea de Răscumpărare, niciodată despre raţiunea noastră. Dacă încercăm să-L facem să mărturisească despre raţiunea noastră, nu e de mirare că suntem în întuneric şi confuzie. Aruncă totul peste bord, încrede-te în Dumnezeu şi El îţi va da mărturia.

Oswald CHAMBERS

Viziunea şi realitatea

„Chemaţi să fiţi sfinţi…” 1 Corinteni 1:2

Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ţi-a arătat ceea ce n-ai ajuns încă să fii. Ai avut viziunea, dar în nici un caz nu ai ajuns încă la realitatea ei. In vale, acolo unde demonstrăm dacă vom fi cei aleşi, este locul în care cei mai mulţi dintre noi se întorc înapoi. Nu suntem destul de pregătiţi pentru loviturile care trebuie să vină ca să fim transformaţi conform viziunii. Am văzut ceea ce nu suntem, precum şi ceea ce vrea Dumnezeu să fim. dar suntem noi gata să fim modelaţi conform viziunii, pentru a fi folosiţi de Dumnezeu? Modelarea vine întotdeauna pe căile obişnuite şi prin oamenii obişnuiţi.

Sunt cazuri când nu ştim care este scopul lui Dumnezeu; dar depinde de noi, nu de El, dacă ne lăsăm caracterul să fie transformat conform viziunii. Dacă preferăm să ne tolănim pe munte şi să trăim cu amintirea viziunii, nu vom fi de nici un folos practic în lucrurile comune din care este formată viaţa umană. Trebuie să învăţăm să trăim pe baza a ceea ce am văzut pe munte; nu în încântare extatică şi în contemplarea conştientă a lui Dumnezeu, ci trăind în viaţa reală în lumina viziunii până când adevărul viziunii se împlineşte în noi. Absolut toată pregătirea noastră este în direcţia aceasta. Invaţă să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că ţi-a făcut cunoscute cerinţele Sale.

Micul “eu” se îmbufnează de fiecare dată când Dumnezeu îi spune Fă asta.Lasă acest mic “cu” să pălească sub mânia lui Dumnezeu -“Eu sunt cel ce sunt te trimite”. El trebuie să domine. Nu este răscolitor să ne dăm seama că Dumnezeu ştie unde trăim, dar cunoaşte şi coteţele în care ne furişăm? El ne va urmări ca un fulger strălucitor. Nici o fiinţă umană nu cunoaşte fiinţele umane aşa cum le cunoaşte Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Conştienţa de sine

“Vino după Mine.” Ioan 21:22

Dumnezeu vrea ca noi să trăim o viaţă deplină în Isus Cristos, dar sunt momente când acea viaţă este atacată din afară şi atunci ne prăbuşim într-un fel de introspecţie – obicei pe care-l credeam dispărut. Conştienţa de sine este primul lucru care va afecta plinătatea vieţii în Dumnezeu; conştienţa de sine produce întotdeauna lupte.

Conştienta de sine nu este un păcat; ea poate fi rezultatul unui temperament agitat sau al unei schimbări bruşte a împrejurărilor. Voia lui Dumnezeu este ca noi să fim desăvârşiţi în El. Orice lucru care tulbură odihna în El trebuie îndepărtat imediat, dar nu poate fi îndepărtat ignorându-l, ci venind cu el la Isus Cristos. Dacă venim la El şi-L rugăm să ne facă să fim conştienţi de Cristos, El va face aceasta, până când vom învăţa să rămânem in El.

Nu îngădui niciodată divizarea vieţii tale în Cristos. Fii atent la spărturi, la divizarea vieţii tale sub influenţa prietenilor tăi sau a circumslanţelor; fii atent la orice ar putea rupe unitatea ta cu El şi te-ar putea face să te trezeşti singur. Nimic nu e atât de important ca rămânerea într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Marea soluţie este una simplă: “Veniţi la Mine”. Adâncimea realităţii noastre, din punct de vedere intelectual, moral şi spiritual, este testată prin aceste cuvinte. În măsura în care nu ne conformăm realităţii. În fiecare detaliu al vieţii noastre, vom prefera să argumentăm,în loc să venim la Isus.

 

 

Oswald Chambers

Rugăciunea în casa Tatălui

„Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Luca 2:49

Copilăria Domnului Isus n-a fost o maturitate necoaptă; copilăria Domnului nostru este un fapt veşnic. Sunt şi eu un copil sfânt şi inocent al lui Dumnezeu prin identificare cu Domnul şi Mântuitorul meu? Privesc viaţa mea ca fiind în casa Tatălui meu? Trăieşte Fiul lui Dumnezeu în casa Tatălui Său din mine?

Dumnezeu este singura Realitate permanentă şi poruncile Lui îmi sunt transmise clipă de clipă. Sunt eu întotdeauna în contact cu Realitatea sau mă rog numai atunci când lucrurile iau o întorsătură rea, când ceva nu e în ordine în viaţa mea? Trebuie să învăţ să mă identific cu Domnul meu într-o comuniune sfântă, aşa cum unii dintre noi n-au învăţat s-o facă încă. „Trebuie să fiu in lucrarea Tatălui Meu” (Luca 2:49. KJV) – să învăţ să trăiesc fiecare clipă din viaţa mea în casa Tatălui Meu.

Gândeşte-te la situaţia ta personală. Te-ai identificat atât de mult cu viaţa Domnului, încât eşti pur şi simplu un copil al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu cu El şi înţelege că toate lucrurile vin din mâinile Lui? Copilul Veşnic din tine trăieşte în casa Tatălui? Lucrează prin tine harul vieţii Sale de slujire în casa ta, în serviciul tău, în cercul tău de prieteni? Te-ai întrebat de ce treci prin anumite situaţii’ Aceasta se întâmplă nu pentru că tu trebuie să treci prin ele, ci datorită relaţiei tale cu Fiul lui Dumnezeu, care vine în viaţa ta, prin voia providenţială a Tatălui Său. Trebuie să-L laşi pe El să lucreze liber în viaţa ta, rămânând într-o unitate perfectă cu El.

Viaţa jertfită a Domnului trebuie să devină propria ta viaţă, iar felul în care a lucrat şi a trăit El printre oameni trebuie să fie felul in care El trăieşte în tine.

Oswald CHAMBERS