Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

Lucruri bune-rezultate rele

Text: Filipeni 1:1-14

…împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” Filipeni 1:12

A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la rezultate bune. De fapt, cunosc cateva persoane care au fost convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gîndim la John Bunyan. Cînd a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu, mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în ceva folositor. Să ne gîndim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni. Să ne gîndim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică şi de mare folos comunităţii creştine.


Dacă eşti prins în împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri, mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrurile rele pot duce la rezultate bune.    H.V.L.

Suferinţa pentru Domnul
nu-i cădere ci înălţare,
nu e pierdere în viaţă,
ci-i cîştigul cel mai mare. ”   Traian Dorz

Dificultăţile vieţii sînt lăsate să ne facă vieţile mari bune, nu pline de amărăciune.

Painea zilnica

Ce-i rau cu stirile?

Text: Neemia 6:1-19

Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.” Neemia 6:19 „Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!” Neemia 6:9

Ziarul a fost adesea un prieten demn de încredere. Sosea cu regularitate şi aştepta ca să discutăm despre oameni şi evenimentele zilei. Cîteva dimineţi fără el şi mă simt izolat. Fără rezumatele sale despre afacerile guvernamentale, economice, sportive sau cele internaţionale, mă simt handicapat în orice conversaţie. Cu toate acestea, într-o zi, s-a petrecut un lucru interesant. Acest „prieten de încredere” scria nişte ştiri despre un eveniment despre care ştiam deja. Dar numai inima problemei era prezentată corect. Pe langă aceasta, raportul includea analiza unei autorităţi care a spus mai multe decît ştia el. Faptul a fost un bun avertisment că avem nevoie în viaţă de ceva mult mai demn de încredere decît ziarul.


Neemia a citit şi el informaţii despre care ştia că sînt greşite. Mai mult, a fost conştient că ele erau special destinate să-1 sperie pe el şi pe concetăţenii săi ca să nu mai rezidească zidurile Ierusalimului. Dar Neemia a fost un om înţelept. Cu toate că veştile erau neliniştitoare, el a răspuns prin a continua ceea ce ştia că este bine. Ştia că motivele lui sînt corecte. L-a rugat pe Domnul să-i întărească mîinile pentru terminarea lucrului (v. 9). Era convins că Dumnezeu dorea ca zidul să fie reconstruit, el îşi mărturisise păcatele lui şi ale poporului şi şi-a pus încrederea în Domnul. Să fim şi noi la fel de înţelepţi. Cînd sîntem acuzaţi pe nedrept sau sîntem deranjaţi de puterile celui rău, să nu trăim pe baza acestor veşti schimbătoare. în schimb, să continuăm să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem.        – M.R.D. II

Spun lucruri care nu-s adevărate!
O, Doamne, eu ce pot face?
Şi El îmi zice: Ce-ţi pasă ţie!
Tu taci şi-urmează-Mă în pace!„- Anonim

Dacă trăim pentru aprobarea lui Dumnezeu, vom primi dezaprobarea oamenilor.

Painea zilnica

Fă-o singur! Dărâmă hotărât anumite lucruri

“Noi răsturnăm izvodirile minţii și orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 10:5

Eliberarea de păcat nu înseamnă eliberarea de natura umana. Există lucruri din natura umană, cum ar fi prejudecăţile, pe care credinciosul trebuie să le distrugă prin simplă neglijare. Dar există alte lucruri care trebuie distruse prin puterea divină dată de Duhul lui Dumnezeu. Există unele lucruri împotriva cărora nu trebuie să luptăm, ci să stăm liniştiţi şi să privim mântuirea lui Dumnezeu; dar orice teorie sau concepţie care se ridică precum un parapet fortificat împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu trebuie demolată cu hotărâre bazându-ne pe puterea lui Dumnezeu, nu pe efort sau compromis omenesc (2 Corinteni 10:4).

Lupta începe numai după ce Dumnezeu a schimbat natura noastră şi am intrat în experienţa sfinţirii. Nu e un război împotriva păcatului: nu putem lupta niciodată împotriva păcatului; Isus Cristos a rezolvat problema păcatului prin Răscumpărare. Scopul conflictului este schimbarea vieţii noastre naturale într-o viaţă spirituală. Aceasta nu se face niciodată uşor, şi Dumnezeu nici nu doreşte să se facă uşor. Aceasta se face doar printr-o serie de alegeri morale.

Dumnezeu nu ne face sfinţi în sensul că ne sfinţeşte caracterul; El ne face sfinţi în sensul că ne face inocenţi înaintea Lui, iar noi trebuie să transformăm această inocenţă într-un caracter sfânt printr-o serie de alegeri morale. Aceste alegeri morale sunt necurmat în opoziţie cu întăriturile vieţii noastre naturale, cu lucrurile care se înalţă ca nişte metereze împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu. Noi putem ori să dăm înapoi şi astfel să nu mai avem nici o valoare pentru împărăţia lui Dumnezeu, ori să demolăm hotărât aceste lucruri şi să-L lăsăm pe Isus să aducă încă un fiu la slavă.

Oswald CHAMBERS

Următorul lucru de făcut

“Căutaţi şi veţi găsi.” Luca 11:9

Caută dacă nu ai găsit. “Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău” (Iacov 4:3). Dacă ceri lucruri din această viaţă, în loc să ceri lucruri din Dumnezeu, ceri rău, adică ceri din dorinţa de autorealizare. Cu cât te realizezi mai mult, cu atât mai puţin Il cauţi pe Dumnezeu. “Căutaţi şi veţi găsi.” Treci la lucru şi redu-ţi interesele doar la aceasta. L-ai căutat vreodată pe Dumnezeu din toată inima ta sau ai scos doar un scâncet slab în urma unui acces de nevralgie morală? Caută, concentrează-te şi vei găsi.”Voi. toţi cei însetaţi, veniţi la ape” (Isaia 55:1). Eşti însetat sau cu totul indiferent – atât de satisfăcut de propria ta experienţă, încât nu mai vrei nimic de la Dumnezeu? Experienţa este o poartă, nu un scop.

Fereşte-te să-ţi zideşti credinţa pe experienţă, pentru că imediat va apărea în viaţa ta un sunet metalic, o notă falsă. Adu-ţi aminte că nu-i poţi da niciodată altei persoane ceea ce ai găsit, dar o poţi face să dorească ceea ce ai. “Bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11:9). “Apropiaţi-vă de Dumnezeu” (Iacov 4:8). Bate – uşa este închisă şi ai emoţii cât timp baţi. “Curăţaţi-vă mâinile” (4:8) – bate puţin mai tare şi vei începe să descoperi că eşti murdar. “Curăţaţi-vă inima” – acesta este un lucru şi mai personal, acum ai o dorinţă disperată – ai face orice. “Simţiţi-vă ticăloşia” (4:9) – ţi-a fost vreodată ruşine înaintea lui Dumnezeu de starea vieţii tale lăuntrice?

Nu-ţi mai rămâne nici un pic de autocompătimire, ci doar o durere in inimă şi uimire când descoperi că eşti aşa cum eşti. “Smeriţi-vă” (4:10) – este un lucru umilitor să baţi la uşa lui Dumnezeu – trebuie să baţi împreună cu tâlharul de pe cruce. “Celui ce bate, i se deschide.”

Oswald CHAMBERS

Obiceiul de a te bucura de lucruri neplăcute

„Pentru ca şi viaţa Lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.”

2 Corinteni 4:10

Trebuie să ne formăm obiceiuri care să arate ce a făcut harul lui Dumnezeu în noi. Nu este vorba doar de a fi salvaţi de iad, ci de a fi salvaţi pentru a arăta viaţa Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru muritor, iar lucrurile neplăcute sunt cele care vor demonstra dacă arătăm sau nu în noi viaţa Lui. Manifest eu bunătatea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu sau iritarea fundamentală a eului meu?

Singurul fapt care va face să mă pot bucura de lucrurile neplăcute este dorinţa puternică de a lăsa ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste în mine. Indiferent cât de neplăcut ar fi un lucru, dacă spun: „Doamne, îmi face plăcere să Te ascult în această problemă”, imediat Fiul Lui Dumnezeu va ocupa locul de frunte, iar în viaţa mea umană se va manifesta ceea ce-L slăveşte pe Isus. Nu trebuie să existe nici o controversă. In momentul când asculţi de lumină, Fiul lui Dumnezeu se arată prin tine în acea situaţie; dar dacă te împotriveşti, Îl întristezi pe Duhul Său.

Trebuie să te menţii într-o stare bună pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste prin tine; nu te poţi menţine într-o stare bună daca laşi loc autocompătimirii. Împrejurările în care ne aflăm sunt mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a arăta extraordinara desăvârşire şi puritate a Fiului Său.

Descoperirea unui nou mod de manifestare a Fiului lui Dumnezeu trebuie să ne facă inima să bată mai puternic. Una este să alegi un lucru neplăcut şi alta este să ajungi într-o situaţie neplăcută prin voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te-a pus acolo, El îţi este de-ajuns pentru a-ţi împlini toate nevoile. Păstrează-ţi sufletul pregătit să manifeste viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu trăi niciodată din amintirea experienţelor trecute; îngăduie Cuvântului lui Dumnezeu să fie întotdeauna viu şi activ în tine.

Oswald Chambers

Lucrurile mărunte şi lucrurile profunde

„Deci, fie că mănânci, fie că bei, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre gloria lui Dumnezeu. „1 Corinteni 10:31.

Fereşte-te să crezi că aspectele mărunte ale vieţii nu sunt cuprinse în planul lui Dumnezeu; ele sunt rânduite de Dumnezeu la fel de mult ca şi lucrurile profunde ale vieţii. Dacă refuzi să te ocupi de lucrurile mărunte, nu faci asta din devotament faţă de Dumnezeu, ci din dorinţa de a-i impresiona pe ceilalţi oameni cu faptul că nu te ocupi cu lucruri mărunte; acesta este un semn sigur că suferi de mândrie spirituală. Fereşte-te să laşi să apară în tine dispreţul faţă de ceilalţi, el apare întotdeauna pe această linie şi te face să umbli ca un reproş ambulant la adresa altora, deoarece ei se ocupă de lucruri mărunte, dar tu nu. Nu poza drept o persoană profundă; Dumnezeu a ales să devină un copilaş.

A te ocupa de lucruri mărunte nu este un semn că eşti rău şi nici nu e un semn că viaţa ta nu este profundă: nici oceanul nu este adânc la ţărm. Satisfacţiile mărunte ale vieţii, precum a mânca şi a bea, a se plimba şi a povesti, sunt toate lăsate de Dumnezeu. Aceste lucruri au existat şi în viaţa Domnului nostru. El le-a făcut ca Fiu al lui Dumnezeu şi a spus că “ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său”.

Siguranţa noastră stă în lucrurile mărunte ale vieţii. Trebuie să trăim lucrurile mărunte ale vieţii obişnuite într-un mod obişnuit. Apoi, când Dumnezeu ne trece prin lucruri mai adânci, acestea sunt separate de grijile mărunte. Nu arăta niciodată altcuiva lucrurile profunde decât lui Dumnezeu. Suntem atât de îngrozitor de serioşi, ne interesează cu atâta disperare propriul nostru caracter şi reputaţia noastră, încât refuzăm să ne comportăm ca nişte creştini în lucrurile mărunte ale vieţii.

Hotărăşte-te să nu iei pe nimeni altcineva în serios decât pe Dumnezeu. Atunci vei descoperi că prima persoană cu care trebuie să fii cât se poate de sever, pentru că este cel mai mare impostor întâlnit vreodată, eşti tu însuţi.

Oswald CHAMBERS

Fă-o singur! Dărâmă hotărât anumite lucruri.

“Noi răsturnăm izvodirile minţii și orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 10:5

Eliberarea de păcat nu înseamnă eliberarea de natura umana. Există lucruri din natura umană, cum ar fi prejudecăţile, pe care credinciosul trebuie să le distrugă prin simplă neglijare. Dar există alte lucruri care trebuie distruse prin puterea divină dată de Duhul lui Dumnezeu. Există unele lucruri împotriva cărora nu trebuie să luptăm, ci să stăm liniştiţi şi să privim mântuirea lui Dumnezeu; dar orice teorie sau concepţie care se ridică precum un parapet fortificat împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu trebuie demolată cu hotărâre bazându-ne pe puterea lui Dumnezeu, nu pe efort sau compromis omenesc (2 Corinteni 10:4).

Lupta începe numai după ce Dumnezeu a schimbat natura noastră şi am intrat în experienţa sfinţirii. Nu e un război împotriva păcatului: nu putem lupta niciodată împotriva păcatului; Isus Cristos a rezolvat problema păcatului prin Răscumpărare. Scopul conflictului este schimbarea vieţii noastre naturale într-o viaţă spirituală. Aceasta nu se face niciodată uşor, şi Dumnezeu nici nu doreşte să se facă uşor. Aceasta se face doar printr-o serie de alegeri morale.

Dumnezeu nu ne face sfinţi în sensul că ne sfinţeşte caracterul; El ne face sfinţi în sensul că ne face inocenţi înaintea Lui, iar noi trebuie să transformăm această inocenţă într-un caracter sfânt printr-o serie de alegeri morale. Aceste alegeri morale sunt necurmat în opoziţie cu întăriturile vieţii noastre naturale, cu lucrurile care se înalţă ca nişte metereze împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu. Noi putem ori să dăm înapoi şi astfel să nu mai avem nici o valoare pentru împărăţia lui Dumnezeu, ori să demolăm hotărât aceste lucruri şi să-L lăsăm pe Isus să aducă încă un fiu la slavă.

Oswald CHAMBERS

Ce urmează?

“..Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” loan 13:17

Hotărăşte-te să cunoşti mai mult decât ceilalţi. Dacă nu-ţi tai ancorele tu însuţi, Dumnezeu va trebui să ţi le rupă printr-o furtună pentru a te trimite în larg. Aruncă totul în seama lui Dumnezeu, lasă-te dus în larg de mareea puternică a planului Său şi ţi se vor deschide ochii. Dacă, crezi în Isus,nu trebuie să-ţi petreci tot timpul doar în “apele liniştite ale portului”, plăcute, dar întotdeauna pline de “aluviunile” care se adună lângă ţărm. Trebuie să ieşi din rada portului îndreptându-te spre marile adâncimi ale Lui Dumnezeu şi să începi tu însuţi să cunoşti lucrurile, să începi să ai discernământ spiritual. Când ştii că ar trebui să faci un lucru şi îl faci, imediat vei şti mai mult.

Vezi unde te-ai “împotmolit” din punct de vedere spiritual şi vei descoperi că starea aceasta vine de la un moment din trecut când a existat un lucru pe care ştiai că trebuie să-l faci, dar nu l-ai făcut, întrucât nu părea a fi o chemare urgentă; acum nu mai ai discernământ, nu mai înţelegi; în momentul de criză intri în panică, în loc să fii stăpân pe tine. Este un lucru periculos să refuzi să cunoşti mai mult. Falsa ascultare este o stare a minţii prin care tu îţi creezi ocazii de a te sacrifica; ardoarea este greşit considerată discernământ. Este mai uşor să te sacrifici decât să-ţi împlineşti destinul spiritual enunţat în Romani 12:1-2.

Este cu mult mai bine să împlineşti scopul lui Dumnezeu în viaţa ta cunoscând voia Lui, decât să faci acte măreţe de sacrificiu personal. “Ascultarea este mai bună decât jertfele” (1 Samuel 15:22). Fereşte-te să te întorci înapoi acolo unde erai pe vremuri, atunci când Dumnezeu vrea să fii ceva ce nu ai mai fost niciodată. “Dacă vrea cineva să facă…. va ajunge să cunoască…” (loan 7:17).

Oswald CHAMBERS

Obiceiul de a te bucura de lucruri neplăcute

„Pentru ca şi viaţa Lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.”

2 Corinteni 4:10

Trebuie să ne formăm obiceiuri care să arate ce a făcut harul lui Dumnezeu în noi. Nu este vorba doar de a fi salvaţi de iad, ci de a fi salvaţi pentru a arăta viaţa Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru muritor, iar lucrurile neplăcute sunt cele care vor demonstra dacă arătăm sau nu în noi viaţa Lui. Manifest eu bunătatea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu sau iritarea fundamentală a eului meu?

Singurul fapt care va face să mă pot bucura de lucrurile neplăcute este dorinţa puternică de a lăsa ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste în mine. Indiferent cât de neplăcut ar fi un lucru, dacă spun: „Doamne, îmi face plăcere să Te ascult în această problemă”, imediat Fiul Lui Dumnezeu va ocupa locul de frunte, iar în viaţa mea umană se va manifesta ceea ce-L slăveşte pe Isus. Nu trebuie să existe nici o controversă. In momentul când asculţi de lumină, Fiul lui Dumnezeu se arată prin tine în acea situaţie; dar dacă te împotriveşti, Îl întristezi pe Duhul Său.

Trebuie să te menţii într-o stare bună pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste prin tine; nu te poţi menţine într-o stare bună daca laşi loc autocompătimirii. Împrejurările în care ne aflăm sunt mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a arăta extraordinara desăvârşire şi puritate a Fiului Său.

Descoperirea unui nou mod de manifestare a Fiului lui Dumnezeu trebuie să ne facă inima să bată mai puternic. Una este să alegi un lucru neplăcut şi alta este să ajungi într-o situaţie neplăcută prin voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te-a pus acolo, El îţi este de-ajuns pentru a-ţi împlini toate nevoile. Păstrează-ţi sufletul pregătit să manifeste viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu trăi niciodată din amintirea experienţelor trecute; îngăduie Cuvântului lui Dumnezeu să fie întotdeauna viu şi activ în tine.

Oswald Chambers