3 Decembrie

„Domnul cel viteaz în lupte.” Psalmi 24:8

Dumnezeu este slăvit în ochii poporului Său, fiindcă a făcut asemenea minuni pentru ei, în ei şi prin ei. Pentru ei, Domnul Isus a învins orice duşman pe Calvar, sfărâmând toate armele lor prin desăvârşirea lucrării Sale de ascultare. Prin învierea Sa triumfătoare şi prin înălţarea Sa, El a nimicit speranţele iadului, luând „robia roabă” (Psalmi 68:18), făcându-i de râs pe duşmanii noştri, triumfând asupra lor la cruce. Fiecare săgeată pe care ne-ar fi putut-o arunca Satana este ruptă, fiindcă „cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu” (Romani 8:33)?

Deşarte sunt toate cuvintele răutăţii infernale, şi bătăliile necontenite ale şarpelui, fiindcă, în mijlocul bisericii, cel şchiop se bucură de pradă, şi slăbănogul este încoronat cu victorie. Cei mântuiţi pot să-L adore pe Domnul pentru vitejia Lui, fiindcă săgeţile urii lor fireşti sunt rupte, şi armele răzvrătirii distruse. Ce victorie a câştigat harul în sufletele noastre! Cât de slăvit este Isus, atunci când voinţa este supusă şi păcatul detronat! Cât despre stricăciunea rămasă, va fi îndepărtată şi ea; fiecare ispită, îndoială şi teamă va fi distrusă. In Salemul inimilor noastre renăscute, numele lui Isus întrece orice comparaţie. El a câştigat dragostea noastră, şi o va purta. Siguri în dragostea Lui, aşteptăm victoria. „Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).

Prin credinţa, zelul şi sfinţenia noastră, vom nimici puterile întunericului care sunt în lume. Vom câştiga păcătoşii pentru Isus, vom demasca sistemele false, şi vom converti popoarele; fiindcă Dumnezeu este cu noi, şi nimeni nu va sta înaintea noastră. In seara aceasta, războinicul creştin cântă imnul de luptă şi se pregăteşte pentru bătălia de mâine. „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 loan 4:4).

C.H. Spurgeon

Aştept

Pot exista fiindcă şi Tu exişti,

Mă pot mişca fiindcă şi Tu te mişti,

Pot să trăiesc fiindcă Tu ai murit,

De ce-i aşa ? Nu văd prea desluşit,

Dar fiindcă am încredere-n Cuvânt,

Ştiu că-nvierea trece prin mormânt.

Îmi răstignisem firea cu Cristos

Şi-am să trăiesc etern şi glorios.

Acestui Adevăr – de-a fi salvat

prin jertfa lui Isus – m-am ataşat.

Cu dragostea Ta jertfitoare, de Părinte,

Nu mai am teama neputinţei înainte.

M-aşteaptă veşniciile şi slava,

Tu Doamne, eşti ” Tăticul ” meu, eşti Ava.

Nu mai trăiesc împins de raţiune,

Am veşnicia ca dimensiune.

Voi rămânea acestui gând fidel,

Trăiesc prin Har şi prin credinţa-n El,

Poate devreme, poate mai târziu,

Mă vei chema ca Tatăl pe-al Său fiu.

Nu va conta de mă duc eu spre Tine,

Sau vei veni Tu Doamne după mine.

Trăiesc sedus de singurul mister

ce mă frământă… să ajung în cer.

De-aceea Doamne-al Slavei Savaot,

Fac tot ce vrei şi-mi spui, fac tot ce pot,

Ca-n ziua sfântă când vei reveni,

Să fiu cu cei pe care-i vei răpi.

Ce pierd aici urmând cărarea Ta ?

N-am ce să pierd şi-aici voi câştiga,

Iar dincolo de Marele Zenit,

Voi dobândi ce nici n-aş fi gândit.

La ce renunţ e pleavă şi gunoi,

Pe lângă harurile vieţii de apoi.

Îţi mulţumesc Isuse, mă închin,

Aştept să plec sau Tu să vii.

Autor necunoscut

5 Octombrie

„Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit.” Marcu 16:16

Domnul MacDonald i-a întrebat pe locuitorii insulei St. Kilda din Scoţia cum poate fi mântuită o persoană. Un bătrân i-a răspuns: „Vom fi mântuiţi dacă ne căim, ne mărturisim păcatele şi ne întoarcem la Dumnezeu”. „Da”, a adăugat o bătrână, „dacă o facem din toată inima”. „Da”, a oftat un al treilea, „şi cu rugăciune”. Un al patrulea a adăugat: „Trebuie să ne rugăm din inimă”. „Şi trebuie să fim atenţi la păzirea poruncilor”, a spus al cincilea. După ce fiecare a contribuit cu gândurile lui şi au simţit că alcătuiseră un crez decent, au privit spre pastor şi i-au aşteptat aprobarea – dar au întâlnit o privirea plină de compătimire. Mintea omenească croieşte întotdeauna o cale prin care să lucreze şi să devină măreaţă. Totuşi, calea Domnului este opusă. Să crezi şi să fii botezat nu sunt probleme de merit cu care să te lauzi.

Ele sunt atât de simple încât exclud lauda. Harul gratuit al lui Dumnezeu a câştigat victoria. S-ar putea însă ca tu să fii nemântuit. Dacă este aşa, care este motivul? Crezi că drumul prescris de text este îndoielnic? Cum poate fi aşa, când Dumnezeu şi-a dat Cuvântul pentru siguranţă? Crezi că este prea uşor? Atunci de ce nu asculţi? Uşurătatea lui îi lasă fără scuză pe cei care îl neglijează. Să crezi înseamnă pur şi simplu să ai încrederea, să depinzi, să te bizuieşti pe Isus Christos.

Să fii botezat înseamnă să te supui poruncii pe care Domnul însuşi a îndeplinit-o la râul Iordan (vezi Matei 3:13-17), aceea că toţi cei convertiţi trebuie să se supună Cincizecimii (vezi Fapte 2:1-42), şi că temnicerul însuşi a ascultat în noaptea convertirii lui (vezi Fapte 16:23-33). Botezul este un semn exterior al credinţei interioare. El nu ne mântuieşte, dar demonstrează moartea, îngroparea şi învierea noastră cu Isus. Ca şi Cina Domnului, nu trebuie neglijat. Crezi în Isus? Atunci, dragă prietene, alungă-ţi temerile, fiindcă vei fi mântuit Mai stărui în necredinţă? Aminteşte-ţi că există o singură Uşă (vezi loan 10:7-9). Dacă nu intri prin ea, vei muri în păcatele tale.

C.H. Spurgeon

Doamne câtă bucurie

Ev. Matei 28:8-9

Doamne, câtă bucurie,
Dai prin har acum la toți,
Care cred în jertfa-Ți mare,
Și învierea Ta din morți!

Doamne, câtă fericire,
Ce schimbare și speranță,
Dai celor ce prin credință,
Sunt aduși din morți la viață!
(Efeseni 2:1-10)

Doamne Tu dai pace sfântă,
În necazuri mângâierea,
Celor ce-și plâng acum morții,
Dar așteaptă învierea!
(1Tesaloniceni 4:13-18)

Doamne câtă înțelepciune,
Dai la cei ce-Ți dau dreptate,
Care cred în înviere,
Și-n viața după moarte!
(1 Corinteni 15:1-23)

Doamne, în zi de sărbătoare,
Să deschizi în inimi porți,
Să cântăm cu mulțumire:
Hristos a înviat din morți!
Ev. Luca 24:13-35

de Teodor Groza

Cum prvim Învierea?

Se cuvine s-acordăm
Învierii închinare
Mâini spre Slavă să-nălțăm
Și cu foc să ne rugăm
C-am primit răscumpărare.

Toți în glas de bucurie
Să rostim: ”E viu Hristos”
E-adevăr nu teorie,
E solidă temelie
Pentru neamul credincios.

Se cuvine, se cuvine
Să-L cinstim pe Salvator
Că El zilnic ne susține,
Că e viu, că iarăși vine,
Că e-n veci biruitor.

Ce lucreare! Ce minune!
Piatra grea s-a răsturnat
Testamentul clar ne spune
Cu cerească-nțelepciune
Exact cum s-a întâmplat.

Să se-nalțe azi cântarea
“El e viu cu-adevărat”
Să se-nlăture uitarea
Să se-nalțe adorarea
Căci cu Cerul ne-a-mpăcat.

Doar vestind c-a înviat
Ne-mplimim încredințarea
Iar acei ce s-au predat
Și din haru-i au gustat
Au primit eliberarea.

Că-i la culme bucuria
E că-n veci cu El vom fi
Ne e plină visteria,
Ne vom face datoria,
Necurmat îl vom cinsti.

Taina Învierii-aduce
Și-astăzi revelații noi
Dedicare-n noi produce
Și spre Slavă ne conduce,
Spre viața de apoi.

Se cuvine s-acordăm
Închinare Învierii
Mîini spre Cer să ridicăm
Și cu foc să ne rugăm
Pentru darul Înfierii.

George Cornici

Zi glorioasă, zi de sărbătoare

Zi glorioasă, zi de sărbătoare
Hristos, Fiul nicicând nu mai moare
Zi de adâncă semnificație
A adus Planetei era de grație.

A fost ziua când moartea a fost învinsă
Căci iubirea Cerului n-a fost stinsă
Puterea Învierii și-a făcut efectul
Și-astfel s-a-mplinit, total, Proiectul.

E zi importantă, de comemorare
Știm bine: am primit răscumpărare
E viu Mântuitorul, e viu și vine iar
Să-i ia pe cei ce-au acceptat divinul har.

Gândirea iar se duce la locul de ocară
Unde s-a dus Iubirea să nasc-o Primăvară
Supremul sacrificiu înfăptuit prin chin
E fundamentul eternului destin.

E ziua-n care iar cântăm voioși
“Hristos a înviat, din moarte suntem scoși”
Vom trece-n veșnicie dincolo de mormânt
Conform cu-adâncul, mirabilul Cuvânt.

E viu Sărbătoritul, vom învia și noi
Petrece-vom cu Fiul în viața de apoi
E zi de bucurie, e zi de sărbătoare
Hristos, Fiul, nicicând nu mai moare.

George Cornici

Atunci când vine teama

Referințe

Iosua 1:5

Mă uit la cerul plin de stele
Cu luna ce tronează sus,
Și mă uimesc fiindcă-n ele
Văd mâna Domnului Isus.

Mi-aș fi dorit să-I văd și fața
Dar haru-acesta nu mi-e dat,
N-am merit fiindcă toată viața
Așa de mult L-am întristat.

De-aceea-L simt acum departe,
Dincol’ de cerul ce-l privesc
Dar nu-I. Demult mi-a scris o carte:
„-Copile, nu te părăsesc!”

De-atunci, mereu îmi tot șoptește
De câte ori sunt la necaz:
„-Chiar dacă mama-și părăsește
Copilul ei, Eu nu te las!

În brațul Meu te iau copile,
Să ne ascundem amândoi
În Cel ce este Yahve-Ire –
Ce poartă grija în nevoi.

Copilul Meu, suntem cu tine
Și Eu, și Tatăl, și Puterea
„-De ce ți-e teamă când te ține
Acel ce-I Viața și-nvierea?”…

O, Tată! … iartă-mi necredința
Și îndoiala ce mă roade,
În brațul Tău îmi las ființa
Ca voia Ta să fie-n toate….

Și iar privesc afară cerul
Cu luna ce tronează sus
Dar știu, Cin’ ține universul
La pieptul Său mă ține strâns.

Mâna Lui caldă, iubitoare
Străpunsă-n dealul Golgota
Mă ține astăzi cu ardoare,
Nu am să cad în ziua grea.

Mă vrea cu El în nemurire,
Drept, sfânt și fără de păcat
Și-atunci când trec prin curățire
Mă las în brațu-I adorat.

O să-nțeleg, în cer ajuns,
Că orice încercare grea
A-mpodobit acolo sus
Cununa care-o voi purta.

 Cornelia Sărac  

Învierea, ieșire din întuneric la lumină

A ieșit din întuneric la lumină
Grota-ntunecată n-a putut să-L țină
S-a-ntâmplat cum au declarat profeții
A-nviat la ora dintâi a dimineții.

Trei zile și trei nopți fără suflare
Semnele morții erau foarte clare
Putrezirea era pe cale să-nceapă
Cum de n-au făcut mai adâncă groapă?

Au fost Marii Preoți cu mari proiecte
De-a-nlătura ce numeau ei “secte”
Să rămână doar cea tradițională
Cu legi fără de viață și multă fală.

Divina putere n-o cunoșteau
Revelații din Cer, desigur, n-aveau
Și L-au interogat pregătindu-i mormântul
Dar El a păstrat, credincios, Legământul.

Omorând-L pe cruce L-au îngropat
În mormânt cu uriașă piatră-ncuiat
Și-au crezut c-au înfăptuit dreptate
Dându-i, “generoși”, o groaznică moarte.

Deodată s-a coborăt forța-nvierii
Să-nlăture starea sumbr-a tăcerii
Și Omul durerii a ieșit la lumină
S-aducă sărbătoare la toți ce se-nchină.

A ieșit învingând moartea hidoasă
Omenirea la El să fie atrasă
Și iar s-a dovedit Cine tronează
Și Cine asupra planetei veghează.

A-nviat dovedind că puterea umană
Oricât s-ar arăta de vicleană
Nu poate sta împotriva dumnezeirii
Și nu poate anula efectul iubirii.

A ieșit din întuneric la lumină
Să aibă părtășie cu noi la Cină
Să-nvieze-n noi ce s-a ofilit
Amarul tristei vieți să fie-ndulcit.

Rostind “Întrupare” și-apoi “Înviere”
Știm că speranța noastră nu piere
Învăluiți în căldura dragostei divine
Stăm cu Cel ce ne-ndrumă și ne susține.

George Cornici

Agonia Fiului

A răbdat o lungă agonie
Ca-ntreagă omenirea să știe
Că jertfa Lui naște vindecare
Și dă tărie în stări precare.

Om al durerii-nume potrivit
Să-nvingă iadul la noi a venit
Păcatul să nu mai domnească în noi
Schimbați să fim în ai credinței eroi.

Cerească Îi era teologia
Și binecuvântată strategia
Dar L-au respins numindu-L rebel
Căci ziceau: “se pretinde Emanuel”.

Cărturarii și fariseii nu L-au vrut
Dar nu știau planul în Cer conceput
L-au prins și apoi L-au judecat
Și pe lemn de-ocară L-au crucificat.

Cuiele străpungeau carnea vie
Și-așa a-nceput lunga agonie
Pironit, la culme era chinul
Dar El ne diviniza destinul.

Batjocurile îi sporeau durerea
(Dar nu știau că vine Învierea)
Iar cununa pe cap înspina cumplit
Ce mult Mirele nostru a pătimit!

Și-a dat duhul rostind “s-a isprăvit”
Cereasca lucrare s-a desăvârșit
Și rodul agoniei se va vedea
Căci altă eră se deschidea.

Profețiile ne spun foarte clar
C-a Lui suferință a adus har
Prin rănile Lui primim tămăduire
Ce tainică și divină izbăvire!

Ne-a scăpat de osândă, de jugul greu
Și-acum ne conduce pe-ngustul traseu
Spre Plaiul unde nu e suferință,
Nici întristare, nici neputință.

Necontenit ‘nălțăm mulțumire
C-am primit fără cost mântuire
Și știm că Fiul jertfei supreme
Ne-așteaptă cu cununi și diademe.

George Cornici

13 Aprilie

„Prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir. ” Cântarea Cântărilor 1:13

Mirul a fost ales să-L simbolizeze pe Isus din cauza valorii, parfumului şi farmecului său, din cauza calităţilor sale dezinfectante, vindecătoare şi conservante, şi din cauza legăturilor sale cu jertfa. Dar de ce este El comparat cu „un mănunchi de mir”? Mai întâi, din cauza abundenţei. El nu este o picătură, ci un ocean. Nu este un fir sau o floare, ci un mănunchi întreg. În Christos îmi sunt împlinite toate nevoile, aşa că nu scap nici un prilej de a cere. „Prea iubitul” nostru este comparat cu un mănunchi şi din cauza varietăţii, fiindcă în Hristos nu există numai un lucru necesar, ci „în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Orice necesitate poate fi împlinită în El.

Gândeşte-te la toate titlurile lui Isus, şi vei vedea că există o mare varietate: Profet, Preot, Rege, Mire, Prieten, Păstor. Studiază-L în viaţa, moartea, învierea, înălţarea şi a doua Sa venire; priveşte-L în virtuţile, bunătatea, curajul, jertfirea, dragostea, credincioşia, adevărul şi îndurarea Sa. El este un mănunchi de desăvârşire. „Un mănunchi de mir” care trebuie păstrat — depozitat într-un recipient de valoare, şi nu aruncat, trebuie să-L considerăm comoara noastră cea mai de preţ. Trebuie să-I păzim cuvintele şi legile. Trebuie să ne ţinem sub Cheie gândurile şi cunoştinţele despre El, altfel diavolul le va fura. Mai mult, Isus este „un mănunchi de mir” pentru calităţile sale unice. Simbolul sugerează ideea harului deosebit, distinctiv.

Dinainte de întemeierea lumii, El a fost pus deoparte pentru poporul Său, şi îşi oferă parfumul numai celor care înţeleg cum să intre în comuniune cu El, cum să aibă părtăşie cu El. O, binecuvântat este poporul căruia Domnul îi dezvăluie secretele Sale, şi pentru care a fost pus deoparte. O, fericiţi şi aleşi sunt acei care au fost făcuţi să spună „prea iubitul meu este ca un mănunchi de mir”.

Meditaţii C. H. Spurgeon