„Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud!” Cântarea Cântărilor 8:13
Scumpul nostru Domn Isus îşi aminteşte bine de grădina Ghetsemani. Deşi a părăsit această grădină, EI locuieşte acum în grădina bisericii Sale. Acolo se descoperă celor care caută tovărăşia Sa. Vocea iubitoare care se adresează aleşilor Săi este mai muzicală decât harpele cerurilor. In ea există o adâncime a melodiei care depăşeşte orice muzică omenească. Zeci de mii de oameni de pe pământ, şi milioane de fiinţe de sus sunt favorizate de tonurile ei armonioase. Unii dintre ei, pe care îi cunosc bine şi îi invidiez, ascultă chiar în clipa aceasta vocea Lui iubită. Dacă aş putea împărtăşi bucuria lor! Este adevărat că unii dintre ei sunt săraci, alţii sunt ţintuiţi în pat, şi alţii bat la porţile mormântului.
Totuşi, Doamne, aş suferi bucuros împreună cu ei, aş răbda de foame cu ei şi aş fi gata să mor împreună cu ei, dacă aş putea să-Ţi aud vocea. Odinioară o auzeam des, dar am îndurerat Duhul Tău. Întoarce-te cu bunătate spre mine, şi spune-mi din nou: „Eu sunt mântuirea ta” (Psalmi 35:3). Nici o altă voce nu mă poate mulţumi. Cunosc vocea Ta, şi nu pot fi înşelat de vreo alta. Te implor îngăduie-mi să o aud. Prea Iubitule, nu ştiu ce vei spune, şi nu pun nici o condiţie. Lasă-mă numai să Te aud vorbind. Dacă este o mustrare, Te voi binecuvânta pentru ea. Curăţire! urechilor mele încăpăţânate poate cere o operaţiune foarte dureroasă. Totuşi, oricât ar costa, nu mă întorc de la singura mea dorinţă: fă-mă să aud vocea Ta.
Străpunge-mi urechile din nou; străpunge-mi urechile cu cele mai ascuţite note. Numai nu îngădui să rămân în continuare surd la chemarea Ta. In seara aceasta, Doamne, împlineşte dorinţa nevrednicului Tău rob, fiindcă sunt al Tău, şi Tu m-ai cumpărat cu sângele Tău. Tu mi-ai deschis ochii să Te văd, şi această vedere m-a salvat. Acum, Doamne, deschide-mi urechile. Am citit în inima Ta Acum lasă-mă să-ţi aud glasul.
C.H. Spurgeon