Anii zboară

Anii  zboară şi  trec , ca un sunet , uşor,
Ca  un  vis  întrerupt , ca  al  păsării  zbor.
Viaţa  e  ca  un  rîu ,  anii  noştri,  se  scurg,
Amintiri ne rămîn, doar  din  tot ce-am  făcut.

Anii  noştri  se duc, dar  noi nu ne  grăbim,
Să  trăim  pentru  Isus  şi  Lui  să-I  slujim.
Anii  zboară  şi  trec , iute , ca  şi  un  gînd,
Nu mai poţi să-i întorci, peste vremuri, trecînd.

Astăzi  eu  am  ajuns  la  răscruce  de drum,
În  genunchi  mă  aplec, vin  la  Tine,  acum.
Mă întristez uneori, timpul scump l-am pierdut,
Numai  frunze  şi  flori, dar  rod  nu am făcut.

Doamne, Tu mă cunoşti, ştii, că eu Te iubesc,
Păcătos sunt  şi slab , dar  prin  Tine  trăiesc.
Viaţa  mea ,  tot   ce  am ,  este  în  mîna  Ta,
Căci  nimic  n-are  preţ ,  fără  dragostea  Ta.

Mihail Cebotarev 

Anunțuri

Vremea fructelor din noi

E delicios compotul de fragi,
Dar fragii proaspeți au întâietate:
Ca atunci când săruți pe cei dragi,
Nu doar le vorbești de departe.

E o savoare spuma de căpșune,
Dar fructele zemoase-s mai gustoase;
Căci tinerețea are zile bune:
Face duioase iernile geroase.

O, câtă nostalgie după flori
Și după fructe timpurii de vară!
Căci pofta de cireșe-i vie-n noi,
Chiar între roade aurii de toamnă….

Doresc ca fructele cuminți de toamnă
Să Ți le-nchin doar Ție, Domnul meu!
Dă-mi dragostea dintâi a doua oară
Și mută-mă apoi în cortul Tău!

Marinau Daniela 

Haideți să semănăm pământul tot cu flori

Haideți să semănăm pământul tot cu flori
Prin univers să zboare miresmele divine
Parfum de trandafiri și crini mirositori
Să crească prin pustiuri pomii roditori
Și mierea să se strângă în stupul de albine.

Haideți să facem cerul nostru mai senin
Să topim săgețile și sabia-n cuptoare
Ca să nu se mai audă plânset și suspin
Și să nu mai curgă lacrimi pline cu venin
Ci doar zâmbet de copii în strălucit de soare.

Haideți să înverzim pământul cu grădini
Să-l îngrijim și să-l însămânțăm cu grâne
Ca să nu mai crească prin ogoare spini
Să înflorească merii și pomii de măslini
Și pe fiecare masă să fie multă pâine.

Haideți să fim puțin mai buni, mai iubitori
Puțin mai blânzi să fie viața mai frumoasă
Ca să mai cânte prin păduri priveghetori
Să mai zboare încă cârdurile de cocori
Și rândunelele în cuib sub streașina de casă.

Haideți să împodobim planeta-n trandafiri
Să fie pe pământ doar numai primăvară
Ca să nu mai fie niciodată despărțiri
Ci doar numai clipe gingașe de amintiri
Și un cer senin cu pace și belșug în țară.

Haideți să fim exemplu bun pentru copii
Ca ei să vadă-n noi mai multe fapte bune
Să vizităm bolnavii, să stăm la căpătâi
Să suferim și noi cu ei în nopțile târzii
Și dacă trebuie… să plângem împreună.

Haideți dar tot Pământul astăzi să venim
Să ne închinăm lui Dumnezeu cu mic și mare
Să îngenunchem în Fața Lui, să-l preamărim
Pentru tot ce El ne-a dăruit să-i mulțumim
Pentru binecuvântări și dimineți cu soare.

Mihail Cebotarev 

Te văd in orice copilaș

Te văd în tot ce ai creat
Flori şi copaci, câmpia
Munții și marea, cerul ‘nalt
Ce-Ți cântă bucuria.

In ape line sau repezi
Ce curg îmbelșugate
Pe vai, pe dealuri, prin livezi
Te văd in bunătate.

Te văd și-n soarele pe cer
Ce-mi dă lumină-n suflet
Si-n luna tainic stând pe cer
Ce mă face să cuget.

Când seara stelele se-aprind
Pe bolta minunată
Eu mă aud singur rostind:
Ce mare ești scump Tată!

Dar mai presus de ce-ai creat
La inceputul lumii
Te văd în ceea ce-ai chemat
Coroana creațiunii.

Te văd în orice copilaș
Iubitule Părinte
În zâmbetu-i mic, drăgălaş
Și-n primele-i cuvinte.

Te văd și spun: ce mare eşti
Tu, Creatorul veșnic
Care din slăvile cerești
Aprinzi lumina-n sfeșnic.

Ce minunat ai intocmit
Micuța inimioară
Să bată ea, ai rînduit
Să nu o lași să moară.

Să Te cuprind? să-Ți multumesc?
Cum pot? nu am cuvinte…
Sunt copleșit și Te slăvesc:
Ce mare ești Părinte!

Emanuel Hasan

Numai Unul

Când crezi că știi: să nu vorbești.
Când crezi că poți: să nu pornești!
Când ai în piept un eu faimos
Atunci să stai în țărnă jos!

Când simți că vârful ți-e destin,
Călcând mereu pe flori de crin,
Când ești stăpân pe brațul tău
Și când nu crezi că faci vre-un rău,

Să cazi cu fața la Pământ
La tronul Celui pururi sfânt!
Să cazi în fața Celui drept
Și singur sfânt și înțelept!

Să ceri din ceruri un Cuvânt
Să spulbere al nopții vânt,
Să fie soare-n jurul tău,
Să ieși din al mândriei hău!

Căci numai Unul poate ști
Și numai El poate vorbi!
El e Stăpânul tuturor,
Al lumii veșnic Creator!

Emanuel Adrian Vlaicu

Ploua spre oameni cu ingeri si flori

Cerul si-a facut azi, aripi din nori
Si ploua spre oameni cu ingeri si flori
Soarele s-a rosit, ca un copil stangaci,
Iar campul s-a umplut de flori de maci.

O raza vrand sa fie mai cocheta,
S-a asociat discret cu-o margareta,
Caci ambele aveau acelasi gand
Sa fie diademe pentru cei de pe pamant.

Se-mbraca pomii-n verde strai,
Usor suiera vantul o balada  pentru nai
Se-aduna pasarile-n cant si ciripit
E Primavara si sunt fericit!

Dansez cu stelele seara de seara,
Mi-e gandul la Eterna Primavara,
Imi picura in suflet, lin un strop de Rai,
Ah, cat e de frumoasa luna Mai!

Marius Alexandru

Primăvara

Anotimpul mult iubit,
Primăvara a sosit.
Soare, flori, natura-nvie,
Doamne, câtă armonie!

Păsări ciripesc pe ram,
Soarele zâmbește-n geam,
Florile frumoase-n glastră,
Stau mărețe la fereastră.

Copii zburdă pe-afară,
Frumoasă ești primăvară!
Anotimp frumos, de vis,
Cu splendori de nedescris.

Natura capătă viață,
Verdele-i zâmbește-n față,
Florile apar voioase,
Ne fac zilele frumoase.

Anotimp frumos, sublim,
Doamne! Cui să-i mulțumim?
Ție, căci ești Creator,
A toate susținător.

Totul este minunat,
Tu pe toate Le-ai creat,
Anotimpuri diferite,
Frumoase, desăvârșite.

Pentru toate-Ți mulțumim,
Unic ești și Te iubim,
Dumnezeu sfânt, minunat,
Fii-n veci binecuvântat.
Amin

Ica Drăgoi

Urare cu flori

Fulgii de nea ce cad pe voi
Să se topească-n suflet cald,
Trecănd în liniştite ploi
Să ude flori de gând curat.

În viscol dacă-ngenunchiaţi
Să-l potoliţi c-o sărutare,
Numai iubirea ce-o purtaţi
Poate să facă gheaţa floare.

De-aveţi în voi ramuri uscate
Să le tăiaţi cu bun Cuvânt,
Ca cele ce mai sunt rămase
Să vadă flori albe crescând.

Frigul cel greu de vă-nfăşoară
Daţi-i în dar raza de soare,
Din el să vină să răsară
Când nu gândiţi frumoasă floare.

De-aveţi în viaţă zăpezi mari
Cu viscol,frig,ramuri uscate,
Iar mintea roabă-n gheţuri tari
Se tot frământă şi se zbate,

Deschideţi porţile iubirii
Ale speranţei şi credinţei,
Să faceţi loc în voi grădinii
Cu floarea albă a biruinţei.

Stănulescu M.

Feeric și celest mister…

Referințe
                                               Feeric și celest mister…

…Ea este mai de preț decât mărgăritarele; …femeia care se teme
de Domnul va fi lăudată.                 Prov. 31: 10, 30.

Pe pământ sunt multe flori,
Țesute-n chip miraculos
Dar, cea mai dalbă din splendori
E mama mea, cu chip duios!

În univers sunt multe astre,
Ce luminează-n flăcări vii.
Mama mea și-n vremi sihastre,
Întrece mii de galaxii!

Pământu-ascunde mari comori
În preț, inestimabile.
Dar… ale mamei mari valori,
Rămân: inegalabile!

Luceafăr, înger din lumini,
Diamant din Cel Viu,
‘N tandrețea inimii, alini
Ești nor, mană-n pustiu.

‘N surâsul soarelui frumos,
‘N seninul cerului curat,
În imn de îngeri maiestuos,
În fulg de nea purificat,

Văd chipul tău scump, mamă,
Feeric și celest mister…
Veacuri în zbor, ce-i cast destramă,
Ce-i din Divin, nu-i efemer!!!

                                  Lidia Cojocaru