Ce taină adâncă este viața…

Ce taină adâncă este viața și ce trecătoare,
E ca un câmp cu flori și pajiște de fân…
Dar ce am semănat plângând, trudind în vale,
Ce-am strâns aici cu Domnul în sfânta lui lucrare,
Acestea sunt comori ce-n veci de veci rămân!

Ne trec ani buni din viață ca să pricepem bine,
Vremelnicia noastră și rostul de sub soare…
Scriptura ne ajută când stăm în rugăciune,
Să nu descurajăm în lumea cu suspine,
Ci să trăim slujind cu multă înflăcărare!

Viața-i prețioasă căci e un dar divin,
De aceea orice om nu are-n bani valoare…
Însă avem în fire, , , un virus, un venin, ,
Păcatul neascultării ce-aduce răni și chin
Și numai prin Hristos există vindecare!

Să înțelegem viața așa cum se cuvine,
E stradă cu sens unic ce duce-n veșnicie…
Ferice în veci de omul ce calea strâmtă ține,
Trăiește prin credință și face ce e bine,
El gustă de aici, eterna bucurie!

Viața nu-i un film, nici basm și nici noroc,
Ci luptă să avem o inimă curată…
Dacă tu fugi de Tatăl, mergi spre un veșnic foc,
Dar când te întorci cu lacrimi ești mântuit pe loc,
Te-așteaptă răsplătirea la dreapta judecată!

de Teodor Groza

Unde eşti copilărie? …

Prin praful vremii răscolesc memorii,
Mă-nduioşează fiecare umbră,
Aşa încerc s-alung din cale norii,
Cumva să-ntârzii înserarea sumbră.

Văd prin noian de ani copilăria,
În zorii vieţii ea ne-a fost cununa,
Nu ne lipsea curajul, nici tăria
Şi de departe ne-ocolea furtuna.

‎Înviorate pajiştile-ntinse
Zoreau cu veselia să ne-ajungă,
Ne aminteau doar stelele aprinse
Că ziua nu ne-a fost destul de lungă!

Aveam atunci grădini cu flori şi fluturi,
Bondari în mai, gândaci, câte-o albină …
Era prea mult frumos să nu te bucuri
Şi-n bezna vremii-n noi a fost lumină.

‎În zilele-nnorate căutam tâlcuri
În cărţile ce-aveau să le dezlege,
‎Ne mistuia o sete din adâncuri,
Nepotolită foame de-a-nţelege.

Ne-a-ncins apoi elanul tinereţii,
Seninul gând că toate-s cu putinţă,
Netulburaţi de umbrele tristeţii,
Ne prisoseau şi visuri şi voinţă.

‎Câţi ani frumoşi trecut-au cu grăbire
‎Tot învăţând rostul să ne-mplinim,
Ne-a mai rămas să dăruim iubire
Şi să-ncercăm frumos să-mbătrânim!

Olivia Pocol 

La cumpăna-ntre ani

Acum, la cumpăna-ntre ani
Privind la anul ce-a trecut
Ca niște călători sărmani,
Din ce-am cules și-am strâns avani
La ce-a rămas și ce-am pierdut.

Și realizăm cumva, acum
Că anul ce s-a încheiat
Deși s-a prefăcut în scrum
Și n-a rămas din el doar fum
Nu pote fi deloc uitat.

N-au fost doar cântece și flori
În anul care l-am parcurs. . .
Ci-atâtea piedici și strâmtori
Și-atâția reci și cruzi fiori
Și lacrimi grele ce s-au scurs.

Dar Dumnezeu a fost cu noi
Chiar și prin văile adânci
Și n-am fost singuri prin nevoi
Căci îngeri au venit convoi
Care ne-au dus din nou pe stânci.

Unii din noi. . . n-au mai ajuns. . .
Durerile i-au doborât
Trăind destinul trist și-ascuns
Și nu găsim nici un răspuns
De ce-au trăit numai atât?

Dar Dumnezeu e Suveran
Și hotărăște precum vrea
Noi nu-nțelegem momentan
Dar la al Cerului Liman
Răspunsul Lui îl vom afla.

Un an, ca celălalt, trecut
Cu-a lui amprentă ne-a marcat
Prin câte ni s-au petrecut,
Dar oare câte-am priceput?
Și cît de bine-am învățat?

Că suntem simpli călători. . .
Că viața asta-i un popas
Că anii trec ca niște nori
Iar noi purtăm niște comori
În ale sufletului vas.

Și dacă pragul am pășit
Și-n noul an iată-am intrat
E fiindcă Domnul cel Slăvit
Din dragoste a stabilit
Cât Har să fie revărsat.

Deci pe deplin încredințați
Chiar dacă nu știm ce va fi
Atât cât suntem luminați
Și de-al Său Duh înflăcărați
În noul an noi vom păși.

Iar drumul cât ar fi de greu. . .
Căci încercări vor mai veni,
Dacă-L chemăm pe Dumnezeu
El fi-va lângă noi mereu
Până când viața vom sfărși

An Nou, vei fi mai fericit?
Mai sănătos și mai bogat?
Oricum ai fi sunt liniștit
Și îți urez un: Bun venit!
An Nou, fii binecuvântat!

01/02/2022

Daniel Hozan

Grădină de flori

O casa umpluta de dragoste sfantă
E ca o frumoasa grădină de flori
Udata mereu din fantana adanca
Cu apele-i limpezi din sfantul izvor.
Un Soare etern peste ea straluceste
Cu razele-i calde in dulci mangaieri
Si-n floarea frumoasa si pura ce creste
Îi vezi Creatorul,pe Tatal etern.
Frumoasa gradina mereu se deschide
Sa intre pe poarta al ei gradinar
Iar dupa ce intra,la loc se inchide
Sa nu-i treaca nimeni sfintitul hotar.
Căci numai Isus,gradinarul iubirii
E cel care poate sa intre in ea
Doar El se-ngrijeste de viața grădinii
Și nimeni,nicicând,nu i-o poate lua!
Sub mâna-i divină cresc crini și pansele
Narcise,bujori și-nfocați trandafiri
Zambile,garoafe,gladiole,lalele
Și flori în cascade ce lin se deschid.
Parfumul iubirii inundă gradina
Curată,udată-ngrijită de El
Și-n zeci de culori se rasfrange lumina
Adusa de raze in micul Eden!
Așa e o casă cu dragoste sfanta
Grădină de flori,cu parfum de etern
Acolo e Domnul cu mâna Lui blândă
Când intră-n gradină te simți ca in cer!
Vă fie dar casa de dragoste plină
Precum o frumoasă gradină de flori
Udată mereu din fântâna divină
Cu apele-i limpezi din sfântul izvor.
Un Soare etern peste ea stralucească
Iar florile scumpe sa crească spre cer
Și El,Gradinarul,cu drag sa-ngrijească
De-ntreaga grădină,colț mic de etern.

Emanuel Hasan 

Așa când toți…

Un lan de flori ne fie gândul, doar pacea fie încălțată,
Slăvească-se în noi Preasfântul, Iubirea-I, veșnic lăudată,

Așa, când toți, cei ce-L slăvim, ne-om bucura în unitate,
Răspândind în jur sublim, iubind sincer pe al nost’ frate,

Se va vedea în noi Mesia, harul, fiind turnat din plin,
Va răspândi-n jur armonia, salvării vieții de la chin.

Eu și tu, și mic și mare, să-L lăudăm pe Creator,
Raza cea sfântă de Soare, lucească-n văzul tuturor!

Înainte, spre un nou maine, înainte, învingători!
Lăudat să fii, Stăpâne, de a Tale fiice și feciori!

Lăudat să fii de-a pururi, Veșnic, Veșnic Împărat,
Legăm inimă și doruri, de Tine, Viață, neîncetat!

Lidia Cojocaru

Dorul meu de primăvară!

Flori de aur parfumate
Primăvara va aduce
De Tine sunt Doamne date
Se simte al lor miros dulce

Iarna a plecat, s-a dus
Și totul este schimbat
Gerul este la apus
Iar cerul, e minunat

Duh de viață stăpânește
Totul este înverzit
Căci natura se trezește
Ca să spună bun venit

Primăverii cea frumoasă
Pe care toți o dorim
Căci s-a dus iarna furioasă
Și după soare tânjim

Duh de viață se trezește
În făpturile înghețate
Domnul totul rânduiește
Ne dă zile minunate

Sloiul rece s-a topit
Inima se înveselește
Prin toate am biruit
Cu Acel ce ne iubește

Adă Doamne zi senină
Și căldură minunată
Iarna din inimi alină
Să renaștem încă o dată

Credința să ne conducă
Și dorul de mântuire
Pe căi drepte să ne ducă
Să fim plini de fericire

Cu Acel ce-i iubitor
Și binele ne dorește
Cel de viață dătător
Care ne călăuzește

Au trecut vremi și vor trece
Primăveri pline de soare
Cu Isus ne vom petrece
În a Cerului splendoare!

Florența Sărmășan 

Așa începe veșnicia

La Tine vin când sunt ameninţat,
La Tine vin când sunt vorbit de bine,
Tu, Dorul meu, de versuri căutat
Din existenţa cerului înalt,
Aşa cum sunt primeşte-mă la Tine.

Şi nu aştept decât un împrumut
Să-mi laşi, Isus, din slăvile divine.
Tu, Dragoste în adevăr ce eşti,
Un strop de ea în piept să-mi dăruieşti
Aşa încât să mă asemăn Ţie.

Căci poate fi-voi ridicat în nori
Sau poate răstignit aşa ca Tine,
Sunt drumuri care nu le înconjori
Crescute-n spini, crescute-n flori,
Dar duc acolo-n slăvile divine.

Iar pân’ la ceasul, ultimul, dorit
Nu-mi cer pe cap cunună făurită,
Ci-un singur ciob să-mi scarpine grăbit
Voinţa mea cu dor necontenit,
Să-mbrace haina dragostei smerită.

Să-nvăţ cu drag ce sunt dator să-nvăţ
Povestea vieţii noastre, destrămată…
Că poate-un singur adevăr ne-nvins
Ce a rămas de-atunci în Paradis—
Că dragostea nu moare niciodată,

Ci urcă-n nesfârşitele lumini,
Din jertfa ei se naşte nemurirea.
Şi-n flori, şi-n arşiţă, şi-n spini
Cu-aceeaşi ochi rămaşi senini,
Iubind, aşa începe veşnicia.

Mihai Ghidora  

Veniți să ne închinăm

Veniți cu adevărat să ne închinăm
Pruncului născut împărat!
Nu lângă iesle, nu lângă brad,
Nu lângă stele aprinse ce ard,
Ci în duhul smerit,
În duhul curat,
Veniți să ne închinăm cu adevărat!

Veniți să ne închinăm Regelui sfânt,
Iubirii Lui să îngenunchem!
Nu doar în zile cu soare și flori,
Nu doar acuma de sărbători,
Ci viața întreagă,
Din noapte, din zori,
Veniți Regelui să ne închinăm!

El merită darul din inima ta,
Ofranda aleasă și vie.
Veniți să ne închinăm Domnului așa,
Cu toată puterea,
Cu toată iubirea…
Ca între oamenii buni,
Între oamenii Lui
Voie bună și pace să fie!

Mihai Ghidora 

Din nou sunt copil

Copil sunt acum, alerg printre flori,
Descopăr pe rând ai lumii fiori.
Păşesc pe nisip şi teama înving,
Uimire e-n toate, chiar stele ating.

Ce lungă e ziua, e timp din belşug
Şi gust bucuria, de nimeni nu fug.
Mă-ncred în ce văd şi fără să ştiu
Aduc închinare slăvind ce e viu.

Dar somnul din noapte e-adânc tulburat
De chipul văzut, de tot ce-am visat,
De omul în negru ce-aleargă în spate,
Scăpare nu am, să fug nu se poate.

A zilei plăcere şi-a nopţii durere
În timpul ce trece, le port în tăcere.
Şi-n gânduri mă-ntreb: ce este-acest eu,
De unde mă aflu, avem Dumnezeu?

Spre mine din jur, răspunsul se-ndreaptă
Prin şansă sunt toate, făcute din piatră.
Nevoia de eu, tu azi împlineşte,
Să-ţi fii dumnezeu, e tot ce lipseşte.

Ce mult a crescut tot eu-ul din mine,
Păreri sunt în jur c-arăt foarte bine.
Dar visul din noapte nicicând n-a-ncetat,
În suflet sunt prins în poveri şi păcat.

Sunt singur cu mine, tristeţi mă pătrund,
Războinice gânduri în suflet inund’
Şi totuşi, o voce îmi face chemarea
Să vin înapoi, să am împăcarea.

– Eu sunt, Cel ce Sunt, alături de tine
Şi eu-ul cel porţi, creat e de Mine,
Izvoare de viaţă la Mine găseşti,
Spre tine curg toate, te rog să primeşti.

E Vestea cea bună ce Isus îmi aduce,
Scăpare de moarte, primit-am la cruce.
Din nou sunt copil şi teama înving,
Uimit sunt de Domnul şi-acum Îl ating.

 Hurdubae Grigore 

Grădina florilor de nea

Grădina florilor de nea
Mă străduiesc să te găsesc
Căci asta vrea inima mea
Să pot în tine să trăiesc

O frumusețe nesfârșită
E Raiul cel de toți dorit
Trăirea lui e infinită
În Domnul, pace am găsit

Nici crinii cei mai minunați
Nu sunt atâta de frumoși
Deși-s sensibili, delicați
Nu sunt atât de arătoși

Ca Raiul care l-am primit
Ca o solie minunată
De la Isus cel preaiubit
Primit prin jertfa-I minunată.

O Doamne câtă frumusețe
Va fi când totul vom vedea
Și sănătate, tinerețe
Pe toate le vom căpăta

Ce Doamne Tu ne-ai pregătit
Noi nu înțelegem și nu știm
Sfințiți să fim, cum am dorit
Veșnic cu Tine în cer să fim

În Patria ce seamăn n-are
Cu tot ce este mai frumos
În slavă și în înălțare
În slujba Ta, mărit Hristos

Orice genunchi se va pleca
Pe Tine ca să Te slăvească
Alăturea noi Îți vom sta
Și-Ți vom vedea slava, cerească

Iar Numele Tău glorios
În veci de veci va fi mărit
Căci Tu ești Fiul Sfânt, Hristos
Ce din iubire Te-ai jertfit

Cu sânge sfânt ne-ai primenit
Viață ne-ai dat din viața Ta
Tu Salvatorule iubit
Mărit să fii, dea pururea!

Florența Sărmășan