Ce bine e să fii copil

Ce bine e să fii copil,
Să ai priviri nevinovate.
În tot ce faci să fii umil,
Cu prietenii drăguţ, gentil,
Lipsit de orice răutate.

Ce bine e să fii copil,
Să porţi în suflet bucuria,
Să-ţi fie cugetul fragil,
Neîntinat de-al lumii stil
Ce-l poartă-n sânul ei mândria.

Să fii ca el de fericit
Creştine, cum e copilaşul,
Când ştii că şi tu eşti iubit,
De-un braţ de tată ocrotit,
Oricând te-ar ataca vrăjmaşul.

La răutate fii ca el,
Cum el e gata de iertare,
Iar dacă nu trăieşti la fel,
În noul, strălucit castel,
În cer, nu vei primi intrare.

El nu-i viclean, nici prefăcut.
Cum deseori maturizarea
Ascunde sub priviri de lut,
Făţărnicii de necrezut,
Fără să ştie adunarea.

Ce bine-i să fii copilaş,
Cu sentimente naturale,
Să-i poţi iubi şi pe vrăjmaşi
Să fii cu-adevărat urmaş,
Pe-a mântuirii dreaptă cale.

Să fii ca cel din nou născut,
Din Duh, din apă, din iubire,
Căci dacă nu, eşti fiu pierdut,
Că n-ai voit şi n-ai crezut,
În Domnul, marea mântuire.

Căci Dumnezeu e drept şi sfânt
Iar răsplătirea Lui e mare;
La toţi acei de pe pământ
Ce-au ascultat de-al Lui Cuvânt,
În orişice împrejurare.

Căci tânăr cu adevărat
E caracterul înoit,
Să-ţi fie cugetul curat,
Şi simţământul nepătat
De duhul lumii învechit.

Să fii ca Abel, nu Cain,
Ca Iosif, nu ca Absalom,
Ca şi tânărul Beniamin,
Iubit de Tatăl tău divin,
Să fii adevăratul om,

Să fii aşa ca Samuel,
În templu, la altar, să stai.
În rugăciuni ca Daniel,
Să fii ca Timotei, -model-
Exemplu tuturor să dai.

Să fii ca tânărul voinic
Să-nvingi pe Goliat cel rău;
Să fii tu fiul cel mai mic,
Întotdeauna -nu-i nimic-
Căci mare este Tatăl tău.

Să fii ca şi Isaac supus,
Să urci cu lemnele în spate,
Căci fiecare-avem de dus,
O cruce la Golgota, sus,
Aşa ca-ntâiul nostru frate.

Surori, n-aţi vrea să fiţi şi voi
Aşa ca tinerii Scripturii?
Să fiţi ca fata de la oi,
Sau ca Estera în război,
Luptând cu duhurile urii.

Să fiţi ca roaba lui Naaman,
Aşa ca tânăra miloasă,
Ca Rut, în zori de zi pe lan,
Să fiţi ca sora lui Laban
Doar pentru soţul ei, frumoasă.

Să fiţi ca Marta, gospodine,
Ca Lidia, ascultătoare,
Luând uleiul de măsline
Să-L aşteptăm pe Cel ce vine,
Aşa ca cele cinci fecioare.

Să fiţi Maria în iubire
Spărgând al inimii ulcior,
Pentru ISUS, Cerescul Mire,
Dorind mereu a Lui venire,
Privind spre cer în sus cu dor.

Să fiţi ca tânăra aleasă,
Ca păzitoarea de la vie,
Să fiţi a Mielului Mireasa,
Cu haina alba şi frumoasă
La nunta cea din veşnicie.

Iar dacă nu vei fi aşa,
Ca un copil la răutate,
Cu nici un chip nu vei intra
La nunta ce se va serba,
Sus în cereştile palate.

Fă Doamne-o cercetare vie,
Şi fă-ne după chipul tău,
Dezbracă-ne de-orice mândrie,
Să fim a Ta împărăţie,
Cu noi să fie Dumnezeu.

Cuvântul Tău fă-l să pătrundă
În fiecare pe deplin,
Prin Duhul Sfânt, cereasca undă,
Cei ce aud să şi răspundă
Cu ALELUIA! şi AMIN!

Fă să purtăm a Ta statură,
Înţelepciunea Ta, ISUS.
Îmbracă-ne cu-a Ta natură,
Cu-acelaşi zel şi armătură,
Pe calea care Tu te-ai dus.

Să-ţi semănăm în toate Ţie,
Să fim ai cerului eroi,
Să fim fântâni cu apă vie,
Iubirea Ta din veşnicie
Să curgă neîncetat în noi.

S-avem aceea-şi ţintă-n faţă;
Privirea numai înainte,
Cum Tu Ţi-ai dat a Ta viaţă,
Şi-ai biruit a morţii ceaţă,
S-avem aceleaşi simţăminte.

Să fim copiii Tăi, Părinte,
A Tale fiice şi-ai Tăi fii,
Împodobiţi cu haine sfinte,
Aprinşi de flacăra fierbinte,
Cu râvnă să-ţi putem sluji.

Iar până când vedea-vom norul
Şi strălucirea slavei Tale,
Trimite-ne în piept fiorul
Pe Duhul Sfânt, Mângâietorul,
Lumină pe a noastră cale.

Dionisie Giuchici

Acel moment când vrei să treacă timpul

Referințe

Luca 2

Când ești copil și-n jur privești,
Pe toți îi vezi în alergare,
Nici nu te miri dacă-ți dorești
Să te faci într-o zi… . mai mare.

Sau când părinții te-au certat
Pentru o mică neascultare,
Să te revolți imediat
Îți zici: „-Las` că mă fac eu mare! „

Și-ți numeri anii: patru… opt…
Dar timpul că-i oprit se pare,
Oftând îți spui că e nedrept
Să nu te faci odată… mare.

Dar anii vin și trec în rând
Ieșind frumos din calendare
Aducând ziua, vrând-nevrând
Când uite că… ajuns-ai mare.

Ești fericit, în viață-ai rost,
E totul bine, prin urmare
Vrei timpul să-l oprești în loc
Doar casa, contul vrei… mai mare.

În timp, însă, ajuns la greu,
Neîmpliniri, lacrimi, spitale…
Suspini adesea -„Domnul meu!
Câtă durere-i să fii mare! …

Apoi l-ai bătrâneții ani
Când neputința-n trup apare,
Nu vrei vacanțe și nici bani,
Ci… să poți merge pe picioare.

Viața a trecut tip-til
Fără să-i știi a ei valoare,
Nici bucurii ca un copil
Nici fericirea când ești mare.

În viață, pierzi ani în zadar
Fără să știi a lor valoare
Și-n fața morții, solitar,
Cerșești secunda zburătoare.

Înțelepciune, dar ceresc,
Mai vino iar în revărsare
Peste toți cei ce te doresc
S-avem a Lui Hristos umblare!

De-aceea azi când vechiul an
Ieși frumos din calendare,
În drum spre noul Canaan
Vrem inimă mulțumitoare!

Vine o zi când toți plecăm
Boschetar, prinț, copil, om mare…
Bine-i să știm să număram
Nu ani… zilele trecătoare.

Prietene, sunt vremi de har,
Privește-ți pasul pe cărare,
S-antins o mână din Calvar
Îți dă lumină și iertare

Și-o viață unde timpu-n loc
Oprit este de-un veșnic Soare
El e Mesia, Savaot
Domnul fără asemănare.

Cu El vom sta îmbrâțișați
Ani… fără de numărătoare…
În trup de slavă îmbrăcați
Și pruncul mic și omul mare…

Si-acum, la trecerea prin ani
Primiți umila mea urare
Cum Pavel scrie la „Romani„:
Sănătate, har, pace… . cu o sfântă sărutare!

Un an împodobit cu alese binecuvântări, tuturor! Fiți binecuvântați de Acel care, la venirea Lui în lumea noastră, a împărțit istoria „ÎNAINTE DE HRISTOS” și „DUPĂ HRISTOS”

Cornelia Sărac 

Darul cel mai potrivit

Motto: Isaia 9/6 „”Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu ni s-a dat și
domnia va fi pe umerii Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor și Domn al păcii.”” Amin.

Este o datină de veacuri
Și oamenii sunt învățați
De sărbători să facă daruri
Celor dragi și apropiați.

Să primim daruri ne place –
Și-i cât se poate de firesc,
Dar nimenea daruri nu face
Decât celor ce-i iubesc.

Sunt oferte cu toptanul
Pentru orice buzunar –
Nu cumva să treacă anul
Și noi n-am ales un dar.

Uneori ni-i greu s-alegem
Darul pentru cel iubit
Și ne străduim să-i facem
Darul cel mai potrivit.

Oferta cea mai minunată –
Darul cel mai valoros, ,
Cel mai scump și fără plată
E viața veșnică-n Hristos.

Ca Fiul Sfânt Hristos Isus,
Dar ca El, mai mare nu-i;
Că Dumnezeu în El a pus
Toată plinătatea Lui.

Că atâta înțelepciune
Și pricepere i-a dat,
Că-n Cuvântul Său îi spune
Și-L numește MINUNAT.

El dă sfântă învățătură
Păcătosului nevrednic –
Sfaturile-i din Scriptură
Adeveresc că este SFETNIC.

Lui i-a dat puterea toată
Și în cer și pe pământ,
Iar Sciptura ni-L arată
DUMNEZEU TARE și Sfânt.

Toată zidirea se închină
Puterii Lui desăvârșite –
Izvor de pace și lumină,
De îndurări nemărginite.

Dacă teama îți strică somnul
Și prin mare zbucium treci,
Nu uita că Hristos Domnul
Este DOMNUL PĂCII-n veci.

De ești un suflet credincios
Să urmărești pacea mereu,
Ca să ai pace în Hristos
Și prin El cu Dumnezeu.

Iată un dar pentru tot omul –
Un dar sfânt nespus de mare,
De și-a pus nădejdea-n Domnul
Pentru viața viitoare. Amin.

Ioan Vasiu 

25 Decembrie

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel.” Isaia 7:14

Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să ÎI vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peti pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El s-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri.

Fiecare credincios este un portret al lui Christos, dar un sfânt sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.
Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui i-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.


Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi. Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23) – În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea II sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Căci un Copil ni s-a născut

Căci un Copil ni s-a născut, din cer un Fiu sfânt ni s-a dat
Acel fără de început, jos printre oameni S-a întrupat.
N-avea sclipiri și strălucire, nimic din ce izbea privirea
Nici frumusețe spre uimire, dar El era Nemărginirea.

O, din ce tainică iubire, în ieslea rece ai coborât
S-aduci la muritori trăire, din sfârșit veșnic început.
Ce-adânc vorbește crucea sfântă, ce măreție-n ea cuprinde
Desface-n inimi pace adâncă și foc de cer în ele aprinde.

E graiul ce-nțeleg și surzii, lumina ce şi orbii-o văd
E limba ce-o vorbesc și muții, puterea ce şi slabii o pot.
E prea adâncă adâncimea iubirii ce din fir de stele
Veni să-mbrace umilința în cea mai măreață putere.

Ce bunătate necuprinsă de gând de om din lut creat
O dragoste de om neatinsă cu mintea-i, Tatăl ne-a arătat!
Să ne numim copii și suntem, nu prin puterea omenească
Ci prin Isus ce viu e astăzi, prin a Lui dragoste măiastră.

Ce vom fi nu am văzut încă dar știm c-atunci ca El vom fi
Rămânem neclintiți pe Stâncă, ea dainuieşte de vecii.
Noi Îl iubim pentru că El până la capăt ne-a iubit
A înviat și nouă viață din viața Lui ne-a dăruit.

A împăcat lumea cu Sine făcând prin Sângele Lui pace
Prințul Păcii în inimi vine și altar din ele-n cruce face
Iată, Cel Atotputernic un Salvator ne-a ridicat
Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Dumnezeu Preaînalt.

Gabriela Bucur 

De ce să mă frământ?

De ce să mă frământ?
Trăiesc în Legământ
Copil al Celui Sfănt.

De ce să-mi fie teamă?
Nimic nu se destramă
Hristos mă ia în seamă.

Să mă îngrijorez?
Nicicând! Trăiesc un crez
Pe care mă bazez.

Cuvântul mi-este far
Și-un scump mărgăritar
Și miere și nectar.

De ce să mă frământ?
Mă rog, ascult și cânt
(Nu-i goană după vânt)

Povețe vin din Cer
Să-nving orice mister,
Să stau lângă Vier.

Chiar în cuptor încins
Credința nu s-a stins
Ci-n brațe m-a cuprins.

Sunt liniștit; slujesc
Și-n El mă odihnesc
Și în răbdare cresc.

Mi-e plânsul potolit
Și-n crivățul cumplit
De îngeri sunt păzit.

Când vine frământarea
Primesc eliberarea
Și-ncepe adorarea.

George Cornici

Profeția Odraslei (Isaia 9)

Totuși, . . așa începe profeția
Ce Dumnezeu avea să o-mplinească
Despre-ntunericul ce-și răspândea urgia…
Mult nu va mai avea să stăpânească.

Unde acum necazul se găsește
Pe-a lui Neftali, Zabulon hotare
Acol’ unde ocara stăpânește
Pe-acel ținut întins de lângă mare.

Poporul ce umbla în întuneric
Dincolo de Iordan, în Galileea
În tot acel ținut pustiu, feeric
Da, neamurile ce-s în țara-aceea,

Vedea-vor o Lumină foarte mare
Acest popor din valea umbrei morții
Lumina Lumii peste ei răsare
Slăvitul Dumnezeu le schimbă sorții.

Căci iată: un Copil ni S-a născut
Și-un Fiu venit din Ceruri ni S-a dat
Domnia pe-a Lui umeri stă tribut
Căci Pruncul e al Slavei Împărat.

Și-L vor numi și Minunat și Sfetnic
Și Tare Dumnezeu Îl vor numi
Și-al veșniciilor Părinte vrednic
Și-al păcii Domn, cum altul nu va fi.

Domnia Lui, El face-va să crească
Și-o pace fără de sfârșit va da
Căci pretutindeni o să-mpărățească
Pe scaunul lui David când va sta.

Prin judecată-Și va-ntări domnia
La fel și prin neprihănirea Lui
De-acum și cât va ține veșnicia
Așa va face râvna Domnului.

Daniel Hozan

Un copil cu multe nume

23 decembrie

Text: Isaia 9:1-7

Il vor numi: Minunat, Sfetnic,Dumnezeu tare, Parintele
vesniciilor, Domn al pacii.”

Isaia 9:6

Ascultau cu mare interes. O intamplare atat de minunata –
Dumnezeu il trimite pe Singurul Sau Fiu pe acest pamant, ca
un copilas, si mai tarziu il aduce ca jertfa pentru pacatele lor.
Africanii din Congo (acum Zair) au primit mesajul Evangheliei cu
aviditate. Cand misionarul E.A. Ruskin s-a referit la Isus men-
tionand diferitele Lui nume, el a trezit interesul acestor oameni si
acestia l-au intrebat: „De ce a avut acest Isus atatea nume?” Ruskin
le-a explicat: „Frumusetea, plinatatea si maretia Fiintei Lui fara
seaman nu pot fi exprimate printr-un singur nume”.

Numele biblice ale copilului Isus ne descopera caracterul lui
de Dumnezeu care „S-a facut trup si a locuit printre noi” (Ioan
1:14). Intocmai dupa cum fiecare fateta a unui diamant reflecta
frumusetea acestei pietre pretioase, tot asa si caracterul unic
divino-uman al lui Cristos, care este mult mai presus de o piatra
pretioasa este revelat prin multe aspecte ale naturii Sale.

Textul de astazi contine patru nume evreiesti compuse, ale
Copilului care se va naste in Betleem. „Sfetnic, Minunat” il descrie
pe unul care are un plan divin si care este intr-adevar o minune.
Ca si „Dumnezeu tare”, El este un razboinic victorios care obtine
victoria finala. Numele „Parintele vesniciilor” ne vorbeste despre
Providenta Sa si despre grija eterna pe care o are fata de ai Sai.
Expresia „Domn al pacii” face aluzie la stapanirea Lui plina de pace
in inimile credinciosilor si, in ultima instanta, asupra lumii, atunci
cand dreptatea Lui va stapani.

Nu este de mirare ca ingerul a spus despre El ca Numele lui
va fi „Isus”, caci El este cu adevarat un Mantuitor (Matei 1:21). De
aceea cantam, „O, veniti sa-L adoram pe Cristos, Domnul”. – P.R.V.

Nimeni altul de cand e zidirea

Nume asemeni n-a primit.

Nimeni nu le-a implinit rostirea

Ca si Fiul Tatalui, iubit.” – D.J.D.

Isus este Numele cu care se iscaleste Dumnezeu
intr-o limba pe intelesul oamenilor.

Painea zilnica

Nu priviti in urma

Text: Luca 9:57-62

Oricine pune mainile pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Luca 9:62

Cand eram copil la fermă, tata mi-a spus: „Nu poţi trage o brazdă dreaptă dacă te uiţi înapoi”. Şi este adevărat. Pentru a încerca, priviţi numai 30 de secunde înapoi, în timp ce umblaţi prin zăpadă sau pe nisipul plajei. Apoi analizaţi urmele paşilor. Nu vor fi în linie dreaptă.
Un fermier bun nu se va uita niciodată înapoi atunci cand a pus mainile pe coarnele plugului. Isus a folosit această analogie pentru a ne învăţa că dacă vrem să fim ucenicii Lui, trebuie să rupem orice altă loialitate care ar putea stanjeni relaţiile noastre cu El. Credinţa noastră totală faţă de Dumnezeu este un principiu care are rădăcini adanci în Vechiul Testament. Israeliţii, după ce au fost eliberaţi din robia egipteană şi au început să fie hrăniţi în mod miraculos cu mană, s-au uitat înapoi cu dor la zilele cand se bucurau în Egipt hrănindu-se cu peşte, castraveţi, pepeni, praz, ceapă şi usturoi. Dumnezeu a fost foarte supărat şi a judecat cu asprime pe poporul Său pentru acest fapt. Privirea lor în urmă indica lipsa unei consacrări totale lui Dumnezeu.


Tot astfel, oamenii care aderă la vechile păcate, la siguranţe vremelnice, la plăcerile lumeşti de care s-au bucurat înainte de-a fi credincioşi nu pot fi ucenici loiali lui Isus Cristos. Cand ne pocăim şi credem în El, devenim cetăţeni în împărăţia Sa cea nouă. Trebuie s-o rupem cu păcatele trecutului. Ucenicie înseamnă să nu mai te uiţi în urmă.   – H.V.L.

M-am hotărat să-L urmez pe Isus,
M-am hotărat să-L urmez pe Isus,
M-am hotărat să-L urmez pe Isus,
Şi înapoi eu nu voi da. ”  – Anonim

în dicţionarul uceniciei adevărate, nu veţi găsi niciodată cuvantul „retragere”

Painea zilnica

Ești al cerului copil

Din eșecul tău, Hristos, face-o mare biruință,
Tot ce trebuie să știi, e că tre”să ai credință.
Când te-ncrezi deplin în El, munții de s-ar clătina,
Tu vei sta doar în picioare cu Hristos alăturea.

Din eșecul tău, Hristos, poate face o minune,
Doar așteaptă în tăcere și în duh de rugăciune.
Căci eșecul nu-i mai mare, decât Dumnezeul tău,
Crede și nădăjduiește, nu te teme, dragul meu!

Prin eșecul tău, Hristos, poate face-o ridicare,
Știu, e greu de înțeles și poate că doare tare.
Însă nu uita un lucru, căci în ochii Lui Hristos,
Viața are un alt sens, totul este mai frumos.

Nu contează că-i eșec, nu contează de-i furtună,
Dumnezeu este cu tine și te ține strâns de mână.
Ce consideri tu eșec, pentru Domnul e victorie,
Căci așa lucrează El, plin de slavă și de glorie.

Crede, nu te pierde-n luptă, fii statornic și umil,
Stai mereu în ascultare, ești al cerului copil.
Cerul tot e-n sărbătoare când te-asemeni cu Hristos,
Deci, rămâi în continuare în slujire de folos.

Nichifor Nicu