Psalmul 23

Isus Hristos e-al meu Păstor
Și lipsă nicidecum n-oi duce –
L-al Lui curat și sfânt izvor
Prin Glasul blând El mă conduce…

Și apele-I mă odihnesc…
Și verzi pășuni de El întinse
Sufletul frânt mi-l liniștesc…
Și lacrimile-n El pier stinse…

Iar drumul meu e luminat
Să nu m-abat pe altă cale,
Prin al Său Nume minunat
Și harul Lui nespus de mare…

Chiar dac-ar fi să umblu prin
Abisu-ntunecat de moarte,
Chiar printre șerpii cu venin,
Eu știu că Tu ești de-a mea parte…

Şi, deci, de cine să mă tem
În văi adânci? Căci eşti cu mine
Şi vii atuncea când Te chem –
Nu voi rămâne de ruşine!

Toiagul Tău, nuiaua Ta
Mă mângâie cu-aşa iubire,
Să nu-mi pierd, în pornirea mea,
Nepreţuita mântuire…

Mustrarea Ta m-alină blând,
Cu vocea Ta nespus duioasă –
Chiar dacă urc spre cer plângând,
Măcar ajung odat’ Acasă…

Atâtea binecuvântări
Mi-ai dăruit în astă viaţă…
Dar câţi aruncă-n mine-ocări,
Bucăţi de cioburi şi de gheaţă…

Atâţi potrivnici mă-mpresor,
Cu un gâtlej setos de sânge…
Iubitul meu Mântuitor,
Azi sufletul în mine plânge… !

În faţa lor Tu mă-nfăşori
Cu-a Ta sublimă bunătate…
Şi mi-ai întins de-atâtea ori
În faţă sfintele-Ţi bucate…

Paharul meu îmi este plin,
Mi-ai uns şi capul cu iubire…
Curând vei şterge-orice suspin
Din pieptul meu plin de mâhnire…

Căci fericirea mea va fi
Fără de capăt… şi-ndurarea…
Şi-n Casa Ta voi locui
Atât cât îmi va fi suflarea!

Cristina Simota

Spre Țara mea, cu Domnul înainte

Spre Țara mea, cu Domnul înainte,
Pe calea-ngustă, către cer pășesc;
La capăt, sus, pe plaiurile sfinte,
M-așteaptă frați și corul îngeresc!

Acolo, sus, nu va mai fi durere,
Nici lacrimi grele-n cer nu vor mai fi,
Ci numai pace, har și mângâiere
Pentru cei care-ajung în veșnicii!

Mi-e inima de bucurie plină
Că sus, acolo-n cer voi fi și eu
Cu toți ai mei, în slava Sa divină,
Cântând cu cei aleși lui Dumnezeu!

În haine albe, sus, la sărbătoare,
Pe marea cea de sticlă vom cânta
Și veșnic vom rămâne în splendoare
Cu Mirele iubit, la masa Sa!

Aproape e de ceruri a mea cale,
Eu văd orașul sfânt, Ierusalim;
Pe porți noi vom intra cu osanale,
Slăvind iubirea Mirelui divin!

Emanuel Hasan

13 Februarie

„Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în
casă.“
2 Ioan 10

Toţi marii învăţători ai bisericii creştine au fost ceea ce astăzi unii ar numi
„înguşti la minte“. Ei cunoşteau doar o cale spre Cer. Şi astronauţii care se întorc
pe Pământ de pe Lună sunt înguşti la minte. Nava spaţială trebuie să respecte o
anumită traiectorie, limitată, care permite o deviere foarte mică. Dacă s-ar abate
doar cu un grad de la intervalul strict de reintrare în atmosferă, ar putea să se
piardă în spaţiu sau să ardă complet.

Trebuie să rămânem pe cale şi să ţinem ce am învăţat de la Hristos. Luther
a avut păreri diferite faţă de Zwingli, reformatorul elveţian, în ceea ce priveşte
Cina Domnului. Astfel, Luther susţinea: „Cel care ştie că pastorul său învaţă în
felul lui Zwingli ar trebui să-l alunge şi să rămână fără sacramentul acesta toată
viaţa decât să-l primească de la el. Ar trebui să prefere să moară şi să sufere
orice… Mi se pare îngrozitor să aud că în aceeaşi biserică, la acelaşi altar, dintre
oamenii care primesc acelaşi sacrament, unii cred că primesc doar pâinea şi
vinul, în timp ce alţii cred că primesc trupul şi sângele lui Hristos.“

Dacă începem să-i numim pe eretici „fraţi separaţi“, am putea la fel de
bine să-i numim pe draci „îngeri separaţi“.
Ai grijă cu cine te asociezi! Fii atent la schemele care vizează unirea
bisericilor! Dacă legi două păsări, deşi au împreună patru aripi nu zboară mai
bine. Nu zboară deloc.
Rămâi credincios celor învăţate din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Richard Wurmbrand
DRUMUL SPRE CULMI

Pentru Voi

Catre voi, priveste cerul
Ce-ati ales ingusta cale
Implinind astfel porunca
Spusa-n planul Voiei sale.

Catre pasul vost priveste
Ceru-ntreg, cu-a lui ostire
Caci, e pasul car duce
Pe cei morti, spre nemurire.

Catre voi, care sub plansul
Si zdrobirea-nlacrimata
V-ati intors din ratacire
Azi, la pieptul scump de Tata.

Catre voi ce plecati fata,
Ca si El pentru ocara
Si-o primiti de-acum ca slava,
Ce pe frunte va coboara,

Pentru voi azi isi deschide
Cerul, poarta de clestar
Si-n cantari de fericire
Ingerii se-nchina iar.

Pentru voi, ce-ati simtit moartea
Si-nvierea pe deplin
Cat si nasterea din duhul
Ce n-anteles Nicodim,

Pentru voi, ce-n haine albe
Azi pornive-ti spre hristos
Pentru voi, e sarbatoare
Si in ceruri si-aici jos.

Pentru voi e sarbatoarea
Pentru voi azi canta corul
Si pe cerul vostru de-astazi
Nu mai stapanaeste norul.

Nu mai bajbaiti in noapte
Nu sunteti ai nimanui
Sunteti rodul jertfei Sale
Si de-acuma fii Lui.
Sunteti… si veti sta oadata
Sus pe muntele slavit
Tot in alb, cantand cantarea
Mielului ce s-a jertfit.

Duceti si voi mai departe,
Vestea despre Mantuire
Despre marea-I bunatate
Despre marea Lui iubire,

Despre bratele deshise
Pentr-a lumii pierduti fii,
Despre masa pregatita
Pentru cei, ce vor veni.

Si de-a lungul si de-a latul
Vestea sa se raspandeasca,
Ca-n Hristos e izbavirea
El, poate sa mantuiasca.

Legamatul, e statutul
Ce da dreptul orisicui,
Ca din fiu pierdut al lumii
Sa se faca fiul Lui.

De aceea, sus privirea
Inima si gandul sus,
Daca ceru-I partea noastra,
Cerul… este de ajuns…

Bec Nicolae

Aleg

Mereu sunt pus s-aleg în viaţă
Pe ce cărare să păşesc.
Sunt două căi ce-mi stau în faţă:
E calea lumii ce mă-nvaţă
Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,
Şi cea cu har dumnezeiesc.

A lumii cale, largă, plină
De fel de fel de mărfuri seci,
De oameni ce adânc se-nchină
La monumentul ei de tină
Sorbind plăceri care-nvenină,
E calea beznelor de veci!

Şi-i calea Harului divin
În care dragostea-i stăpână.
Pe ea doar mântuiţii vin
Cu inimi arse de suspin
Urcând spre cer cu suflet plin
De dor şi sete de Lumină!

De mii de ori de-s pus s-aleg,
Aleg cărarea vieţii sfinte;
Dorinţa firii vechi o neg
Din neputinţă mă dezleg
Şi de Isus cu drag mă leg
În tari, curate legăminte.

Aleg să împlinesc Cuvântul
Fugind de poftele din lume;
Nu mă va-mpiedica pământul
Cu vraja lui şi nici mormântul
Să fiu în slavă cu Preasfântul
Şi-aici să-I cânt slăvitu-I Nume.

Aleg să-mpărtăşesc iubirea
Cu cei ce n-o cunosc nicicum.
Aleg s-arăt tămăduirea
În Cel ce e Desăvârşirea
Acelor ce-au ales pieirea
Şi merg orbiţi pe largul drum!

Aleg să fiu umanul vas
În care El să-şi toarne mirul.
Şi-aici în trecătorul ceas
În viaţa ce mi-a mai rămas
Aleg Luminii să-i fiu glas
Şi Harului ceresc potirul.

Aleg pe Domnul să-L slujesc
Mărturisind a Sa-ndurare!
Şi-n omul meu duhovnicesc
Amirosind parfum ceresc
Mai plin de El mă lupt să cresc
Urcând îngusta Lui cărare.

Nicholas Dinu

Biruitor prin Isus

În timpul când prin lume rătăcești
Spre chin cumplit sau înspre fericire
Chemat ești să alegi ce îți dorești
Și îndrumat pe-o cale cu iubire.
Pe drum tu poți alege ce vei vrea
Ce-ți place sau ce crezi că este bine
Dar să nu uiți, pe-o cale Dragostea
Te va-nsoți, va rămânea cu tine.
Chemat ești să alegi ce este drept
Și nu plăcerea cea înșelătoare
Iubind ce-i bine vei fi înțelept
Chiar tu vei fi o binecuvântare.
Când cei din juru-ți te vor ocărâ
Și vor dori spre rău să te îndrume
A ta inimă nu o zăvorâ
Cu drag iubește-i, mai cu foc anume.
Chiar de nu te-nțeleg, prin traiul tău
Vei fi ca o lumină lucitoare
Un bun exemplu să-i scoți de la rău
De vor dori să scape de pierzare.
Pe-acesta drum avea-vei de luptat
Cu tot ce-i rău ce-ți iese înainte
Să porți armura ca și un soldat
Spre-a birui în lucrurile sfinte.
Să nu te înspăimânți de ce va fi
Să-ntâmpini de te lupți plin de iubire
De-l ai pe Domnul tu vei birui
Și vei primi în slavă răsplătire.
De vrei destoinic să fii, vegheator
Și să te poți lupta cu dăruire
Isus să-ți fie Domn și Salvator
Spre-a te conduce înspre fericire.
De-al Lui Cuvânt să fii ascultător
Prin Duhul Său El îți va da tărie
Ca demn oștean să fi biruitor
Slujindu-l bucuros pentru vecie.

Ionescu Petru

In locul meu

A fost o Via Dolorosa, a fost o cale a durerii,
A fost un drum al suferintei, al umilintei si-al tacerii,
A fost insa o-inlocuire, un Miel trimis de Dumnezeu,
Isus Hristos, Mantuitorul, l-a strabatut in locul meu.

A fost o cruce inaltata, un mijloc groaznic de tortura,
Pacatul meu a cauzat-o, pacatul meu fara masura,
Si blestemat pe lemnul crucii eu ca sa mor se cuvenea,
Insa Isus Si-a dat viata, viata Lui pentru a mea.

A fost momentul parasirii, cel mai intens din tot Calvarul,
Si apogeul suferintei; atunci a-inregistrat cantarul
Iubirii maxima valoare, cand, parasit de Dumnezeu
A fost pe cruce Fiul Slavei, ca parasit sa nu fiu eu.

Pentru un pacatos ca mine, un pacatos asa de mare,
Iubirea a platit o plata; a fost cea mai costisitoare;
Prin jertfa-I de substituire rascumparat sunt astazi eu,
Caci m-a iubit fara masura, si-a luat pe cruce locul meu.

Anca Winter 

Domnul minunilor

Sunny Tranca & Betania Oradea

Eternă glorie Ți se cuvine

Eternă glorie Ți se cuvine
C-al Tău har, Părinte, ne susține
Și azi ‘nălțăm recunoștința noastră
Căci ne susții cu mâna Ta măiastră.

Zilnic ne inunzi cu binecuvântări
Și schimbi în bucurie tristele stări
Când ceva-i uscat faci să înverzească
Și faci ca hărnicia să sporească.

Ți se cuvine glorie constantă
C-a Ta lucrare toată-i importantă
Fire de păr nu cad fără voia Ta
Și de-aceea tot pe Stânca Ta vom sta.

În zile cu ploaie și-n zile cu soare
Ți se cuvine cinste și onoare
Că-ndepartezi de la noi deprimarea
Și ne-ntărești când vine-ncercarea.

La Tine găsim sufletească-mplinire
Cu revelații mai presus de fire
Cine Te neglijează își produce pierzare
Dar Tu meriți total respect și-adorare.

Controlul lumii e în mâinile Tale
Ne-orientezi spre Rai pe-negusta cale
Nu ne lași rătăcitori prin pustie
Ne duci la Izvorul cu Apă vie.

Ne-ajuți să depășim obstacole grele,
Să privim nu spre glie ci spre stele
Eternă glorie Ți se cuvine
Doar de la Tine putem succese obține.

Din mijlocul splendorii dumnezeiești
Tot ce trimiți spune că ne iubești
Ești vrednic să-Ți vestim, oricând bunătatea
C-ai pregătit pentru noi pământenii, Cetatea.

George Cornici

Eşti Stânca-n care mă ascund

Eşti Stânca-n care mă ascund,
Mi-eşti scut, şi-mi esti tărie,
Eşti Pâinea vieţii, Domnul meu,
Izvor de apă vie.

În strâmtorare de voi fi
Eu voi striga spre Tine,
Tu, glasul mi-l vei auzi
Şi toate-ntorci spre bine.

Chiar ape mari de vor veni
Mâna-Ţi întinzi spre mine,
De-ai mei vrăjmasi Tu mă salvezi
Căci sunt mai tari ca mine.

Nădejdea mea în Tine-o pun
Eşti Tată-Atotputernic,
Mă scoţi la larg căci mă iubeşti
Deşi ştiu că nu-s vrednic.

Tu îmi aprinzi lumina mea
Să văd prin întuneric,
Să merg pe calea ce-ai deschis
Şi spre locasul veşnic.

Cojocea Iuliana