Psalmul 138

Te laud iar, din inima mea toată
Și laudele Tale eu le cânt
În fața dumnezeilor de piatră
Și mă închin în Templul Tău cel Sfânt.

Pentru-a Ta bunătate dovedită
Eu laud Numele Tău necontenit
Ești credincios și faima ți-e mărită. .
Căci tot ce ai promis ai împlinit.

În ziua când, de-acolo jos din vale,
Pe Tine cu suspine Te-am chemat
M-ai ascultat, m-ai întărit pe cale
Și sufletul mi l-ai îmbărbătat.

Toți împărații lumii, fiecare
Te vor lăuda și Te vor preamări
Când gurii Tale da-vor ascultare
Cuvintele când Îți vor auzi.

Ei vor lăuda atunci cu bucurie
Pe Cel Preaînalt slăvind Căile Lui
Oriunde, pretutindeni să se știe
Căci mare este Slava Domnului.

Pe oamenii smeriți privește-aparte
Acel ce este pururea-Înălțat
De-asemenea cunoaște de departe
Pe orișicine este îngâmfat.

Când umblu-n strâmtorarea cea aprinsă
Mă-înviorezi căci ochiul Tău privește
Vrăjmașii-s mânioși când văd întinsă
Slăvita-Ți mână ce mă mântuiește.

Ce început-a Domnul pentru mine
Știu negreșit că El va și sfârși
Căci bunătatea Ta -n vecie ține. .
A Tale dragi lucrări nu părăsi!

Daniel Hozan

30 Martie

A fost pus în numărul celor fărădelege.” Isaia 53:12

De ce a îngăduit Isus să fie inclus în numărul păcătoşilor? Această bunătate minunată a fost justificată de mai multe motive puternice. In felul acesta El putea deveni Avocatul lor. In unele situaţii, avocatul apărării trebuie să se identifice cu clientul. Ei nu pot fi priviţi separat de ochi legii. De aceea, când păcătosul este adus la bara de judecată, Isus apare şi El. Răspunde tuturor acuzaţiilor. Arată spre mâinile şi picioarele Sale străpunse şi provoacă Dreptatea să aducă alte probe mai concludente. Pledează în numele sângelui Său, şi pledează atât de triumfător, fiind pus în număr lor şi împărtăşindu-le soarta, încât Judecătorul spune: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el” (Iov 33:24).

Domnul nostru a fost pus în numărul celor fărădelege pentru ca ei să-şi simtă inimile atrase spre El. Cine se teme de cel care este scris pe aceeaşi listă? Cu siguranţă că putem veni cu îndrăzneală la El ca să ne mărturisim vinovăţia. Cel care este pus în numărul nostru nu ne poate condamna. Nu a fost El scris pe lista păcătoşilor pentru ca noi să putem fi trecuţi pe lista de onoare a sfinţilor? El a fost sfânt, şi numărat între sfinţi; noi eram vinovati. număraţi printre vinovaţi.

El şi-a transferat numele de pe lista sfântă pe lista acuzării, pentru ca numele noastre să fie şterse de pe lista neagră şi scrise pe lista acceptării, în virtutea transferului complet dintre Isus şi poporul său. Isus a preluat toată nefericirea şi păcatele noastre, iar noi am preluat tot ce-i aparţinea Lui. Dreptatea Sa, sângele său şi tot ce avea ne-a fost acordat ca moştenire. Bucură-te, credinciosule, de uniunea cu Cel care a fost pus în numărul păcătoşilor. Demonstrează că eşti salvat fiind numărat printre cei care sunt „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în El.

Meditaţii C. H. Spurgeon

22 Ianuarie

Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele care sunt printre copacii pădurii?” Ezechiel 15:2

Aceste cuvinte sunt pentru umilirea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi via Domnului, dar cu ce sunt ei mai buni decât ceilalţi? Au devenit roditori prin bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă au fost sădiţi într-un pământ bun. Domnul i-a sprijinit de zidul sanctuarului, şi ei rodesc spre slava Lui; dar ce ar fi fără Dumnezeu? Ce ar fi dacă influenţa continuă a Duhului Sfânt nu ar face roade în ei? Credinciosule, învaţă să lepezi mândria, fiindcă nu ai loc pentru ea. Orice ai fi, nu ai motive să te mândreşti.

Cu cât ai mai mult, cu atât îi datorezi mai mult lui Dumnezeu, şi nu trebuie să te mândreşti cu ceea ce datorezi. Gândeşte-te la originea ta; întoarce-te de unde ai pornit. Gândeşte-te ce ai fi fost fără harul divin. Gândeşte-te cum eşti acum. Conştiinţa ta nu-ţi reproşează nimic? Nu ai o mie de greşeli care să stea în faţa ta şi să-ţi spună cât eşti de nevrednic să te numeşti copilul Său? Şi dacă El te-a făcut ceva, nu ai învăţat deja că numai harul Său te-a schimbat? Credinciosule, ai fi fost un mare păcătos dacă Dumnezeu nu te-ar fi transformat. Tu, care eşti atât de mândru de adevăr, ai fi fost la fel de mândru de minciună dacă nu ai fi fost salvat prin har.

De aceea, nu te mândri cu ceea ce aparţine de fapt harului lui Dumnezeu. Odinioară, nu aveai nimic al tău, în afară de păcat şi nefericire. Ciudată mândrie, să te lauzi cu ceea ce ai împrumutat! Nu eşti decât un sărman cerşetor, depinzând de bunătatea Mântuitorului tău; viaţa ta se stinge dacă nu este împrospătată din izvorul vieţii lui Isus, şi încă te mai mândreşti! Să-ţi fie ruşine, inimă josnică!

Meditaţii C. H. Spurgeon

E nevoie de timp

29 decembrie

Text: Psalmul 48

Dumnezeule, la bunatatea Ta ne gandim.

 Psalmul 48:9

Eram impreuna cu un prieten, in drum spre un magazin de
produse metalo-chimice, cand am decis sa ne oprim putin la o
cafenea, sa servim o prajitura. In timp ce stateam de vorba,
prietenul meu s-a oprit si mi-a aratat un afis fixat pe peretele din
spatele tejghelei. El continea peisajul unui lac linistit. Un tata si
fiul lui pescuiau dintr-o barca cu vasle, cand inca abia mijea de ziua
si o pacla usoara mai persista deasupra apei. Totul era tacut si
linistit. Barca statea nemiscata pe apa linistita, iar cei doi pescari
priveau doua plute nemiscate pe lacul netulburat. Linistea si ne-
miscarea mi-au lasat o impresie coplesitoare. In coltul acestui afis
erau tiparite aceste patru cuvinte: E nevoie de timp.

Acele patru cuvinte suna pentru noi ca si cand ar fi intr-o limba
straina. Tindem sa acceleram in viata asa cum facem si cu masinile
noastre pe autostrazi – gonind mai tare decat ar trebui. Vietile
noastre sunt estompate de activitati frenetice. Suntem pe „banda de
viteza”, gonind cu viteza maxima pe care ne-o permit trupurile si
mintile noastre. Facand lucrul acesta, deseori uitam de Dumnezeu.

Da, cu toate ca activitatile care impreuna alcatuiesc viata sunt
importante, ele incluzand munca noastra si activitatile din biserica,
este posibil sa-L fi lasat pe El undeva intr-un ungher prafuit. Va
trebui sa reducem viteza si sa facem ceea ce a facut autorul
Psalmului 48. El s-a gandit la Dumnezeu si la bunatatea Lui. Si
lucrul acesta ia timp.

Daca crezi ca tu nu ai timp sa te opresti din cand in cand din
goana vietii, mai gandeste-te. Mai presus de toate, Dumnezeu te
vrea sa-ti faci timp pentru El. – D.C.E.

In mijlocul cursei vietii agitate,

Zarul mortii se arunca-n eter.

Traim pentru lucruri in timp incadrate,

Uitand ca sunt umbre ce pier.” – D.J.D.

Timpul petrecut cu Dumnezeu
este o investitie in eternitate
.

Painea zilnica

Să te asculte Domnul !

Să te asculte Domnul dimineața!
Când pe genunchi în rugă te cobori
Iubirea Lui să-ți lumineze fața
Și înc-o zi să-ți ocrotească viața
Să te asculte Domnul dimineața
Din Sfântul Său locaș mai sus de nori.

Să te asculte Domnul la amiază!
Când te gândești la El pentr-un moment
Chiar dacă munca se accentuează
Iar valul de probleme nu-ncetează
Să te asculte Domnul la amiază
Și-n duhul tău să-L simți mereu prezent.

Să te asculte Domnul pe-nserate!
Cand vii după un timp istovitor
Să-I mulțumești de Har și bunătate
Că te-a trecut cu bine peste toate
Să te asculte Domnul pe-nserate
Simțindu-I pe deplin al Său fior.

Să te asculte Domnu-n toi de noapte!
Când te ridici din pat ca să-I vorbești
Cerându-I Tatălui Ceresc în șoapte
Să-Ți ierte multe gânduri, vorbe, fapte. . .
Să te asculte Domnu-n toi de noapte
Și-al Lui dorit răspuns tu să-l primești.

Să te asculte Domnul totdeauna!
În orice zi, oriunde ai fi dus…
Iar de-L urmezi și-Îi mulțumești întruna
Cu siguranță vei primi cununa
Și-Acel ce te-ascultase-ntotdeauna
Te va primi in Slava Lui de sus.

Daniel Hozan

Povară și rugăciune

Aș vrea să pot în fiecare dimineață,
Să văd în jurul meu doar flori de bunătate,
Dar realitatea-i tristă, e omenirea-n ceață
Prea multă necredință și valuri de păcate…
Văd oameni fără scop și tot mai necăjiți,
Fără lumină-n suflet acum în miez de noapte,
Lipsiți de adevăr, de pace, învrăjbiți,
Târâți de cel viclean pe căi ce duc la moarte…
Dar bunule Părinte, , , Tu ești acel ce ești, ,
Prin Duhul Sfânt lucrează în inimi cercetare,
Prin jertfa de pe cruce Tu poți să mântuiești,
Pe cei ce vin din lume smeriți și-Ți cer iertare!

Aș vrea să pot cu râvnă în fiecare zi,
Să fiu o luminiță ce îndrumă spre viață,
Pe semenul căzut să-l pot cu drag sluji,
Să răspândesc în lume mesajul de speranță.
Nici teama, nici vrăjmașul, nici lacrima de jale,
Nimic să nu-mi abată piciorul de pe cale,
Ci în orice împrejurare să pot rosti cântând:
Te laud sfinte Tată că ești și drept și sfânt!
Prin Duhul dă-mi putere să lupt lupta cea bună,
Să împart azi bucuria cu cei ce-s mântuiți
Și odată sus în ceruri când vom primi cunună,
Să fim toți împreună de-a pururi fericiți!

Aș vrea să pot să dorm în fiecare noapte
Un somn mai liniștit, curat, odihnitor,
Dar știu că sunt bolnavi ce-și plâng durerea-n șoapte,
Ce vor să mai trăiască și-așteaptă ajutor.
De aceea prin credință îmi plec smerit genunchii,
Implor Isuse Doamne a Ta bunăvoință,
Atinge-Te cu harul acum de toți sărmanii,
Că știu că doar la Tine sunt toate cu putință.
Primește închinarea și-a noastră rugăciune,
Alungă orice teamă și orice tulburare,
Când Tu spui un cuvânt și boala se supune,
Iar cei slăbiți primesc, puteri și vindecare!

de Teodor Groza

Nu am fost eu

Nu am fost eu acela care
A dat în luptă biruintă,
Eu am fost rob, legat în fiare,
Scăpat de-a Lui bunăvoință.

Nu am fost eu viteaz în toate
Ca să rămân azi în picioare,
Din ceruri, marea-I bunătate
M-a întărit în încercare.

Nu am fost eu cel mai statornic
Nici omul cel mai credincios,
Eu am fost robul cel nevrednic,
Salvat de Mâna lui Hristos!

Nu am fost eu lumina-n lume,
Eu am fost stins, ca un tăciun,
Dar Mielul m-a chemat pe nume
Să pot să văd cât e de bun!

Nu am fost mare, nici cu vază,
Nu am nici ranguri, nici averi
Însă, El m-a condus spre oază
De dulci și sfinte mângâieri.

Nu am fost eu cel ce alină
Orice durere și amar,
El m-a condus către lumină
Și am gustat și eu din har!

Nu am fost stâncă de-ancorare
Să nu mă clatin niciodat…
Eu am stat sus, pe Stânca care
De veacuri nu s-a clătinat.

N-am liniștit nicio furtună,
Nu am oprit talazuri mari,
Dar El, când m-a ținut de mână,
Am trecut peste ziduri tari!

Nu eu am dat splendoare vieții,
Nici vreun alt lucru pe pământ,
Ci Mana dulce-a dimineții,
S-a coborât prin Duhul Sfânt!

Nu eu mă țin să merg pe cale,
Eu doar mă lupt din răsputeri,
Și câte piedici sunt prin vale
Și lacrimi și grele dureri,

Ce-ar vrea să mă doboare parcă,
Să mă cufunde în neant…
Dar El mă ia în a Lui barcă
S-ajung pe țărmul celălalt!

Nu am fost eu, ci El în toate
Mă sprijinește bucuros,
Să pot să-L laud pân’ la moarte
Pe Domnul meu, Isus Hristos!

Valentin Ilisoi

Cu Cristos in Paradis

Martie

Text: 2 Samuel 12:15-25

Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23:43

Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cand Dumnezeu a crezut de cuviinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atat de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plangă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămant care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngaiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încat se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar.

Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cat de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neansufleţit al fetiţei. Duhul Sfant i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte talharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvantată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adanc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decat aceasta?” În mangaierea acestor ganduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gandească la fetiţa lui în mormant, se gandea la ea văzand-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus.
Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sunt cu Cristos în paradis. – H.G.B.

A fost candva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi.”        – C. Ioanid

Cand Dumnezeu iti şterge lacrimile, durerea lasă loc cantării nemuritoare

Painea zilnica

Influența unei mame

„Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.”

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ.”

Proverbe 6.20; Efeseni 6.2,3

Prin comportamentul ei, mama exercită în familie fie o influență bună, fie una rea. Felul ei de a se comporta lasă în inimile copiilor ei o impresie adâncă și le modelează viața.

O mamă temătoare de Dumnezeu simte nevoia rugăciunii personale. Ea Îi cere înțelepciune lui Dumnezeu, pentru ca exemplul ei în viața de fiecare zi să reflecte ceea ce-și dorește ea de la copiii ei. Ea se străduiește să organizeze treburile gospodărești în așa fel, încât citirea Bibliei și rugăciunea împreună cu toată familia să nu fie neglijate din lipsă de timp.

O mamă înțeleaptă nu le va porunci sau interzice copiilor ei ceva fără să cugete mai întâi. Dar, dacă va cere ceva de la copiii ei, ea va insista cu bunătate, dar și cu perseverență, ca ei să urmeze cererea ei.

Ea nu va amenința pripit, ci se va întreba mai întâi dacă își va putea pune în aplicare amenințarea în caz de neascultare.

O mamă sensibilă își va pedepsi copilul când știe sigur că el merită pedeapsa. Mai întâi va asculta ceea ce-i va spune copilul, dar, dacă este neapărat necesară pedeapsa, nu o va aplica în prezența altora. Ea nu-și va dezamăgi niciodată copilul, ci își va împlini cu conștiinciozitate promisiunea făcută.

Samanta buna

Ceva pentru care ne rugam

Text: 1 Petru 5:1-11

.”..fiţi supuşi celor bătrani. Şi toţi in legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.” 1 Petru 5:5

La masa de seară a unui milionar, mesenii au început să discute despre rugăciune. Bogatul a spus că el nu crede în rugăciuni. „De ce aş crede?” a întrebat el. „Am tot ce-mi doresc. Aş putea să-mi cumpăr o întreagă împărăţie. Nu există limite la ce aş putea cumpăra cu averea mea. N-am nevoie de rugăciune!” Un creştin devotat care era prezent a spus: „Există totuşi un singur lucru pentru care ar trebui să te rogi.” „Şi care este acesta?” a întrebat milionarul îngîmfat. „Ar trebui să vă rugaţi pentru umilinţă, domnule!” John Ruskin a spus: „Eu cred că primul test al unui om cu adevărat mare este umilinţa sa.

Nu înţeleg prin aceasta că se îndoieşte de puterea sa, sau că ezită să susţină opiniile sale. Dar oamenii mari cu adevărat au un… sentiment că măreţia lor nu stă în ei, ci ea se manifestă prin ei; că n-ar putea face sau fi nimic mai mult decît ceea ce i-a făcut Dumnezeu”. Andrew Murray a spus: „Omul umil nu simte nici gelozie nici invidie. El îl laudă pe Dumnezeu cînd alţii sunt preferaţi sau binecuvantaţi înaintea lui. Poate suporta ca alţii să fie lăudaţi în timp ce el este uitat, deoarece… el a primit spiritul lui Isus, care nu a acţionat după propriul Său plac, şi care nu a căutat gloria Lui personală. De aceea, îmbrăcîndu-se cu Domnul Isus Cristos, el s-a îmbrăcat cu o inimă miloasă, cu bunătate, cu blandeţe, cu îndelungă răbdare şi umilinţă”. Oamenii umili nu sunt conştienţi că sunt umili, aşa cum obişnuia Dr.M.R. De Haan să spună: „Umilinţa este ceva pentru care trebuie să ne rugăm constant lui Dumnezeu şi pentru care totuşi nu trebuie să-I mulţumim niciodată c-o avem”. -H.G.B.

Slăvit Salvator, mă fă mai umil,
Alungă-mi pe veci păcătoasa mandrie;
Singur pe cale uşor voi cădea,
De Tine alături e-a mea bucurie.”   – D.J.D.

Nici o haină nu li se potriveşte mai bine copiilor lui Dumnezeu ca mantaua umilinţei

Painea zilnica