Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

Psalmul 27

Domnul îmi e lumina, mântuirea,
Orice-ar veni, de cine să mă tem?
De-a lungul vieții, El mi-e sprijinirea,
De cine să port frică, dacă-L chem?

Cei răi când înspre mine-naintează
Să mă mănânce, ca porniți din Iad,
Mă prigonesc, dar Dumnezeu lucrează,
Vrăjmașii mei se clatină și cad.

Chiar de-ar veni puternică oștire,
În jurul meu, nu m-ar înfricoșa,
Dorind ca să-mi ridice războire,
Încredere deplină voi avea.

Un lucru de la Domnul cer fierbinte
Din inimă, și mult eu mi-l doresc:
În Casa Lui, în locurile sfinte,
Întreaga viață vreau să locuiesc.

Privind la frumusețea Lui cea mare,
Să nu mă satur s-o examinez,
Și de-al Lui Templu fără-asemănare,
Să fiu uimit și să mă minunez,

Căci în coliba Lui mă ocrotește
În ziua de necaz prin valea-adâncă,
Acoperișul Lui mă-adăpostește
Și mă va înălța din nou pe stâncă.

Peste vrăjmașii ce mă înconjoară,
O, Doamne, capul iar mi-ai înălțat
În Cort Îți voi aduce jerfe iară,
Cu trâmbițe cântând, vei fi lăudat.

Ascultă-mi Doamne glasul când Te cheamă,
Când inima cu Tine se consultă,
Al meu lăuntric freamăt ia-l în seamă,
O, Doamne Bun, ai milă și m-ascultă!

Iar inima, din partea Ta îmi zice
C-o voce dulce, lină ca de flaut:
“Să-mi cauți Fața și vei fi ferice”
Și-ntruna Doamne, Fața Ta o caut;

Dar nu-Ți ascunde Fața pentru mine,
Și cu mânie nu mă-ndepărta,
O, Domnul Mântuirii, strig spre Tine,
Ajută-mă Te rog, nu mă lăsa!

Căci tatăl meu și mama mea, văd bine
Mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Învață-mă cărarea către Tine
Când am vrăjmași, Tu mă povățuiește.

Nu mă lăsa nicicând să fiu o pradă,
La bunul plac potrivnicilor mei
Când vin la martori mincinoși grămadă,
Și suflă asupriri fără temei.

O, dacă n-aș avea încredințare,
Atâta timp cât încă voi trăi,
Că bunătatea Domnului cea mare,
Vedea-voi pe pământul celor vii.

Nădăjduiește-n Domnul ce lucrează,
Fii tare ca o stâncă-n orice vreme,
Iar inima mereu ți-o-mbărbătează,
Nădăjduiește-n Domnul, nu te teme.

Daniel Hozan

El se ivește ca zorile dimineții…

Referințe
Voi pleca, Mă voi întoarce în locuința Mea,
până când vor mărturisi că sunt vinovați și vor căuta Fața Mea.
Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.
Osea 5:15

Veniți să căutăm pe Domnul,
popor din noul legământ;
să ne oprim, să lăsăm drumul
ce pașii ni i-a abătut!

Aceasta-i sfânta Lui chemare:
Deși vă cunosc răutatea,
n-am obosit s-ofer iertare,
gustați-Mi astăzi bunătatea!

Ca zorile voi apărea
în noaptea neîmplinirii voastre,
ca ploaia lină primăvara-i
prezența Mea în inimi caste.

La pășuni verzi, înspre odihnă
v-aș duce de M-ați asculta;
pentru vecii nicio lighioană
nu v-ar smulge din mâna Mea!

Dar dacă voi fugiți din staul
când vă îmbie pofta firii
și chiar când Eu vin și vă caut,
respingeți șoaptele iubirii,

nu voi muta din loc prăpastia,
vă las s-ajungeți până-n hău.
Acolo jos vă veți convinge
că vă vreau bine și nu rău.

Veți înțelege-n suferință
că fără Mine pribegiți;
o, cum v-aș dărui credință,
de v-ați dori să biruiți! …
*
Să-necepem azi o separare
de tot ce-i carne și lumesc,
să cercetăm cu-nfiorare:
în noi, ce doruri biruiesc?

Doar credincioși în lucruri mici
vom crește înspre cele mari.
Doar prin Hristos, încă de-aici,
ne-om bucura cândva de Rai!

Psalmul 27

Domnul este lumina mea și mântuire
Și teamă nu mai am căci mă ridică.
Îmi este sprijin pe cărarea vieții mele,
Cu Dumnezeul meu să-mi fie frică?

Când răul împotriva mea înaintează
Și carnea ar dori să-mi prăpădească
Dă înapoi, se clatină și cade
Căci Tu mă ții cu mila Ta cerească.

Chiar oști întregi de-ar fi să vină,
Război ca să ridice împotriva mea
Inima mea ar fi fără de teamă
Și-ncrederea mi-ar fi în dreapta Ta.

O, Doamne, doar un lucru vreau a-Ți cere
Și îl doresc fierbinte de la Tine.
În Casa Ta să locuiesc mă lasă
Căt viața pe pamânt imi vei mai ține.

Vreau să privesc la frumusețea Ta de Tată
Și să mă minunez de templul Tău cel Sfânt
Căci în coliba Ta e ocrotire
Atunci când vin necazuri pe pamânt.

Intinde-Ți peste mine ca o haină
Acoperișul cortului Tău veșnic,
Și pe o stancă de granit înalța-mi pașii
Prin jertfa mea ca să te laud, căci ești vrednic.

Ascultă-mă o, Doamne, cănd glasul meu Te cheamă,
Imbraca haina Ta de milă, ia aminte.
Căci inima din partea Ta imi zice să Te caut
Si fața Ta o caut, Doamne Sfinte.

Nu îți ascunde fața de la mine
Și nu Te mânia pe robul Tău Părinte.
Căci Tu ești ajutorul și scăparea
Și mântuirea mea Tată Preasfinte.

Chiar și cei dragi de-ar vrea să mă alunge,
Tu mă primesti, ești Domnul vieții mele.
Învățătură dă-mi pe calea Ta cea dreaptă,
Să nu mă lași la bunul plac al făcătorilor de rele.

Încredințat că voi vedea în viață,
A Ta iubire, milă, bunătate
Nădăjduiesc în Tine, Doamne mare,
Mă-mbărbătez, Te laud pentru toate.

Daniel Căpătan

Știi tu oare, ce-i iubirea?

Știi tu oare, ce-i iubirea?
Sau știi de unde vine ea?
Știi cât putut-a să iubească,
Să rabde, să se umilească,
Acel ce Dragoste era?

Ai tu răbdare îndeajuns,
Cu cel ce zici că îl iubești,
Sau, gândul rău când te-a pătruns,
Cu vorba îndată ai distrus,
Ceea ce dragoste numești?

Dragostea este răbdatoare
Și plină e de bunătate,
Smerită, blândă, iertătoare,
Ea nu se mânie, nu înșeală,
Ea suferă pentru dreptate.

Pe cruce, în chin și agonie,
El dragostea Şi-a arătat,
Pentru întreaga omenire,
Ce își vărsau a lor mânie,
El i-a iertat și S-a rugat …

De ești creștin tu ești chemat,
Să Îl urmezi pe Domnul tău
El e modelul de urmat
El pentru tine S-a rugat,
Să duci în lume chipul Său.

În beznă, tu, să fii lumină,
În ură, dragoste cu zel,
Să ierți și să te rogi întruna,
Căci te așteaptă-n cer cununa,
Dacă trăiești și tu ca El.
Ana Onofrei.

Dumnezeu – tăria noastră

Prin atâtea-mprejurări
Și furtuni ce-ades izbesc,
Noi eram pe nicăieri
Fără har dumnezeiesc.

Numai Dumnezeu Slăvitul
În eterna-i bunătate
Care atât de mult iubit-a omul,
Ne-a salvat prin Isus, prin a Lui moarte.

Ce-a avut mai scump în ceruri,
Singurul născut din Tatăl,
L-a trimis să moară-n chinuri
Pe Calvar purtând păcatul,

Pentru-ntreaga omenire
Ce zăcea în întuneric,
Pentru noi care din fire
Eram doar un lut netrebnic.

Dar Domnul e tăria noastră! Slavă Lui!
El izbăvitorul din necaz și apăsare,
El măreața stâncă a veacului,
El Mântuitorul prin a Sa-ndurare.

Plin de bucurie dacă strig:
Lăudat să fie Domnul!
Biruința eu câștig.
Ce-mi mai poate face omul?

Boldul morți-i biruit.
Ea nu-l mai îngrozește
Pe acel ce-i mântuit,
Că el o privește

Ca un drum spre veșnicie
Care duce-n ceruri sus,
În eterna bucurie
Și împreună cu Isus.

Când am fost în strâmtorare,
Am strigat la Domnul.
El bogat în îndurare
Peste noi și-a întins brațul.

Ne-a vindecat de multe boale
Ne-a iertat păcatul.
Dar când nu aveam răbdare
Iar ne-a-nconjurat necazul.

Ca să rămânem în Domnul,
În Cuvântul Lui cel sfânt,
Să putem răbda ispita,
Să fim sare pe pământ.

Nu întărâtați pe Domnul!
Nu la gelozie!
Că ce poate face omul,
Când s-aprinde-a Lui mânie.

Că se zguduie și munții,
Se cutremură pământul
Iar cei ce-l locuiesc, sărmanii,
Ei se clatină ca vântul.

Nori El are sub picioare
Călărind pe heruvim,
Întunericul învelitoare
Și venea plutind.

Și zburând pe-aripi de vânt,
Cortu-i împrejur era,
Dumnezeu etern și sfânt,
Împrejur tot strălucea.

Nori chiar ies din strălucirea-I
Ce aruncă grindină, cărbuni de foc.
Nu pot înțelege slava-I
Numa-n parte, nu de tot.

Domnul a tunat în ceruri,
Glasul celui Preaînalt răsună,
Împrăștiatu-s-au vrăjmașii,
Pusu-i-a Domnul pe fugă.

Deci să-l binecuvântăm pe Domnul
Pentru tot ce e și face.
În adunare și-n tot locul
Singur El dă har aducător de pace.

Tecar Augustin 

Ţine-mă în braţe

Ţine-mă în braţe, Doamne, ţine-mă, nu mă lăsa!
Strânge-mă la pieptul Tău, asta-i rugăciunea mea.
Mângâie-mi inima-mi slabă şi al Tău balsam ceresc,
Să îl torni plin de iubire ca să nu mă ofilesc.

Umple-mă cu bunătate, spală-mă de tot ce-i rău,
Ca să pot să înţeleg voia Ta, Sfânt Dumnezeu.
Rupe-mi lanţul de robie, ce mă ţine strâns legat,
Slefuieşte-mă, Isuse, ca să fiu aur curat.

Scoate-mă din întuneric, arată-mi lumina Ta,
Şi învaţă-mă, Isuse, cum să-mi port azi crucea mea.
Scapă-mă de răutate şi de tot ce-mi face rău,
Şi ridică-mă pe stâncă, fă-mă dupa placul Tău!

Întăreşte-mă pe cale, dă-mi puteri să nu cârtesc,
Şi ajută-mă, Isuse, despre Tine, să vorbesc.
Să vestesc a Ta iubire la oricine şi oricând,
Să rămân pe temelie, în veghere aşteptând.

Nichifor Nicu

Mama

Ești raza caldă a dimineții,
Ești har divin, ești sensul vieții,
Ești cântec drag, ești armonie,
Ești pace, farmec, bucurie.

Tu, suflet plin de bunătate
Ce totul faci, ce totul poate,
Tu nume sfânt, de pus la rană,
Fii binecuvântată mamă.

Cu tine viața e frumoasă,
Cu tine-i plinătate-n casă;
Tu ești a lumii bogăție,
Ești susurul ce blând adie.

De ziua ta se-aprind candele,
Se împletesc cununi de stele,
Se aștern covoare vii de flori
În zeci și sute de culori.

E ziua ta, e sărbătoare,
Mama e-un nume scump sub soare.
De aceea azi cu bucurie
Din inimă-ți dorim: fii fericită,
De acum și până-n veșnicie.

Puiu Chibici 

Disciplina perseverenţei spirituale

“Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Psalmul 46:10

Perseverenţa înseamnă mai mult decât răbdare. Ea înseamnă răbdare combinată cu siguranţa absolută că lucrurile pe care le aşteptăm urmează să se întâmple. Perseverenţa înseamnă mai mult decât să ne agăţăm de ceva, pentru că aceasta ar putea fi doar slăbiciunea provocată de teama de a nu cădea. Perseverenţa este efortul suprem al unui om care refuză să creadă că eroul lui va fi înfrânt.

Cea mai mare teamă pe care o are un ucenic nu este teama că el va fi desconsiderat, ci aceea că Isus Cristos va fi înfrânt, că lucrurile pe care El le-a simbolizat – dragostea, dreptatea, iertarea şi bunătatea între oameni – nu vor învinge în final, că ele vor rămâne un miraj pentru noi. Atunci vine chemarea la perseverenţă spirituală: nu să stăm agăţaţi de Dumnezeu nefăcând nimic, ci să lucrăm deliberat cu siguranţa că Dumnezeu nu va fi învins.

Dacă suntem dezamăgiţi acum în speranţele noastre. Înseamnă că ele sunt în proces de purificare. Orice lucru nobil pe care l-a sperat sau visat vreodată mintea umană se va împlini. Una dintre cele mai mari tensiuni în viaţă este aceea de a aştepta ca Dumnezeu să lucreze. “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele.” Continuă să fii perseverent din punct de vedere spiritual.

Oswald CHAMBERS

Dragostea poate

Nu pot in palme masura oceane,
Nu pot, inot, marea a strabate,
Nu pot scurta distanta dintre ape,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot opri timpul sa treaca,
Nu pot face inima-mi sa bata,
Nu pot ierta si uita toate,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot intinde curcubeul,
Din varful muntilor pana la poale,
Nu pot cuprinde empireul
Eu sigur nu, dar Dragostea poate.

Nu pot umbri cu mana mea un soare,
Nu pot starni un mic vant in noapte,
Nu pot da forma sau culoare,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot sa fac norii sa dea ploaie,
Nu pot da ceata groasa la o parte,
Nu pot citi-n toti ochii bunatate,
Nu pot iubi, dar Dragostea poate.

Eu pot doar in genunchi sa vin la Tine,
Sa ma-ntaresti ca-s slab in toate.
Eu pot a crede in Iubire,
Iar ce eu nu pot, Dragostea sigur poate!

Bocicu Mirela