Povară și rugăciune

Aș vrea să pot în fiecare dimineață,
Să văd în jurul meu doar flori de bunătate,
Dar realitatea-i tristă, e omenirea-n ceață
Prea multă necredință și valuri de păcate…
Văd oameni fără scop și tot mai necăjiți,
Fără lumină-n suflet acum în miez de noapte,
Lipsiți de adevăr, de pace, învrăjbiți,
Târâți de cel viclean pe căi ce duc la moarte…
Dar bunule Părinte, , , Tu ești acel ce ești, ,
Prin Duhul Sfânt lucrează în inimi cercetare,
Prin jertfa de pe cruce Tu poți să mântuiești,
Pe cei ce vin din lume smeriți și-Ți cer iertare!

Aș vrea să pot cu râvnă în fiecare zi,
Să fiu o luminiță ce îndrumă spre viață,
Pe semenul căzut să-l pot cu drag sluji,
Să răspândesc în lume mesajul de speranță.
Nici teama, nici vrăjmașul, nici lacrima de jale,
Nimic să nu-mi abată piciorul de pe cale,
Ci în orice împrejurare să pot rosti cântând:
Te laud sfinte Tată că ești și drept și sfânt!
Prin Duhul dă-mi putere să lupt lupta cea bună,
Să împart azi bucuria cu cei ce-s mântuiți
Și odată sus în ceruri când vom primi cunună,
Să fim toți împreună de-a pururi fericiți!

Aș vrea să pot să dorm în fiecare noapte
Un somn mai liniștit, curat, odihnitor,
Dar știu că sunt bolnavi ce-și plâng durerea-n șoapte,
Ce vor să mai trăiască și-așteaptă ajutor.
De aceea prin credință îmi plec smerit genunchii,
Implor Isuse Doamne a Ta bunăvoință,
Atinge-Te cu harul acum de toți sărmanii,
Că știu că doar la Tine sunt toate cu putință.
Primește închinarea și-a noastră rugăciune,
Alungă orice teamă și orice tulburare,
Când Tu spui un cuvânt și boala se supune,
Iar cei slăbiți primesc, puteri și vindecare!

de Teodor Groza

Nu am fost eu

Nu am fost eu acela care
A dat în luptă biruintă,
Eu am fost rob, legat în fiare,
Scăpat de-a Lui bunăvoință.

Nu am fost eu viteaz în toate
Ca să rămân azi în picioare,
Din ceruri, marea-I bunătate
M-a întărit în încercare.

Nu am fost eu cel mai statornic
Nici omul cel mai credincios,
Eu am fost robul cel nevrednic,
Salvat de Mâna lui Hristos!

Nu am fost eu lumina-n lume,
Eu am fost stins, ca un tăciun,
Dar Mielul m-a chemat pe nume
Să pot să văd cât e de bun!

Nu am fost mare, nici cu vază,
Nu am nici ranguri, nici averi
Însă, El m-a condus spre oază
De dulci și sfinte mângâieri.

Nu am fost eu cel ce alină
Orice durere și amar,
El m-a condus către lumină
Și am gustat și eu din har!

Nu am fost stâncă de-ancorare
Să nu mă clatin niciodat…
Eu am stat sus, pe Stânca care
De veacuri nu s-a clătinat.

N-am liniștit nicio furtună,
Nu am oprit talazuri mari,
Dar El, când m-a ținut de mână,
Am trecut peste ziduri tari!

Nu eu am dat splendoare vieții,
Nici vreun alt lucru pe pământ,
Ci Mana dulce-a dimineții,
S-a coborât prin Duhul Sfânt!

Nu eu mă țin să merg pe cale,
Eu doar mă lupt din răsputeri,
Și câte piedici sunt prin vale
Și lacrimi și grele dureri,

Ce-ar vrea să mă doboare parcă,
Să mă cufunde în neant…
Dar El mă ia în a Lui barcă
S-ajung pe țărmul celălalt!

Nu am fost eu, ci El în toate
Mă sprijinește bucuros,
Să pot să-L laud pân’ la moarte
Pe Domnul meu, Isus Hristos!

Valentin Ilisoi

Cu Cristos in Paradis

Martie

Text: 2 Samuel 12:15-25

Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23:43

Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cand Dumnezeu a crezut de cuviinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atat de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plangă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămant care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngaiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încat se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar.

Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cat de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neansufleţit al fetiţei. Duhul Sfant i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte talharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvantată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adanc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decat aceasta?” În mangaierea acestor ganduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gandească la fetiţa lui în mormant, se gandea la ea văzand-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus.
Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sunt cu Cristos în paradis. – H.G.B.

A fost candva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi.”        – C. Ioanid

Cand Dumnezeu iti şterge lacrimile, durerea lasă loc cantării nemuritoare

Painea zilnica

Influența unei mame

„Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.”

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ.”

Proverbe 6.20; Efeseni 6.2,3

Prin comportamentul ei, mama exercită în familie fie o influență bună, fie una rea. Felul ei de a se comporta lasă în inimile copiilor ei o impresie adâncă și le modelează viața.

O mamă temătoare de Dumnezeu simte nevoia rugăciunii personale. Ea Îi cere înțelepciune lui Dumnezeu, pentru ca exemplul ei în viața de fiecare zi să reflecte ceea ce-și dorește ea de la copiii ei. Ea se străduiește să organizeze treburile gospodărești în așa fel, încât citirea Bibliei și rugăciunea împreună cu toată familia să nu fie neglijate din lipsă de timp.

O mamă înțeleaptă nu le va porunci sau interzice copiilor ei ceva fără să cugete mai întâi. Dar, dacă va cere ceva de la copiii ei, ea va insista cu bunătate, dar și cu perseverență, ca ei să urmeze cererea ei.

Ea nu va amenința pripit, ci se va întreba mai întâi dacă își va putea pune în aplicare amenințarea în caz de neascultare.

O mamă sensibilă își va pedepsi copilul când știe sigur că el merită pedeapsa. Mai întâi va asculta ceea ce-i va spune copilul, dar, dacă este neapărat necesară pedeapsa, nu o va aplica în prezența altora. Ea nu-și va dezamăgi niciodată copilul, ci își va împlini cu conștiinciozitate promisiunea făcută.

Samanta buna

Ceva pentru care ne rugam

Text: 1 Petru 5:1-11

.”..fiţi supuşi celor bătrani. Şi toţi in legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.” 1 Petru 5:5

La masa de seară a unui milionar, mesenii au început să discute despre rugăciune. Bogatul a spus că el nu crede în rugăciuni. „De ce aş crede?” a întrebat el. „Am tot ce-mi doresc. Aş putea să-mi cumpăr o întreagă împărăţie. Nu există limite la ce aş putea cumpăra cu averea mea. N-am nevoie de rugăciune!” Un creştin devotat care era prezent a spus: „Există totuşi un singur lucru pentru care ar trebui să te rogi.” „Şi care este acesta?” a întrebat milionarul îngîmfat. „Ar trebui să vă rugaţi pentru umilinţă, domnule!” John Ruskin a spus: „Eu cred că primul test al unui om cu adevărat mare este umilinţa sa.

Nu înţeleg prin aceasta că se îndoieşte de puterea sa, sau că ezită să susţină opiniile sale. Dar oamenii mari cu adevărat au un… sentiment că măreţia lor nu stă în ei, ci ea se manifestă prin ei; că n-ar putea face sau fi nimic mai mult decît ceea ce i-a făcut Dumnezeu”. Andrew Murray a spus: „Omul umil nu simte nici gelozie nici invidie. El îl laudă pe Dumnezeu cînd alţii sunt preferaţi sau binecuvantaţi înaintea lui. Poate suporta ca alţii să fie lăudaţi în timp ce el este uitat, deoarece… el a primit spiritul lui Isus, care nu a acţionat după propriul Său plac, şi care nu a căutat gloria Lui personală. De aceea, îmbrăcîndu-se cu Domnul Isus Cristos, el s-a îmbrăcat cu o inimă miloasă, cu bunătate, cu blandeţe, cu îndelungă răbdare şi umilinţă”. Oamenii umili nu sunt conştienţi că sunt umili, aşa cum obişnuia Dr.M.R. De Haan să spună: „Umilinţa este ceva pentru care trebuie să ne rugăm constant lui Dumnezeu şi pentru care totuşi nu trebuie să-I mulţumim niciodată c-o avem”. -H.G.B.

Slăvit Salvator, mă fă mai umil,
Alungă-mi pe veci păcătoasa mandrie;
Singur pe cale uşor voi cădea,
De Tine alături e-a mea bucurie.”   – D.J.D.

Nici o haină nu li se potriveşte mai bine copiilor lui Dumnezeu ca mantaua umilinţei

Painea zilnica

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Suntem chemați

Motto: (Romani 8:28) „”De altă parte, știm că toate lucrurile
lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu,
și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.””

Chiar dacă vin vești care înspăimântă –
Vești de războaie, foamete și ciumi,
Noi credem ce-i scris în Cartea Sfântă
Că nu-i acum sfârșitul acestei lumi.

Cel Preaînalt, Cel Sfânt și Credincios
Mai are în bunătatea Lui, îngăduință,
Și cum nu vrea moartea celui păcătos
Dumnezeu ne cheamă azi la pocăință.

Noi suntem chemați de El la slobozenie
Eliberați de patimi și metehne idolești,
Ca să trăim în dragoste și în smerenie –
Și nu după îndemnul firii pământești.

Suntem chemați de Domnul să fim sfinți
Ca să ne dea cunună împărătească –
Să fim numiți, ai neprihănirii terebinți
Care, spre slava Lui să Îi slujească.

Suntem chemați să fim lumini și sare
Ca orice om lumesc, ateu sau păcătos
Să priceapă din trăire și din închinare
Că noi suntem pe veci ai lui Hristos.

Pe El Îl vom urma și dincolo de moarte
Că prin credința-n El noi suntem mântuiți;
Prin Hristos avem iertarea de păcate –
Prin jertfa Lui pe cruce suntem izbăviți.

Noi suntem chemați s-avem credință –
Să nu ne încovoiem sub jugul greu,
Că fără de credință nu este cu putință
Ca noi să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Suntem chemați să fim plini de iubire,
Să fim aproapelui întruna de folos…
Suntem chemați s-ajungem la sfințire,
Suntem chemați la pacea lui Hristos.

Noi suntem chemați să fim încrezători
În Acela ce are puterea să ne scape;
Să ne întărim în inimi, să fim răbdători,
Că venirea Domnului este aproape.

Dar așteptând această clipă minunată
S-avem necontenit în inimă și-n minte
Dorința arzătoare, dorința înflăcărată
De-a ne ruga lui Dumnezeu fierbinte
Să ne găsească vrednici de a Sa chemare –
Și să împlinească în noi orice dorință
De bunătate, de dragoste și de îndurare,
Și orice lucrare izvorâtă din credință.

 Ioan Vasiu 

Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

Psalmul 27

Domnul îmi e lumina, mântuirea,
Orice-ar veni, de cine să mă tem?
De-a lungul vieții, El mi-e sprijinirea,
De cine să port frică, dacă-L chem?

Cei răi când înspre mine-naintează
Să mă mănânce, ca porniți din Iad,
Mă prigonesc, dar Dumnezeu lucrează,
Vrăjmașii mei se clatină și cad.

Chiar de-ar veni puternică oștire,
În jurul meu, nu m-ar înfricoșa,
Dorind ca să-mi ridice războire,
Încredere deplină voi avea.

Un lucru de la Domnul cer fierbinte
Din inimă, și mult eu mi-l doresc:
În Casa Lui, în locurile sfinte,
Întreaga viață vreau să locuiesc.

Privind la frumusețea Lui cea mare,
Să nu mă satur s-o examinez,
Și de-al Lui Templu fără-asemănare,
Să fiu uimit și să mă minunez,

Căci în coliba Lui mă ocrotește
În ziua de necaz prin valea-adâncă,
Acoperișul Lui mă-adăpostește
Și mă va înălța din nou pe stâncă.

Peste vrăjmașii ce mă înconjoară,
O, Doamne, capul iar mi-ai înălțat
În Cort Îți voi aduce jerfe iară,
Cu trâmbițe cântând, vei fi lăudat.

Ascultă-mi Doamne glasul când Te cheamă,
Când inima cu Tine se consultă,
Al meu lăuntric freamăt ia-l în seamă,
O, Doamne Bun, ai milă și m-ascultă!

Iar inima, din partea Ta îmi zice
C-o voce dulce, lină ca de flaut:
“Să-mi cauți Fața și vei fi ferice”
Și-ntruna Doamne, Fața Ta o caut;

Dar nu-Ți ascunde Fața pentru mine,
Și cu mânie nu mă-ndepărta,
O, Domnul Mântuirii, strig spre Tine,
Ajută-mă Te rog, nu mă lăsa!

Căci tatăl meu și mama mea, văd bine
Mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Învață-mă cărarea către Tine
Când am vrăjmași, Tu mă povățuiește.

Nu mă lăsa nicicând să fiu o pradă,
La bunul plac potrivnicilor mei
Când vin la martori mincinoși grămadă,
Și suflă asupriri fără temei.

O, dacă n-aș avea încredințare,
Atâta timp cât încă voi trăi,
Că bunătatea Domnului cea mare,
Vedea-voi pe pământul celor vii.

Nădăjduiește-n Domnul ce lucrează,
Fii tare ca o stâncă-n orice vreme,
Iar inima mereu ți-o-mbărbătează,
Nădăjduiește-n Domnul, nu te teme.

Daniel Hozan

El se ivește ca zorile dimineții…

Referințe
Voi pleca, Mă voi întoarce în locuința Mea,
până când vor mărturisi că sunt vinovați și vor căuta Fața Mea.
Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.
Osea 5:15

Veniți să căutăm pe Domnul,
popor din noul legământ;
să ne oprim, să lăsăm drumul
ce pașii ni i-a abătut!

Aceasta-i sfânta Lui chemare:
Deși vă cunosc răutatea,
n-am obosit s-ofer iertare,
gustați-Mi astăzi bunătatea!

Ca zorile voi apărea
în noaptea neîmplinirii voastre,
ca ploaia lină primăvara-i
prezența Mea în inimi caste.

La pășuni verzi, înspre odihnă
v-aș duce de M-ați asculta;
pentru vecii nicio lighioană
nu v-ar smulge din mâna Mea!

Dar dacă voi fugiți din staul
când vă îmbie pofta firii
și chiar când Eu vin și vă caut,
respingeți șoaptele iubirii,

nu voi muta din loc prăpastia,
vă las s-ajungeți până-n hău.
Acolo jos vă veți convinge
că vă vreau bine și nu rău.

Veți înțelege-n suferință
că fără Mine pribegiți;
o, cum v-aș dărui credință,
de v-ați dori să biruiți! …
*
Să-necepem azi o separare
de tot ce-i carne și lumesc,
să cercetăm cu-nfiorare:
în noi, ce doruri biruiesc?

Doar credincioși în lucruri mici
vom crește înspre cele mari.
Doar prin Hristos, încă de-aici,
ne-om bucura cândva de Rai!