Războiul celor fără Dumnezeu

Doar cei fără Dumnezeu
Merg pe frați să îi omoare
Distrug totul pe traseu
Și-o numesc “eliberare”

Planul în infern făcut
Fără milă îl aplică
Violența n-a scăzut
Tot ce întâlnesc ei strică.

Se fălesc cu armament
Cu comandă la distanță
Să dea-n neamul inocent
Ce drăcească alianță!

S-au lăsat captați de-un val
Din sinistra propagandă
Șeful lor e ca Nabal
La demoni le dă ofrandă.

Nu le pasă de civili
Fără milă-i bombardează
Sunt în ființă instabili
Iadul îi alimentează.

Conecții în Cer nu vor
Ci vor moarte și ruine
L-au respins pe Salvator
Merg cu tancuri prin rușine.

Auzind de Dumnezeu
Cu batjocuri Îl sfidează
Diavolul le-a dat tupeu
Ce-i frumos ei demolează.

Decorații de “eroi”
Unii dintre dânșii poartă
De netrebnicul război
Nu mai vor să se despartă.

Așa-i fără Dumnezeu:
E la culme tragedia,
E necazul cel mai greu
Și e moartă melodia.

Au adus și mercenari
Să atace cu cruzime
Suntem martori oculari
Pe ecrane vedem crime.

La apelul lumii-ntregi
Să oprească devastarea
Își fac propriile legi
Și continuă sfidarea.

Și continua cu zel
Moartea să o răspândească
Și construcții din oțel
Mii și mii să prăbușească.

Asta-i mulțumirea lor
Asta-i gâdilă în fire
Să dea iadului onor
Și lumii nenorocire.

Dar când Cel crucificat
Va veni cu-o întrebare:
“Voi de ce m-ați înjunghiat?”
Unde vor fugi ei, oare?

George Cornici

13 Ianuarie

„Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să-i aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber.” 1 împăraţi 22:48

Corăbiile lui Solomon s-au întors în siguranţă, dar vasele lui Iosafat nu au ajuns niciodată în ţara aurului. Providenţa îi face să prospere pe unii şi frustrează dorinţele altora, în acelaşi scop şi prin aceleaşi mijloace, dar Marele Conducător este la fel de bun şi înţelept şi într-un caz şi în celălalt. Poate că, prin amintirea acestui text, avem astăzi harul să-L binecuvântăm pe Domnul pentru corăbiile sfărâmate la Eţion-Gheber, ca şi pentru cele încărcate cu binecuvântări temporare. Să nu-i invidiem pe cei care au mai mult succes şi să nu ne murmurăm nenorocirile de parcă am fi cei mai încercaţi din lume.

Ca şi Iosafat, putem fi preţioşi în ochii Domnului, deşi planurile noastre sfârşesc în dezamăgire. Cauza ascunsă a pierderii lui Iosafat este demnă de studiat, fiindcă aceasta este rădăcina Multor suferinţe ale poporului lui Dumnezeu; cauza se află în alianţa cu o familie păcătoasă şi în prietenia cu păcătoşii. In 2 Cronici 20:37 aflăm că Domnul i-a trimis un profet care a spus: „pentru că te-ai unit cu Abazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea”. Aceasta a fost o pedeapsă părintească, care pare să fi fost o binecuvântare pentru el, fiindcă în versetul următor textului nostru de dimineaţă îl găsim refuzând să îngăduie slujitorilor săi să navigheze pe corăbiile unui rege rău. Dumnezeu a vrut ca experienţa lui Iosafat să fie o avertizare pentru restul poporului, ca să evite să fie „înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14).

O viaţă nefericită este de obicei partea celor care s-au unit prin căsătorie sau prin alte legături cu cei din lume. O, fă-ne Doamne să avem atâta dragoste pentru Tine încât să fim „sfinţi, nevinovaţi, fără pată, despărţiţi de păcătoşi” (Evrei 7:26); fiindcă dacă nu vom fi aşa, ne putem aştepta să auzim spunându-ni-se „Domnul ţi-a nimicit lucrarea”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

V-am mai lăsat un an

V-am mai lăsat un an
Mai mult să activați
Să strângeți cu elan
Tot ce azi cultivați.

Un an v-am mai lăsat,
Un an de îndurări
Pe brațe v-am purtat
În grele încercări.

De la-nceput am fost
Stăpânul vostru drag
S-aveți un adăpost
Când vânturi vă atrag.

Mai mult rod s-adunați
Să nu lăsați risipă,
Să nu fiți întristați
Nu, nici măcar o clipă.

Nou an, decizii noi
Și toate-n concordanță
Cu viața de apoi,
Cu Sfânta Alianță.

Vreau slujbe cu mult zel
În zile ce urmează
Pe drum și în Betel
Iubire vie, trează.

Trecutul e… trecut
Cu multa-i ezitare
Și dacă v-ați temut
Azi vine-ncurajare.

Atrași nu vă lăsați
În legăminte moarte
Cu mult curaj să dați
Tot ce e spus în Carte.

De-aceea v-am lăsat
O vreme și înc-o vreme
Să văd c-ați progresat
Spre Rai, spre diademe.

Va fi un an mai greu?
Să n-aveți întrebare
Cu voi sunt pe traseu,
Vă dau orientare.

Hambarul va fi plin
Cu tot ce e nevoie
Pe ploaie sau senin
Veți face a mea voie.

V-am mai lăsat un an
Mai mult să activați
Să strângeți cu elan
Tot ce azi cultivați.

George Cornici