Chemarea Primăverii

Din zările…-n culori albastre
O! Primăvară, dintre astre,
Scăldată-n soarele de aur –
Revin’ pe plaiul Ţării noastre
Cu cel mai splendid tezaur –
Înveşmântată-n flori de laur,
Ca o Regină-n falduri vaste!

Pe-aripi de dor din depărtare
S-aduci fauna… migratoare,
În cârduri păsări, mii de mii,
Căci aşteptăm cu nerăbdare
Prin triluri dulci, de simfonii
Zburând spre soare ciocârlii,
‘Nălţând superba lor cântare!

În smarald verde, şi senină
De cântec şi de soare plină,
Revin’ cu salbe mii pe ramuri
Purtând coroane de sulfină –
Ghirlande ca mândre flamuri
Ducând ştirea peste neamuri
Că Ţara, ni-e toat-o grădină!

În verde scump să-ntinereşti
Să schimbi şi să însufleţeşti
Poeni şi crânguri, şi câmpii,
În straie noi să-mpodobeşti,
Fiind semn că Primăvară, vii,
Cu dorul scump de Veşnicii
Ce-n suflete… tu-l răsădeşti!

Flavius Laurian Duverna