Vino- n brațul de iubire!

Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit
cu suferința, era așa de disprețuit că îți îtorceai fața de
la El, și noi nu L- am băgat în seamă.      Isaia 53:3

Nu pleca, o, fiul meu!
Nu pleca, cum ai venit…
N- auzi? Sunt Salvatorul tău!
Pentru tine M- am jertfit!

Când am mers la cruce- amară,
Când pironit am fost pe lemn,
Spini pe frunte, fiere-amară
Te izbăveam de sub blestem!

Gândul Meu zbura spre tine,
Iubirea Mea-Mi dădea tărie,
Te voiam în zări senine
Salvat de chin, de grea urgie.

Te- am izbăvit, ca să ai parte
De veșnicii în Paradis.
Un nume scris să ai în Carte,
În țara zorilor de vis.

N- auzi? Sunt Eu sunt Salvatorul!
Nu simți cum sufletul suspină?
Indiferent ți- e viitorul?!?
Te pot spăla azi de- orice tină!

Nu pleca, cum ai venit…
Vino- n brațul de iubire!
Un dar făr’  plată- i oferit
Și- un viitor în strălucire.
Lidia Cojocaru

Păziţi prin Duhul

Şi întreg duhul vostru, sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină. 1 Tesaloniceni 5:23.Bucureşti 2001

„Întreg duhul vostru…” Duhul Sfânt Îşi face marea lucrare misterioasă în zonele adânci ale personalităţii noastre, la care noi nu putem ajunge. Citiţi Psalmul 139; vorbele psalmistului vor să spună: „Tu eşti Dumnezeul zorilor. Dumnezeul nopţilor adânci, Dumnezeul vârfurilor munţilor şi Dumnezeul mării; dar, Dumnezeule, sufletul meu are orizonturi mai îndepărtate decât zorile, întunecimi mai adânci decât nopţile pământului, vârfuri mai înalte decât orice culme, adâncimi mai mari decât orice mare. Tu, care eşti Dumnezeul tuturor acestora, fii Dumnezeul meu. Eu nu pot ajunge la aceste înălţimi sau adâncimi; există motive pe care nu mi le pot explica, visuri la care nu pot ajunge. Dumnezeul meu. cercetează-mă!”

Credem noi că Dumnezeu ne poate păzi gândirea mult mai mult decât am putea s-o facem noi? Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat” Dacă acest verset se referă doar la păcatele de care suntem conştienţi, Dumnezeu să aibă milă de noi! Omul care a fost orbit de păcat va spune că el nu este conştient de păcat. Curăţirea de păcat ajunge până la cele mai mari înălţimi şi adâncimi ale duhului nostru dacă vom rămâne în lumină, aşa cum Dumnezeu este în lumină, şi însuşi Duhul care a hrănit viaţa lui Isus Cristos va hrăni şi viaţa duhului nostru. Numai atunci când suntem păziţi de Dumnezeu, prin sfinţenia uimitoare a Duhului Sfânt, duhul, sufletul şi trupul nostru sunt păstrate fără vină în ochii lui Dumnezeu, într-o integritate nepătată, până Ia venirea lui Isus.Noi nu lăsăm mintea noastră să stăruie aşa cum ar trebui asupra acestor adevăruri mari ale lui Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Ana Haz

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Ana Haz

Privește-mi inima!

Păstrează-n mine dragostea-comoară
Și ia-mi durerea nesupusei firi.
Privește-mi inima ca-ntâia oară,
Fii scutul meu, din zori și până-n seară
Și-ascultă ruga-n suflet și-n priviri !

Nu vreau să plâng cuvintele amare,
Să mă sfârșesc în zăpușeli* și ger;
Să mă-nvelesc cu lacrimi și uitare,
Să pasc zdrelit* doar ierburile-amare
Și ochii, stinși, să mi-i întorc spre cer!

Nu mă-nvoiesc la roua cu suspine
Și nu mă scald în balta decăderii.
Ascult, supus, tăcerile din mine
Să Te aud spunând: “Eu sunt cu tine!”
Căci, Tu, cunoști săgețile durerii !

Tu știi să-mi dai a Cerului cuvinte,
S-aduci pe bolta sufletului meu
Lumina împlinirilor preasfinte,
Cântarea zorilor cu dor fierbinte
Și Raza ce mă duce-n Empireu!

Privește-mi inima în largul mării,
Neprihănitul și cerescul vis!
Speranța vie, șoaptele chemării
Și drumul lung și greu al așteptării
Spre Casa pregătită-n Paradis!

Nu mă uita în Valea de ocară;
Adu-Ți aminte de credința mea!
Și dă-mi, te rog, Isus, o primăvară
Să uit dureri, și lacrimi, și povară
Și să m-ascund, pe veci, în viața Ta!

Gelu Ciobanu