Ziua cercetării

Când m-a cercetat Cuvântul,
Eram greu legat de patimi,
Eram rob muncit de duhul,
Celui rău și printre lacrimi.

A brăzdat din nou văzduhul,
Pentr-un suflet chinuit,
A venit din ceruri Duhul,
Celui care S-a Jertfit.

Fiul meu muncit de rele,
A sosit al vremi ceas,
Când cu marea Mea putere,
Te voi izbăvi, chiar azi!

Să cunoști și tu ce-i pacea,
Să cunoști a Mea putere,
Azi voi sta în mijlocire,
Pentru plata ce se cere.

Căci trecutul tău e greu,
Milioane de păcate,
Cer acum la Dumnezeu,
Să fii condamnat la moarte!

Și văzând trecutul meu,
Ca și la televizor,
Au trecut prin fața mea,
Toate relele în cor.

Și privind acestea toate,
Sufletul s-a răscolit,
Da, sunt vinovat de toate,
Dar Isus, Tu a-i plătit.

Și am plâns acestea toate,
Cu regret de nedescris,
Și atunci ce libertate,
Și ce pace m-a cuprins.

Sângele de pe Golgota,
A spălat trecutul meu,
Și în jertfa Sa măreață,
Am fost mântuit și eu.

Slavă Tie Tată sfânt!
Pentru marea Ta lucrare,
Căci nu este pe pământ,
Nume ca al Tău de mare.

Voi mărturisi mereu,
În orice împrejurare,
Cât de bun e Dumnezeu,
Ce mare-i a Sa lucrare.

Anonim

22 Noiembrie

„Israel a slujit pentru o femeie, şi pentru o femeie a păzit turmele.” Osea 12:12

În timp ce muncea pentru Laban, Iacov şi-a descris truda în în felul următor: „iată, am stat la tine douăzeci de ani… Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare; eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se furat ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi” (Genesa 31:38-39). Chiar mai chinuitoare decât aceasta a fost viaţa Mântuitorului. El şi-a vegheat turma până la ultima suflare – „n-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat” (loan 18:9). Părul îi era ud de rouă, şi peste capul lui cădea roua nopţii. Somnul fugea de El, fiindcă se ruga toată noaptea, mijlocind pentru poporul Său. Intr-o noapte trebuia să se roage pentru Petru; în altă noapte trebuia să mijlocească în lacrimi. Nici un păstor care stă sub cerul rece, privind la stele, nu ar putea să se plângă de asprimea muncii lui aşa cum s-ar putea plânge Isus Christos, dacă ar alege să facă asta, din cauza dificultăţilor pe care Le-a avut ca să-şi câştige soţia.

Munţii de negură şi aerul de gheaţă
Sunt martori la durerea rugii Sale;
Pustia i-a adus ispita în faţă,
Dar şi victoria în crunta încercare.

Este bine să zăbovim asupra faptului că Laban a cerut toate oile din mâna lui Iacov. Dacă erau atacate sau sfâşiate de fiare, Iacov trebuia să le facă bune; dacă unele mureau, el trebuia să le ferească de boală pe celelalte. Nu a fost truda lui Isus pentru biserica Sa truda unui Păstor care trebuia sa aducă fiecare oaie în siguranţă, în mâinile Celui care i-a încredinţat-o? Priveşte-1 pe Iacov cel chinuit, şi vei vedea în el o reprezentare a Celui despre care citim „El îşi va paşte turma ca un păstor” (Isaia 40:11).

Meditaţii C. H. Spurgeon

15 Octombrie

„Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui?” Maleahi 3:2

Prima Lui venire a avut loc fără fast şi desfăşurări de putere. Dar, într-adevăr, au existat puţini oameni care ar fi suportat măreţia ei. Irod şi tot Ierusalimul au fost neliniştiţi auzind de naşterea minunată. Cei despre care se presupunea că îl aşteptau au dovedit falsitatea declaraţiilor lor respingându-L atunci când a venit. Viaţa Sa pe pământ a fost o vânturătoare ciudată, care a cernut grămada de credinţe religioase, şi puţini au putut rezista procesului. Dar cum va fi a doua Sa venire? Ce păcătos poate îndura gândul ei? Va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rau” (Isaia 11:4).

Când a răspuns soldaţilor, în umilinţă, „Eu sunt acela” (loan 18:5), ei au căzut la pământ. Care va fi groaza duşmanilor Săi când marele „Eu Sunt” se va descoperi pe deplin? Moartea Lui a zguduit pământul şi a întunecat cerul. Care va fi splendoarea zilei în care, ca Mântuitor viu, va aduna viii şi morţii Înaintea Lui? O, fie ca groaza Domnului să-i convingă pe oameni să se lepede de păcat şi să dea „cinste Fiului, ca să nu se mânie” (Psalmi 2:12)! Deşi miel, El este şi „Leul din seminţia lui Iuda” (Apocalipsa 5:5), care sfâşie prada în bucăţi; deşi „trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3), îşi va zdrobi duşmanii „cu un toiag de fier” şi îi „va sfărâma ca pe vasul unui olar” (Psalmi 2:9). Nici unul din duşmanii Lui nu va putea îndura furtuna mâniei Lui şi se vor ascunde cu toţii din faţa furiei Sale devastatoare.

Totuşi, poporul Său spălat cu sânge va aştepta cu bucurie şi speranţă venirea Sa, şi o va privi fără teamă. Pentru ei, El este şi acum un cuptor de rafinare, şi când îi va încerca, ei vor ieşi „curaţi ca aurul” (Iov 23:10). Să ne cercetăm pe noi înşine în dimineaţa aceasta şi sä ne asigurăm de chemarea şi alegerea noastră, astfel încât venirea Domnului să nu trezească presimţiri întunecate în mintea noastră. O, dacă am avea harul de a alunga toată făţărnicia, sa fim găsiţi sinceri şi fără acuzaţii în ziua venirii Lui!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Avem nevoie de Isus

Avem nevoie de Isus în viata noastră întreaga
Și sa lăsăm aici jos tot cea ce ne mai leagă.
Avem nevoie de Isus în ceasul pribegiei
Ca să putem pleca cu toți în ziua veșniciei.

Avem nevoie de Isus în boli și suferințe,
În deznădejdi ce ades avem când viața ni se stinge.
Avem nevoie de Isus în focul încercări,
Când vasul este fisurat și e vremea plecării.

Avem nevoie de Isus când sufletul suspina
Și ne dorim și-l așteptăm pe Cel ce va sa vină.
Avem nevoie de Isus El medicul Cel mare
Și noi acum cu toți strigam coboară-n adunare.

Coboară Isus între noi ridica neputințe
Nu ne lasă ca să cădem o dă-ne biruințe.
Privim în jur și parca noi suntem cuprinși de frică
Dar noi privim la tin Isus, o Doamne ne ridica.

Privește Tu la slăbiciuni și multele păcate
Prin sângele Tău sfânt curat o iartăle pe toate
Mai iartă Doamne clevetiri ce adesea ies din gura
Și noi acum sa ne îndreptăm la Sfânta Scriptură.

Este nevoie de Isus pe tot cuprinsul zări
Și îl rugam ca să coboare în mijlocu adunări.
Ca să ne învețe din Scripturi tainele pocăinței
Și când veni a după noi s-avem bobul credinței.

Avem nevoie de Isus în fiecare ceas din zi
Și sa strigam acum cu toți, VINO, VINO
SI NU MAI ZĂBOVI.

Herman Ezechel 

De Ziua Mulțumirii

Referințe

2 Corinteni 9:11-15 | Proverbele 15:15 | 1 Tesaloniceni 5:18

Cu mulțumiri, Părinte bun din slavă
Azi, la altar, poporu-i adunat
Să ne vorbești cu vocea Ta suavă
Atâtea bunătăți ne-ai pus pe tavă
În frigider, cămară, în postavă…
Deși, niciunul nu am meritat.

Tu, pâinea, apa și îmbrăcămintea
Ca unor fii, statornic, ni le-ai dat
Precum evreilor încălțămintea
Dar nu ți-am dat, Stăpâne, toată cinstea
Adesea idolatră ne-a fost mintea
Nimic, o, Doamne! n-am fi meritat.

Puteri ai pus în trupul nost’ de tină
Să alergăm vestind harul bogat
Noi, însă, n-am fost sare nici lumină
Mai adânciți în grijuri… și-n ruină
Privind la masa-n rodul toamnei plină
Știm Doamne că… nimic n-am meritat.

Trecutu-ne-ai prin boli, prin încercare
Să revenim la drumul de-altă dat,
Unii-au ajuns, chiar prin a morții vale
Dar le-ai deschis spre Paradis o cale
Unde-i primești cu brațe iubitoare
Deși… ei știu, că nu au meritat.

Avem confort în case-avem de toate…
Atâția idoli noi, am adoptat
Dar Tu ne-arați iubire, bunătate…
Ni-s mesele mereu îmbelșugate
Vrem în garaje doar „o noutate”
Când alți-s goi… oare am meritat?

Nu, n-avem merit, dar pe-o cruce-amară
Părinte bun, pe Fiul Tău L-ai dat
Prin jertfa Sa, ne scapi de-orice povară
Vorbim cu Tine-n Duhul pentru-ntâia oară
Primind în dar, a cerului comoară
Al Tău Duh Sfânt, măreț, nemeritat.

Ne dai… ne dai cu mâna Ta iubită
O vreme, încă, rodul e bogat
Dar duhu-i gol, candela ni-e sleită
A mântuirii haină-i murdărită,
Cărarea dreaptă, parcă, mai lărgită
Și… vom primi, doar ce am meritat.

Se nalță-n zare vremi de-apocalipsă
Când pribegi-vei poate-nfometat
Nu vor fi roade, vom trăi în lipsă
Când ușă după ușă va fi-nchisă
Tânjind după o rugăciune-aprinsă
O, Doamne! nu ne da ce-am meritat!

Că-n vremi de har, când ne-așteptai la masă
Vrând să vorbești prin Duh, ca altă-dat’
Noi stam, nepăsători, pe o terasă
Pe vârf de munți, la marea zgomotoasă
Părăsind prea ușor această casă
Și… vom avea, doar ce am meritat.

Dar iată că, acum la sărbătoare
O zi de pocăință ne-ai mai dat
Ca toți cei adunați, cu mic, cu mare
S-avem o inimă mulțumitoare
Revenind iar la vechea Ta cărare
Să ne dai Duhul Sfânt, nemeritat.

Întorși la dragostea dintâi, uitată
La focul care-ardea în noi odat
Să te-adorăm pe Tine, scumpe Tată
Viața în Hristos ni-e ancorată
De ne vei trece prin cuptor, prin apă
Mulțumitori vom zice: Da! S-a meritat!

Cornelia Sărac 

Vai ce lume tulburată

Vai ce lume tulburată de necazuri și război,
Mulți nu cred în Dumnezeu, nici în viața de apoi…
Dar ferice-n veci de omul înțelept și credincios,
Care ascultă de Scriptură și se închină lui Hristos!

Omule dacă-ți dorești pe vecie fericirea,
Te întoarce de pe calea ce-ți aduce nimicirea,
Toate în lume-s trecătoare, dar nu-s toate în zadar,
Iar viața-i mai de preț ca un scump mărgăritar!

Vai ce lume închipuită, stăpânită de mândrie,
Doar păcatului sunt gata să plătească adânc simbrie…
Dar ferice-n veci de omul cel smerit, evlavios,
Ce se dăruie cu totul Domnului Isus Hristos!

Omule dacă tânjești să guști veșnic fericirea,
Prețuiește-ți bine viața, prețuiește mântuirea,
Dumnezeu a dat pe cruce chiar pe Fiul său iubit,
Ca din groapa de păcate să poți să fii izbăvit!

Vai ce lume lepădată de-adevăr și de credință,
Mulți fac legământ cu moartea însă fug de pocăință…
Dar ferice în veci de omul ce se vede păcătos,
Se căiește de păcate și se încrede în Hristos!

Omule, dacă înțelegi că viața-i trecătoare,
Părăsește calea largă care duce la pierzare…
Azi e ziua mântuirii, azi să vii să te predai,
Stai acum lângă Hristos, ca să poți și-n Rai să stai!

Vai ce lume răzvrătită, iar zidește un Babilon,
Un sistem fără Hristos unde, , fiara, , stă pe tron…
Dar ferice în veci de omul ce veghează înțelept,
Înțelege ce se-ntâmplă și alege drumul drept!

Omule cât ești chemat și mai este timp de har,
Pune punct nelegiuirii și păcatelor hotar,
Fii un ucenic statornic, credincios cu rod frumos,
Pentru ziua răsplătirii, pentru slava lui Hristos!

Teodor Groza

Minunată Înălțare

Referințe

Faptele apostolilor 1:9

S-a auzit în lume de propulsări în zare,
Rachete, avioane și nave spațiale,
De când Icar privise o pasăre cum zboară
De când plană și omul pentru întâia oară.

Și până azi, tot caută să prindă vreo idee
Cum să își poarte trupul peste Calea Lactee;
Ar vrea cu-a lui știință prin galaxii să treacă
Își tot frământă mintea… cum… ce să construiască?”…

Aplaudă cu fală când luna vizitase
Când înspre Marte pasul eroic îl ‘nălțase
Iar sateliți-alergă neobosiți prin spații
Non-stop să ne transmită
Atâtea informații…

Se-adună înțelepții și doctori-n știință
Dar Challenger rămâne un semn de neputință,
Oricum măsoară omul viteza ce atinge,
Orice putere-ar face spre stele a-l împinge.

E doar o nebunie a lui înțelepciune…
Isus Hristos prin Duhul s-au înălțat din lume
Nu se-auzi explozii… , nu fum… , nu reactoare,
Că Duhul Sfânt – Puterea, Îl propulsă în zare,

Frumos și în liniște Îl ridică-nspre stele
Mirați sunt ucenicii: „- De unde? ! … Ce putere? ! … „
Că tot mai sus se nalță și în zenit se pierde
Un nor îl înfășoară și… nimenea nu-L vede…

Fiindcă exist-o forță în calcul neluată,
E Duhul ce te zboară-nspre țara minunată,
E forța întreită ce omul nu-nțelege
E o putere sfântă, nepământească lege…

Dar ce-i frumos în toate, ce Biblia ne spune,
E că aproape-i ziua când iar Hristos revine
Să îi ridice-n slavă cu-a Duhului putere
Pe cei de Duh Sfânt plini, ce cred în înviere.

Dacă te lupți acuma să părăsești păcatul
Hristos te curățește și-n dar îți dă și Duhul
Ce te-a ‘nălța-nspre stele în ziua glorioasă
De mână cu-Împăratul zbura-vei către casă.

 Cornelia Sărac  

Ajutorul regelui

20 octombrie

Text: Psalmul 20

„Cheama-ma in ziua necazului Si Eu te voi izbavi…‘

Psalmul 50:15

O legenda antica spune ca un rege a angajat niste oameni ca
sa faca tapiserii si haine pentru el. Printre ei era un baiat care
era deosebit de priceput la tesaturi. Regele le-a dat matase si
modele, Impreuna cu instructiuni, si cand se vor ivi dificultati, sa-i
ceara ajutorul.

Baiatul facea progrese remarcabile, In timp ce ceilalti se zbateau
in multe incercari neizbutite. Intr-o zi s-au adunat in jurul tana-
rului si l-au intrebat: „De ce esti atat de fericit si plin de succese,
in timp ce noi avem numai necazuri? Fie ca matasea noastra se
incalceste, fie ca tesatura noastra nu este la fel cu modelul”. Baiatul
le-a raspuns: „Nu va aduceti aminte de cuvintele regelui, cand ne-a
spus sa-i chemam ori de cate ori este necesar?” „In final, l-am
chemat si noi in ajutor, dar atunci lucrurile erau atat de incalcite
ca ne-au trebuit zile la rand sa le descurcam si sa ne reparam
greselile.” „Nu ati observat cat de des i-am cerut eu ajutorul?” a
intrebat el. „Ba da, dar el este foarte ocupat, si am crezut ca nu
trebuie sa-l deranjam atat de des.” „Ei bine, eu l-am crezut pe
cuvant, a spus baiatul, si intotdeauna a fost bucuros sa ma ajute!”

Domnul ne incurajeaza sa-L chemam „In ziua necazului” (Psal-
mul 50:15). Daca aruncam asupra Lui ingrijorarile noastre imediat,

„El ne va ajuta inainte ca firul sa se incalceasca si modelul
vietii noastre sa nu se mai potriveasca cu voia Sa. Cere-I ajutorul
chiar azi si evita marile probleme ale zilei de maine.” – H.G.B.

„Vino la El cu orice problema,

Orice nevoie din viata ta.

 Adu la El poverile zilei,

Niciodata singur nu le purta.” – Adams

„Rugaciunea

este locul unde poverile se schimba

de pe umerii tai, pe umerii Domnulut„

Painea zilnica

N-ai teamă !

În ziua când eu Te-am chemat
Simțeam că totul se destramă
Atuncea Te-ai apropiat
Și m-ai privit zicând: -N-ai teamă!

Priveam la valul de temut
Căci nu aveam nici o scăpare
Și-abia atunci am cunoscut
Cât e puterea Ta de mare.

Căci ești Stăpân și peste vânt,
Și peste marea-nfuriată. .
Când ai rostit primul cuvânt
Furtuna s-a oprit deodată.

Când cu putere-am fost izbit
De stânci puternice, tăioase
Trimis de Tine, a venit
Un Înger, care mă scăpase.

Mi-a spus: ”Sunt lângă tine-aici
Să te ajut prin încercare. .
De val să nu te mai înfrici
Chiar dacă-i furios și mare. .

Chiar dacă te trântește jos
Și însăși viața-ți amenință
Tu cheamă-L pe Isus Hristos
La El sunt toate cu putință”.

De-atunci am mai întâmpinat
Furtuni și valuri și probleme
Trecându-le am realizat
Că n-am de cine a mă teme

Catargul Sfânt, cum alte nu-s
Purtând corabia pe mare
E crucea Domnului Isus
Puternică, biruitoare.

Prin toate câte m-ai trecut
Și Doamne, câte mă vei trece
Oricât ar fi de neplăcut
Tu lângă mine vei petrece.

Vârtejul Tău vine precis
Când programată-i încercarea
Dar uneori mai e trimis
Numai să curețe cărarea.

Furtuni au fost. . și-or mai veni
Ea ne găsește și ne-ncearcă. .
Mereu de stânci ne va lovi
Zdrobindu-ne a vieții barcă.

Cuvântul Tău e încercat
Și vrednic de luat în seamă
Și eu în el stau ancorat
Prin el Î-mi spui mereu: ”N-ai teamă!”. .

Pe mulți furtuna i-a lovit
Și scufundați au fost în valuri
Iar viața lor li s-a sfârșit
Pierzându-și orice idealuri.

Căci au plecat fără Isus
Vâslind foarte grăbiți ‘nainte
Și n-au luat. . oricât le-a spus. .
Nimic din lucrurile sfinte.

Păreau că sunt de neclintit
Stăpâni pe ei, în siguranță. .
Dar când furtuna s-a ivit
Le-a măturat orice speranță. .

Să știți, furtuna e pe drum
Și multe vieți le amenință
Căci nu se poate nicidecum
Să reușești fără credință.

Aș vrea la cât mai mulți să spun
Că Domnul încă mai iubește
Că încă iartă, încă-I bun
Și astăzi. . încă mântuiește.

De ce nu vrei ca să-L primești
Mântuitorul azi te cheamă
El te îndeamnă să-ndrăznești
Căci doar mergînd cu El. . n-ai teamă.

Daniel Hozan

Ziua Tatălui

Printre datini se ivește
În mai multe țări din lume
După cum se nimerește
Și-astfel se sărbătorește
Ziua tatălui, anume.

Nu e clar și nu e sigur
Cum, de unde a venit
Însă pentru tați, desigur
Dacă nu știți vă asigur
Că-i un timp binevenit.

Daruri și urări de bine
Noi de la copii primim
Mesele la toți sunt pline
Zâmbete, fețe senine
Și cumva întinerim. .

Dar această zi frumoasă
Pentru-acel ce e părinte
Cât ar fi de luminoasă
E așa sărăcăcioasă
Fără lucrurile sfinte.

Iar de masa nu e plină
Și cadoul nu e mare
Dar în inima senină
E Hristos cu-a Lui lumină
E de-a dreptul sărbătoare.

Ziua tatălui nu este
Doar un fel de amintire
Repetabilă poveste
Ce din nou ne dă de veste
Tatălui să-i dăm cinstire.

Ziua tatălui arată
Fiecărui muritor
Revelarea minunată
Celui Sfânt și Unic Tată
Dumnezeul Creator.

Daca azi stăm în picioare
Dacă azi sărbătorim
Nu-i deloc o întâmplare
Ci din mâna-I creatoare
Orice lucru îl primim.

Dacă azi e-o fericire
Pentru noi ce suntem tați
Tatălui din Strălucire
Aducându-I mulțumire
Să venim îngenunchiați.

De aceea cu grăbire
Împreună să venim
C-avem o îndatorire
Tatălui să-I dăm cinstire
Pentru orișice primim.

Ziua Tatălui întruna
Să serbăm cu-adevarat
Cat e Soarele si Luna
Până vom primi cununa
Fiindcă Tatăl ne-a-nfiat.

Că-n curând. . și nu-i departe
Ziua-aceea minunată,
Toți aceia scriși în Carte
În sfârșit avea-vom parte
Să-ntâlnim al nostru Tată.

Daniel Hozan