Satul dar flamand

Text: Matei 14:13-21

Isus a luat painile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor…” Ioan 6:11

Dintre toate minunile săvarşite de Domnul Isus, cea a înmulţirii painilor este relatată de toate cele patru evanghelii. Fiecare relatare menţionează că El S-a rugat înainte de-a împărţi panile şi peştii. În fiecare caz, scriitorul afirmă că Isus fie că „a mulţumit” sau „a binecuvantat”. In rugăciunile Sale Isus a făcut două lucruri: a recunoscut dependenta Sa de Tatăl ceresc pentru viaţa fizică, şi Şi-a exprimat mulţumirile pentru purtarea de grijă a Tatălui. Un rege evlavios al Spaniei, cunoscut sub numele de Alfonso XIX, a observat că băieţii care serveau la curte uitau să se roage înainte de-a manca. Aşa că s-a hotărat să le dea o lecţie. A dat un banchet si i-a invitat pe toţi să participe.

În timpul cinei, un cerşetor în zdrenţe a intrat în sala banchetului, s-a aşezat la masă şi a început să mănance vartos. Cand a terminat, a ieşit afară, fără să spună un cuvant. „Mizerabilul acesta trebuie să fie biciuit”, au strigat băieţii. „A mancat bucatele regelui şi nici măcar nu şi-a arătat gratitudinea”. Regele s-a ridicat liniştit în picioare, peste grupul revoltaţilor s-a aşternut liniştea. „In fiecare zi luaţi din bogăţia binecuvantărilor vieţii din mana Tatălui ceresc”, a spus regele. „Vă bucuraţi de lumina soarelui, respiraţi aerul Lui, mancaţi mancarea pe care v-o dă El, şi nici măcar nu vă sinchisiţi să-I spuneţi „mulţumesc” pentru ele. Sunteţi mult mai ingraţi decat cerşetorul acela”.
Să nu ne mulţumim niciodată cu un stomac plin, lăsand sufletul înfometat prin ingratitudine.   – D.J.D.

„Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat,
Pentru painea zilnică şi viaţa ce ne-ai dat,
Pentru sănătate şi lumina ce-o primim,
Pentru toate, Te lăudăm şi proslăvim. ”  – Mohler

Cel care uită limba mulţumirii nu poate sta de vorbă cu Dumnezeu

Painea zilnica

Să mă ridic atât de sus?

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu.

2 Corinteni 7:1

Având deci aceste promisiuni…. Eu revendic împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, şi pe drept, dar aceasta este numai perspectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promisiunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui Dumnezeu? Prin sfinţire. Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, apoi cu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de EL. Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amănunte.

Când El începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curăţeşte-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta zilnică! Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii şi a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziţia drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său.

Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui şi atunci, treptat, Isus mă va ridica la înălţimea la care a trăit El – în consacrare perfectă faţă de voia Tatălui Său, neacordând atenţie nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfinţenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine şi încep ceilalţi să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viaţa mea? Fii serios în dedicarea ta faţă de Dumnezeu şi lasă cu bucurie deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta.

Oswald CHAMBERS