Se scurge-atât de iute…

Se scurge-atât de iute
Viața ce-o trăim
Cu vrute și nevrute
Dar cum ne pregătim?

Vine-o zi și trece
Și-altele apar
Cum le vom petrece
În acest timp de har?

De-om lua aminte
La divinul sfat
Vom găsi cuvinte
Demne de-Mpărat.

Întrebări sunt multe
Și-așteaptă răspuns
Cine vrea s-asculte
Cu zel va fi uns.

Clipa următoare?
Nu contăm pe ea
Viața-i trecătoare
Bun miros să dea!

Prezentând ofrande
Tatălui slăvit
Vom vedea ghirlande
În Plaiul dorit.

Cu cârtiri și ceartă
Traiu-i deformat
Doar ocară poartă
Nu e acceptat.

Să-ngropăm invidii,
Asprimi s-alungăm
Astea sunt rezidii
Să nu le purtăm!

Să păstrăm comoara
Sfintelor umblări
Să cunoască țara
Binecuvântări.

Zilele trec iute
Unde merg? Nu știm
Dar vor fi pierdute
Dacă nu slujim.

George Cornici

„Urmeaza mai mult”

Text: Isaia 54:1 -10

Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.Isaia 54:8

Rowland Hill a primit o sumă foarte mare de bani pentru a-i da unui pastor foarte sărac. Gîndindu-se că suma era prea mare pentru a fi trimisă toată odată, Hill a trimis numai o mică parte cu o notiţă: „Urmează mai mult!”. După cîteva zile omul a primit un alt plic cu aceeaşi sumă de bani şi cu acelaşi mesaj: „Urmează mai mult!” La intervale regulate, a sosit al treilea, apoi al patrulea plic şi aşa mai departe. De fapt, plicurile au continuat să sosească cu aceeaşi notă, pînă întreaga sumă a fost primită.


C.H. Spurgeon a folosit această povestire pentru a ilustra că lucrurile minunate pe care le primim de la Dumnezeu, vin întotdeauna cu acelaşi anunţ că urmează ceva mai mult decît am primit. El a spus: Cînd Dumnezeu ne-a iertat păcatele, există mai multă iertare care urmează.
El ne-a justificat în neprihănirea lui Cristos, dar urmează mai mult.
El ne-a adoptat în Familia Sa, dar urmează mai mult.
El ne pregăteşte pentru cer, dar urmează mai mult.
El ne dă har, dar urmează mai mult.
El ne ajută la bătrîneţe, dar încă mai este mult ceea ce urmează.
Spurgeon a concluzionat: „Chiar cînd vom ajunge în lumea viitoare, există încă multe cele ce urmează”. Da, binecuvîntările lui Dumnezeu nu au sfîrşit. În eternitate ne vom bucura de beneficiile bunătăţii Sale nemărginite. Va fi întotdeauna „ceva mai mult care urmează”.R.W.D.

De te-apasă grijuri multe şi crucea
Si ti-e teamă că nu li-i putea purta;

Ia în seamă binecuvîntările,
Si-atunci ţi s-or însenina zilele.” – Anonim

Dragostea omului e limitată;
dragostea Domnului nelimitată.

Painea zilnica

Ninge iar …

E mohorât văzduhul, curg zilele cernite,
Lumina nu-i lumină, arar mai vezi vreun far,
Stă uliţa pustie, cântările-s oprite,
Doar neaua străluceşte, bine că ninge iar!

Se-adună hulpavi corbii și croncăne pe garduri,
Ne-a amorţit simțirea, în suflete nu-i har,
Priveliştea e sumbră, pliată-n negre falduri,
Dar neaua-i încă albă, bine că ninge iar!

În nuferi nu-i candoare, în crini nu-i puritate,
Căci răul stăpâneşte pe-al binelui hotar,
Cei ce croiesc destine au mințile-ntinate,
Dar neaua e curată, bine că ninge iar!

Se stinge focu-n inimi, e-o rece-nstrăinare,
Fără vreo-mbrățișare amaru-i mai amar
Și dârdâie pământul de frig, de-nsingurare,
Dar neaua-l învelește, bine că ninge iar!

Se tulbură Irozii, magii pierdut-au steaua
Și doarme Betleemul, dar zorile răsar,
Iar Fiul ca un Rege cu straiul alb ca neaua,
Curând, pe nori, cu slavă se va întoarce iar!

Olivia Pocol

Nu fă socoteli fără Dumnezeu

“Incredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra” Psalmul 37:5

Dumnezeu pare a dispune de o modalitate minunată de a da peste cap lucrurile pe care noi le-am planificat fără să ţinem cont de El. Ajungem în situaţii care nu au fost alese de Dumnezeu şi deodată descoperim că am făcut planuri fără El, că El nu a intrat ca un factor real în calculele noastre. Singurul lucru care ne fereşte de posibilitatea de a ne îngrijora este punerea lui Dumnezeu ca factor esenţial în toate calculele noastre.

În problemele spirituale obişnuim să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, dar avem tendinţa să gândim că este o impertinenţă să-L punem pe El pe primul loc în problemele practice ale vieţii noastre. Dacă ne imaginăm că, atunci când ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne îmbrăcăm “haina spirituală” de duminică, nu ne vom apropia de El niciodată. Trebuie să venim la El aşa cum suntem. 

Nu fă socoteli având în vedere răul.

Vrea într-adevăr Dumnezeu să nu punem la socoteală răul? “Dragostea… nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13:4-5). Dragostea nu este ignorantă în ceea ce priveşte existenţa răului, dar nu-l consideră un factor de luat în seamă. Aparte de Dumnezeu, e adevărat că luăm în calcul răul; ne facem socoteli cu gândul la el şi ne începem toate planurile de pe această bază.

Nu fă socoteli gândindu-te la zile negre.

Nu poţi strânge bani albi pentru zile negre dacă te încrezi în Isus Cristos. Isus a spus: “Să nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Dumnezeu nu-ţi va feri inima de tulburări. Aceasta este o poruncă: “Să nu…” îmbărbătează- te de o sută şi una de ori pe zi pentru a face asta, până când îţi vei forma obiceiul de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc şi de a face socoteli avându-L pe El în vedere.

Oswald CHAMBERS

Urari la binecuvantare

Zilnic vine  îndurarea
Noi o cerem; Tu o dai
Tu, Părinte, da-i  suflarea
Şi dorinţa  pentru Rai,

Tu reverşi  Harul  întruna
În cascade  de  iubire
Vrem în Duhul să  fim una
Să dăm Regelui  cinstire.

Astăzi te rugăm fierbinte
Să inunzi  noua făptură
Cu traiul stărilor sfinte
Şi cu-a  Duhului măsură.

Lasă  pacea Ta  cerească
Să-i  cuprindă  viaţa toată
Iar dragostea să  domnească
În inima-i  consacrată

Fă-i parte de multe zile
Trăite  doar lângă  Tine
Iar când vin forţe  ostile
Să le-nfrunte doar cu bine.

În necazuri  dă-i  putere
Să  învingă încercarea
Iar când  vine o  durere
Pregăteşte-i  vindecarea.

Parte fă-i de  bucurie
De-un cămin cu pace plin
Când vin valuri cu furie
Numai Tu-i poţi da alin.

Tu-i  vei  alina  suspinul
În zilele de-ntristare
Iar când va gusta pelinul
Vei trimite   uşurare.

Pune  duh  de rugăciune
În fiinţa nou-născută
Fereşte-o de-ntinăciune
În lumea necunoscută.

Pe părinţi îi  ocroteşte
În prezenţa  Ta slăvită!
Iar când  Pârâşul pândeşte
Dă puterea  potrivită.

Din izvoarele  cereşti
Toarnă  binecuvântare
Pe Rebeca sa o cresti
Să  lucreze-n Adunare.

Orice lucru bun, O, Tată
Îl  primim din  mâna Ta
Ne dai Harul fără  plată
Veşnic Te vom lăuda.

George Cornici 

Viață plină de contraste

Viața-i plină de întrebări,
Și întârziate răspunsuri.
E vers…e culoare,
Totul e în schimbare.
Pământul-i creat, un vis!…
Sus, albastru, – abis –
Zile cu nori, soare,
Nopți cu luna, în schimbare,
Bucurii, ce ne-mplinesc,
Ne-mpliniri, ce fericesc.

În balanță pe tas stă.
Adevăr – minciună.
Contrastul alb-negru-i viața,
În apus s-au dimineața.
O minciună, te ridică,
Un adevăr, te coboară.
Privește la munții, și nații,
Împărății, și împărații,
Din cele mari se fac mici,
Cele mici devin puternici.

Moarte – Viață.
Trecerea ta, e uitată.
Uite!…mii, de palate!
Străluceau, cândva în soare,
Sunt ruine, dărâmate,
De oamneii, abandonate,
În ele, bucuria, fericirea,
N-a adunat, cât coliba.
Oamenii sunt împărțiți,
În culoare, negri-albi.

Întâlnim ce-i albi la fețe,
Negrii la inimă, plini de răutate.
Alții… negre, a lor fețe,
Însă au inimile albe.
Contraste, avem în cuvinte,
Poți spune o vorbă dulce,
S-au pot fi pelin – amare.
În dreptăți, e nedreptate,
La nedreptate, omul zice, dreptate.
Din ură, ajunge la iubire.

Din tristeți, la fericire,
Din bucurie-n durere,
Din iubire, uni ajung la ură,
Toate viața, le adună.
Însă…contrast la a ta, întrebare,
Pentru noi!…E Sfânta Carte!
În tine totul, e culoare,
Când mergi cu Isus, pe cale.
Din viață, și contrastele întâlnite,
Domnul îți dă dreptul, de alegere.

Ce-i mai bun, hai să alegem,
În cunună să împletim.
O legătură de contrast frumos,
Ce ne va duce la Hristos.
Din contrastele vieții,
Creștine, tu să alegi,
Lumina în viața ta,
Pe calea vieții – dreptatea,
Așa vom ajunge  – Sus –
În frumosul contrast al pământului,
– Paradis.
Cu Domnul în  – VEȘNICII.

Toma Coca

O urare la inceput de an

Dumnezeu Atotstapanul sa va dea zile senine,
Si prin mila Lui sa fie Anul Nou – un an de bine!
Fericirea si-ndurarea zilnic sa va insoteasca,
Planurile cele bune Dumnezeu sa le-mplineasca!

Sa va fie anu-acesta plin cu bucurii si pace,
In mantua mantuirii Dumnezeu sa va imbrace!
El, Cel Sfant si-Atotputernic, sa va toarne-a lui iubire,
Cu masura indoita de beluga si fericire!

Nici un gand de neiertare sa nu va umbreasca fata,
Soarele Neprihanirii sa va lumineze viata!
Sa va fie casa plana de belsug si desfatare,
Sa aveti paine pe masa, si in inima cantare!

Cand in mlastina si-n groapa incercarii veti ajunge,
Bunul Dumnezeu sa vina deznadejdea s-o alunge.
Sa nu pierdeti niciodata candela pentru picioare,
Biblia sa va ramana Calauza pe carare!

In Hristos Mantuitorul sa va fie bucuria,
Stanca Vietii, neclintita, sa va fie temelia!
Iar daca-ntristari vreodata veti simti ca va apasa,
Nu uitati fagaduinta, El din mana nu va lasa!

Valentin Popovici

Numai Unul… Dumnezeu!

Oare cine-ar fi rămas
În furtună lângă mine
Şi s-ar fi-ngrijit să am
Zile calde şi senine?

Cine-ar fi întins o mână
Să mă scoată din păcat
Când pe drumurile vieţii
Rătăceam însingurat?

Oare cine ar fi fost
Lângă mine-n suferinţă
Să toarne balsam pe rană,
Să-mi dea har şi biruinţă?

Cine-ar fi-nţeles mai bine
Cât de grea-i a mea povară
Când mai şchiopătez pe cale
Şi prind vorbe să mă doară?

Oare cine-ar fi rămas
Lângă mine-n ceasul greu
Prietenii din astă lume?
Numai Unul… Dumnezeu!

Maria Luca

Izbăvire nelimitată

“De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.” (Iov 5.19)

Elifaz spune aici adevărul lui Dumnezeu. Noi putem să avem tot atâtea necazuri câte zile de lucru sunt într-o săptămână, dar Dumnezeu care ne-a ajutat în timpul acestor şase zile, va lucra mai departe până când vom ajunge la o izbăvire deplină. Noi ne vom odihni cu El şi în timpul sabatului nostru. Când necazurile vin repede unul după altul, atunci avem o încercare dintre cele mai aspre ale credinţei. Abia ne-am ridicat dintr-un necaz, că vine altul, apoi altul, până acolo că noi începem să ne clătinam. Dar şi izbăvirile care vin una după alta tot aşa de repede ca şi necazurile, sunt pricini de bucurie şi sunetul dat de nicovală sub loviturile de ciocan ale întristării se va schimba până la urmă într-o dulce melodie. Încrederea noastră este că atunci când Domnul socoteşte că şase încercări trebuie să avem, şase vor fi şi nu mai multe.

Se poate ca astăzi să nu avem nici un răgaz şi şapte necazuri să ne apese, dar “de şapte ori, ni se spune, necazul nu te va atinge”. Necazul poate ne va da târcoale, dar va fi ţinut la distanţă ca să nu ne atingă. Răsuflarea arzătoare a celui rău ar putea să ne apese şi nouă respiraţia, dar degetul lui nu va fi pus peste noi.

Coapsele noastre vor fi încinse astfel ca sa îndure cele şase sau şapte necazuri şi teama nu va fi pentru cei credincioşi, ci pentru cei care nu au nici Tată, nici Mântuitor, nici Duh Sfânt.

Charles Spurgeon