Dacă nu Tu, atunci cine?

Dacă nu Tu, atunci cine
Să-mi poarte de grijă când dorul e mare,
Când raza-i puțină și-i multă-nserare,
Speranța se duce, necazul mă ține? …
Dar scumpa-Ți chemare
Îmi scutură zgura și mătură vasul,
Veghează lucrarea și-apropie ceasul
Spre soare-răsare.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să sprijine capul când trupul se frânge,
Săracul când n-are, bolnavul când plânge,
Cu drag să ne-nvețe ce-i rău și ce-i bine
Și-n jertfă de sânge
S-arunce departe urâtul păcat? !
Căci jertfa cu care Stăpânul s-a dat
La ceruri ne strânge.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să vină-ncontinuu cu-aceeași menire
Spre inimi de piatră, să dea izbăvire,
În timpuri trecute și-n timpul ce vine
Și-n dulce-nsoțire,
În duh și-n putere să-Și crească Mireasa,
Cu mână cerească să-i termine Casa,
Cu-atâta iubire? !

Te roagă azi tot poporul,
Venit din lume să Ți se-nchine,
Cu mâini întinse, cu inimi pline:
Ne spune iarăși că ești Păstorul
Și iar ne-adu
Lângă Tine!
Dacă nu Tu,
Atunci cine? …

Viorica Mariniuc

Focul încercării

Aş vrea să scap din focul încercării
Dar zgura parcă încă stă lipită.
M-am săturat de flacăra durerii
Şi de arsura care mă frământă.

Ca aurul, curat, să strălucească
Când din cuptorul sfânt eu voi fi scoasă
Mai trebuie un foc să mă călească?
Mai e o zgură care va fi arsă?

Când lutul, frământat se lasă
Şi-o formă-i dă-Acel Meşter ce-I Olar
Să fie-un vas cu fața mai frumoasă
Pe roată-l pune şi-l rotește iar.

Când mâna aspră-l strânge, îl modelează,
Îl gâtuieşte, îi mai dă răgaz…
Picuri de rouă față îi brăzdează
Până ce scoate dar, frumosul vas.

Cât de măreț e Meșterul cel Mare
Şi cât de iscusit şi de-nțelept!
El ştie timpul necesar de frământare
Spre-a modela văsucul nost’, perfect.

Te rog, o, Doamne, Tu mă modelează
Să ies un vas curat din mână Ta
Şi orice zgură o îndepărtează,
Dar singură-n cuptor nu mă lăsa.

Îți mulțumesc pentru purificare
Şi curățirea care mi-ai adus
Îți mulțumesc și pentru vindecare
Pe care-o să mi-o dai, iubit Isus!

Cost Ana

Prea mut…

Prea linişte-i în mine Doamne
Prea mută e fiinţa mea
Parcă au trecut o mie toamne
Peste tăcută viaţa mea.

Prea multe juruințe prăfuite
Prea multe hotărâri, sunt sub capac
Atâtea mii de vise năzuite
Mi le-am ascuns într-un burduf sărac

Prea tac în năzuinţa către Tine
Prea fără vorbă sunt în drumul meu
Mă văd aşa ascuns printre suspine
Strigând  aşa de rar, numele Tău

Să fii prea surd să nu-mi auzi strigarea?
Nu, nu eşti surd. Sunt eu prea mut.
Îmi amintesc când mi-ai făcut chemarea
Eram pe cale-atunci să fi tăcut…

Mă simt prea moale în slujire
Prea mut în drumul către cer
Ştiind că mă aşteaptă o nemurire,
În rugăciune sunt prea efemer…

Am învăţat că Ţie-ţi plac şi muţii
Că Tu-i iubeşti pe toţi, la fel
Şi bâlbâiții, şi tăcuţii
Pe cei care Te au ca ţel…

Doamne, Te rog deschide-mi gura
Şi inima şi viaţa,
Îndepărtează Doamne zgura
Înseninează-mi faţa…

Nu pot să tac în faţa Ta
Nu pot rămâne mut…
Căci Tu eşti tot ce pot avea,
Şi-atâtea mi-ai făcut!…

Avasilcai David

Curăţirea zgurii

“Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curaţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!” (Zaharia 13.9)

Din metal necurăţit, amestecat, cum suntem din fire, harul vrea să ne facă metal preţios, dar condiţia de seamă este să ne treacă prin cuptorul încins. Ne înspăimântăm de aceasta şi dorim să rămânem fără valoare, numai pentru a ne bucura de liniştea pietrelor obişnuite? Aceasta ar însemna să alegem partea cea rea, ca Esau. Nu, Doamne! mai degrabă să fim aruncaţi în cuptor, decât să fim lepădaţi din faţa Ta.

Focul este numai pentru a curaţi metalul; el nu-l distruge. Domnul doreşte ca poporul Său să fie asemenea aurului, de aceea îşi dă silinţa să-l cureţe de orice zgură. Oricât de puţin înţelepţi am fi, ne vom bucura de această operaţie, şi rugăciunea noastră va fi, nu să fim scoşi din încercare, ci să fim curăţiţi de orice amestec firesc.

O Doamne, încearcă-ne cu adevărat! Suntem gata să ne topim sub văpaia flăcării, dacă e voia Ta; căci ea e cea mai bună. Sprijineşte-ne în timpul încercării şi noi vom fi ai Tăi pentru totdeauna.

Charles Spurgeon

Până nu vom înţelege

Până nu vom înţelege,
Adevărul din Scriptură,
Nu avem cum să alegem,
„Aurul curat din zgură”.

Până nu vom recunoaşte,
Ce e sfânt şi ce-i murdar,
Toată zbaterea din lume,
Toată-i trudă în zadar.

Până nu ne vom întoarce,
De la căile deşarte,
Tot necazul şi durerea,
Vor mai fi a noastră parte.

Până nu vom renunţa,
La o viaţă păcătoasă,
Nicidecum nu-i cu putinţă,
Să avem viaţa frumoasă.

Până nu vom spune sinceri,
Adevărul pe deplin,
Vom rămâne în robie,
Frământaţi de-amar şi chin.

Până nu vom scoate bârna,
Mai întâi din ochiul nostru,
Nu-avem cum să scotem paiul,
De la cei fără „căpăstru.”

Până nu ne hotărâm,
Să o rupem cu păcatul,
Ne-nşelăm ne amăgim,
Mâine o să facem altul.

Până nu luptăm să fim,
Liberi de-orice-ntinăciune,
Nu-avem cum să biruim,
Stricăciunea ce-i în lume.

Până nu vom zice: Vrem!
Noi să ne schimbăm întâi.
Cum să cerem de la alţii,
Transformări din căpătâi?

Până nu ne vom smeri,
Înaintea lui Hristos,
Nu putem să ne `nălţăm,
Înspre Cerul glorios.

Până nu e prea târziu,
Pentru har, pentru salvare,
Să ne-ntoarcem cu căinţă,
Pe a Domnului cărare.

de Teodor Groza

Curăţirea zgurii

“Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curaţi cum se curăţcşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!” (Zaharia 13.9)

Din metal necurăţit, amestecat, cum suntem din fire, harul vrea să ne facă metal preţios, dar condiţia de seamă este să ne treacă prin cuptorul încins. Ne înspăimântăm de aceasta şi dorim să rămânem fără valoare, numai pentru a ne bucura de liniştea pietrelor obişnuite? Aceasta ar însemna să alegem partea cea rea, ca Esau. Nu, Doamne! mai degrabă să fim aruncaţi în cuptor, decât să fim lepădaţi din faţa Ta.

Focul este numai pentru a curaţi metalul; el nu-l distruge. Domnul doreşte ca poporul Său să fie asemenea aurului, de aceea îşi dă silinţa să-l cureţe de orice zgură. Oricât de puţin înţelepţi am fi, ne vom bucura de această operaţie, şi rugăciunea noastră va fi, nu să fim scoşi din încercare, ci să fim curăţiţi de orice amestec firesc.

O Doamne, încearcă-ne cu adevărat! Suntem gata să ne topim sub văpaia flăcării, dacă e voia Ta; căci ea e cea mai bună. Sprijineşte-ne în timpul încercării şi noi vom fi ai Tăi pentru totdeauna.

Charles Spurgeon