Lumina dintre stele

A fost odată ca niciodat’
Din zări depărtate, zări de povești
Un Bun și Drept, Măreț Împărat
Stăpân pe pământ, dar și-n cele Cerești

Era Mândru în toate, Bun peste măsură
Plin de iubire și dragoste neântâlnită
În Prezența Sa, nu există ură
Ci numai iubire, cu bucurie-mpletită

Și-avea un Fiu, asemeni cu Tatăl
Mândru și Falnic, în toate cele
Blând și smerit, în Duh și în fapte
Un Astru Măreț, o Stea între stele

Iubirea eternă, ce ne-a fost arătată
S-a Făcut om și a Venit pe pământ
Și Trupul, Cuvântul, venit de la Tată
A zămislit în Fecioară, prin Duhul cel Sfânt

Și S-a Născut pe pământ, om după fire
Chip după Chipul, Celui de Sus
Dar Sfânt în felul de-a fi, și gândire
Copilaș, drăgălaș, cu nume Isus

A crescut ca și noi, cu bune și rele
În lumea, în care cu toții  trăim
Dar fără păcat, lumină-ntre stele
O punte, pe care ar trebui să pășim

N-a fost cunoscut de popor, ca Mesia
De toți ai săi, cei de neam și iubiți
L-au ocărât, arătând-și ticăloșia
Plini de păcat și de rău împietriți

N-au vrut să primească, viața de sus
Tăgăduind cu putere, pe Cel ce-a Venit
Să ne ierte păcatul, după cum El a spus
Dar cu toții într-un glas, s-au răzvrătit

Pironit sus pe cruce, cu toți au strigat
Să moară, să moară, e vinovat
Cu vina cea falsă, a fost acuzat
Că rătăcește pe toți, spre păcat

Trăit-ai durerea lui Dumnezeu
Să-ți vezi, Singurul Tău Fiu?
Cum e zdrobit, pe lemnul cel greu!
În mijlocul celor, cu suflet pustiu?

Aceasta-i iubirea ce ne-a fost arătată
De Tatăl prin Fiul și Duhul Cel Sfânt
Un Har imens, un legământ fără plată
O legătură de viață, între cer și pământ

Pentru toți cei ce vor să trăiască
Și-au ales viață din viață, spre veșnicie
Trupul și firea, să putrezească
Iar Duhul din om, cu Tatăl să fie.

Bandi Sebastian Alexandru

Din El

Din El s-a revărsat lumina,
Fotoni şi haruri îmbinate
Să strălucească-n hău şi-n tina
‎De rău şi beznă guvernate.

Din El a izvorât Cuvântul
Şi prin Cuvânt Geneza-ncepe,
Zidind din temelii pământul
În chip ce mintea nu-l pricepe.

Din El purcede-nțelepciunea
‘Nainte să fi fost adâncuri
S-astâmpere-n noi uscăciunea
Şi setea de subtile tâlcuri.

Prin El sunt toate în ființă
Şi tot ce are-aici suflare,
Înscris ne-a fost în conştiinţă
Că nu suntem o „întâmplare”.

Pe traiectorii nemarcate
Roteşte astre şi planete,
Prin legi ce nu pot fi-ncălcate,
Trasate-n tainice „machete”.

În El e Viața, Pâinea Vie,
Moartea nu L-a putut răpune
Şi-acelaşi Duh din morți ne-nvie
Când soarele aici apune.

Din El, prin El şi pentru El
Sunt toate-n lume făurite,
Iar dup-al morții scurt „tunel”
Ne-aşteaptă zări nețărmurite.

Olivia Pocol

Preasfântul Duh!

Din albe zări senine, pe aripi de iubire,
Trimis de Dumnezeul Măririlor de Sus,
A coborât la noi, în ziua Cincizecimii,
Preasfântul Duh ceresc al Domnului Isus!

El a venit în lume, peste ființa noastră,
Să ne conducă viața în duh și adevăr,
Să mijlocească zilnic cu dor și cu suspine,
Să fie-al nostru Scut și Bun Apărător!

Când norii deznădejdii revarsă întristare
Și plouă cu dureri în noaptea suferinței,
Cu mâini de mamă dulce ne mângâie duios
Preasfântul Duh al păcii, speranței, și credinței!

Oricât de grea e crucea și calea cât de-amară,
Oricât de mare-i lupta pe-acest pământ străin,
În orice clipă-a vieții, prin rugă și credință,
Ne-ajută, și ne-ascultă Preasfântul Duh divin!

Îți mulțumim, Isuse, că-n dragostea Ta mare
Nu ne-ai lăsat orfani, străini, descurajați,
Și ne-ai trimis din slava cerească, minunată,
Preasfântul Duh, să fie în toți, surori și frați!

Ne închinăm smeriți la Tronul Îndurării
Cu inimile-aprinse de dragostea curată
Și Te rugăm, Isuse, ca-n ziua Cincizecimii,
Să faci și azi prin Duhul minuni ca altădată!

Să ne mărești credința și să ne dai putere
În plinătatea scumpă a Duhului Tău Sfânt
Să fim lumini și sare, o Evanghelie scrisă,
Biserica Ta sfântă și vie, pe pământ!

Gelu Ciobanu

Vine primăvara!

Vine primăvara
Dinspre albe zări
Să îmbrace Ţara
În cȃntări și flori.
Sufletele-adună
Calde reverii,
În văzduh răsună
Glasuri de copii.

Tot ce are viață
Rȃde iar și cȃntă
Ca o dimineață
Cu lumină sfȃntă;
Ca o zi senină
Și un mȃndru soare,
Ca o luna plină
Peste-a nopții mare!

Vine primăvara
Să ne-aducă-aminte
Dragostea și harul
Zilelor preasfinte;
Că-n această vreme,
Peste boldul morții,
Dumnezeu ne-a dat
Primăvara Vieții!

Gelu Ciobanu 

Rugăciunea de seară

Sub umbra palidă de gânduri
Și-atras de dorul altor zări
Mă plec cu ochii către ceruri
Ca orbul Bartimeu pe vremuri,
Să Te inund în sărutări.

Mă plec și-aștept când lampa serii
Abia mai pâlpâie de somn…
Aștept să mă ating de haină
Cum s-a atins femeia-n taină
Cândva de bunul Salvator.

Și-o vorbă să îți spun, Isuse,
Pe malul rugăciunii dulci,
Căci simt cum cerul se deschide
Și dreapta-Ți sfântă mă cuprinde
Rostind divinile porunci…

Și-atunci mi se deschide gura
Ca un pământ setos, uscat,
Primind din mila Ta nespusă
Atâția stropi de har, Isuse,
Cât n-am gândit și meritat,

Mi se deschide gura-n șoaptă
Pe malul rugăciunii sfânt
Și-atâția crini de mulțumire
Ridic spre cerul de iubire
Că m-ai iertat și mântuit.

Mihai Ghidora 

Vino- n brațul de iubire!

Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit
cu suferința, era așa de disprețuit că îți îtorceai fața de
la El, și noi nu L- am băgat în seamă.      Isaia 53:3

Nu pleca, o, fiul meu!
Nu pleca, cum ai venit…
N- auzi? Sunt Salvatorul tău!
Pentru tine M- am jertfit!

Când am mers la cruce- amară,
Când pironit am fost pe lemn,
Spini pe frunte, fiere-amară
Te izbăveam de sub blestem!

Gândul Meu zbura spre tine,
Iubirea Mea-Mi dădea tărie,
Te voiam în zări senine
Salvat de chin, de grea urgie.

Te- am izbăvit, ca să ai parte
De veșnicii în Paradis.
Un nume scris să ai în Carte,
În țara zorilor de vis.

N- auzi? Sunt Eu sunt Salvatorul!
Nu simți cum sufletul suspină?
Indiferent ți- e viitorul?!?
Te pot spăla azi de- orice tină!

Nu pleca, cum ai venit…
Vino- n brațul de iubire!
Un dar făr’  plată- i oferit
Și- un viitor în strălucire.
Lidia Cojocaru

Prin credinta

Prin credinta iata ziua
Când un steag vei ridica ,
Ziua aceia nu-i departe ,
Crede doar si vei vedea ;

Prin credinta iata steagul ,
Iata gandul scris pe el:
„Isus este biruinta ,
Hristos este steagul meu!”

Prin credinta canta astazi
Priveste spre Domnul tau ,
Caci putina este vremea
Cand înfrant va fi cel rau ;

Prin credinta  înainteaza
Cu nadejde-n Dumnezeu ,
Roagate fara-ncetare ,
Nu gandi ca e prea greu;

Prin credinta lupta frate ,
Lupta sora tot mereu,
Nu descuraja vreodata
Cu tine e Dumnezeu !

Se aud cantari de slava
Glasul tau rasuna-n zari ,
Cânta, cânta si te lupta
Te asteapta primaveri !

Flutura-vei biruinta ,
Flutura-vei steagul sfânt ,
Nu-i departe ziua aceia
Iat-o, vine in curand!

Larisa Silaghi

Păşeşte cu credință!

E uneori atât de greu
Să faci un pas ‘nainte,
Dar când te-ncrezi în Dumnezeu,
Primeşti puteri prin Fiul Său,
Iar ruga ta fierbinte,
Va propulsa ființa ta,
Spre Soarele-răsare,
Oricât de tare te-ar durea,
Vei fi mereu în palma Sa,
Chiar şi în încercare.

Pare de necrezut, când treci
Prin văile de plângeri,
Când simți că eşti pierdut pe veci,
Să ieşi din val, să nu te-neci,
Să-nvingi, chiar dacă sângeri.
Căci Dumnezeu are un plan,
Cu noi, cu fiecare
Şi înnoindu-l an de an,
Pe-al universului cadran,
Speranța iar apare.

De mii de ani purtăm în noi,
Păcatul răzvrătirii,
Suntem trudiți, sărmani şi goi,
Dar am primit un dar de soi,
Izvorul nemuririi.
Căderea a fost mare, ştim,
Dar cunoscând amarul,
Am învățat ca să privim
Spre Dumnezeu şi să dorim
În suflete, Calvarul.

De-aceea azi, prieten drag,
De treci prin încercare,
Opreşte-al clipelor şireag,
Păşeşte peste-al zilei prag
În gând cu o-ntrebare:
Degeaba S-a jertfit Isus,
Pe cruce pentru tine?
El te-a iubit deplin, nespus,
A acceptat chinul supus,
Ca să trăieşti prin Sine.

Să nu cârteşti în încercări,
Mulțumitor fii-n toate,
Priveşte spre albastre zări,
Urmează sfintele cărări,
Ce duc spre libertate.
Întoarce-te iar la Betel
Şi-nalță-o rugă sfântă,
Te-ncrede pe deplin în Miel,
Căci Domnul Sfânt, Emanuel,
Cu drag binecuvântă.

Şi să nu uiți că-n veşnicii
De vrei s-ajungi cu Domnul,
Va trebui curat să fii
Şi să veghezi, căci nici nu ştii,
Când te cuprinde somnul.
În candelă să ai mereu
Ulei, să ai lumină,
Nu neglija Cuvântul Său,
Căci timpu-l ştie Dumnezeu
Când El o să revină.

E uneori atât de greu
Să faci un pas ‘nainte,
Dar când te-ncrezi în Dumnezeu,
Primeşti puteri prin Fiul Său,
Iar ruga ta fierbinte,
Va propulsa ființa ta,
Spre Soarele-răsare,
Oricât de tare te-ar durea,
Vei fi mereu în palma Sa,
Chiar şi în încercare.

Chiar de nu vezi, nu te-ndoi,
Păşeşte cu credință!
Cărarea ta spre veşnicii,
Este vegheată zi de zi,
De Cel ce-i Biruință.
Vei fi acolo în chindii,
Curat şi fără vină,
Necazuri, grijuri, vor pieri,
Căci Dumnezeu te va sfinți,
În dragoste deplină.

Luci Boltasu