Meditație

De-ar fi, o Doamne, Tu să vii,
De-ar fi ca azi să Te vedem în zare,
De-ar fi să se deschidă azi porțiile mii
Și să se strige : ”Iată! Mirele apare!”

De-ar fi ca să Te văd eu azi venind,
Pe nori de slavă-mbrăcat în Lumină,
Mă vei găsi, o Doamne, priveghind,
Mă vei vedea mergând după Lumină?

Mai sunt eu azi fecioară înțeleaptă?
Veșmântul meu mai e alb și curat?
Mai merg, o Tată, azi pe calea dreaptă
Sau de la drumul Tău mai des m-abat?

Mai stau la post și priveghere-n noapte,
Mai vreau să împlinesc al Tău Cuvânt
Sau iar ascult de-alte străine șoapte
Și iar îmi leg inima de pământ?

O iartă-mă Isuse, o mai iartă
Păcatul meu și starea-n care sunt.
Ajută-mă să fiu fecioară înțeleaptă
Și de al Tău Cuvânt mereu s-ascult.

O, dă-mi putere ca să merg pe cale,
O, dă-mi tărie să mă rog mai mult
Și-ajută-mă chiar dacă trec prin vale
Să mă încred în Tine, Tată Sfânt!

Mă umple Doamne cu Puterea Sfântă,
Pe drum spre Cer ca-n mulțumiri să merg,
Mă-mbracă cu Dragostea Ta cerească și sfântă
Ca în lucrarea Ta grăbită să alerg.

Și dă-mi putere ca să stau veghind
În orice ceas din zi sau noapte
Și să merg înainte la Tine gândind
Și plină de fericire că mi-ai iertat păcate.

Aș vrea ca-n orice zi ar fi să vii
Să pot fi pregătită de plecare,
Să pot să zbor în slăvi cu porumbeii mii
Și să Te laud pentru-a Ta lucrare.

Eu Te aștept, o Mire Sfânt, să vii
Ca și eu să mă pot-ndrepta spre Casă
Să văd acele sfinte bucurii
Pregătite-n Cer pentru-a Ta Mireasă.

Dar mă ajută pân’ atunci, Stăpâne,
Ca zi de zi să Te urmez cântând
Și mă ajută-n orice slăbiciune
Dându-mi puteri să urc, chiar și plângând.

Mă-nvață ca smerenia să-mi fie
Podoabă sfântă și de mare preț,
Ca-n veșnicia sfântă ce-o să vie
Să pot luci ca un mărgăritar de preț.

Mi-e dor de Tine și Te-aștept mereu,
Dar vreau să stau mereu în umilință,
Din zi în zi mergând cu Dumnezeu
Ca la sfârșit Tu să-mi dai biruință!

Curcanu Mihaela-Naomi

Să crezi! Să mergi ‘nainte!

Sa crezi! Sa mergi ‘nainte!
Sa nu te opresti nicicand
Sa nu-ti intorci privirea,
‘Nainte cu avant!

Pe strada ta umbrita
De-atatea incercari
Tu vei vedea la urma
O zare de culori!

Un curcubeu de raze
Cum nu ai mai zarit
Si atunci vei intelege
Ca greul s-a sfarsit!

La urmă? Ce inseamna?
Aici, sau sus in cer?
Mi-e ca si o naframa
Acest inalt mister

La urma e cand norii
Departe vor fugi
In bezna departarii
Spre vaile pustii.

La urma, deci, inseamna
Ori jos ori sus in cer
Sa n-ai in suflet teama
Caci te pazeste El

Cand El va spune: ajunge!
Greul se va opri
Si-un curcubeu de pace
Si pentru tin va fi!

Cand vei vedea in zare
Un curcubeu pe nori
Vei stii că Domnu-i mare
Ca El ti-e Salvator!

Emanuel Hasan

Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan

Puiul din ou

I-a amortit caderea
Cuibarul plin cu paie
Si fara sa se sparga
El cobori la vale.
Se-oprise chiar in mijloc
Izbindu-se cu coaja
De alte oua albe
Venite ca prin vraja.

Si-a stat la cald o vreme,
Mai multe luni la rand,
Fiind acoperit
De pene-ncet cazand.
Dupa o perioada
Ceva apare-n coaja
Din galbenul straluce
La fel cum este plaja

Apar niste picioare,
Si aripi, si un cioc,
Ce-i drept e cam stramt locul
Nu e bine deloc.
„Vai, ce inghesuit
Imi simt intregul trup!”
Gandeste acum puiul,
„Simt cum incet ma rup!

Si ce nevoie mare
Am oare de picioare?
Si, Doamne, ce-i cu ciocul
Asta atat de mare?
Si pentru ce, Tu, aripi
Mi-ai daruit in ou?
De ce ingadui asta?
De ce mi-o faci din nou?”

In toata perioada
Ascuns a stat in ou,
A si pierdut parada
Cu gaste si cu bou,
Cu cainele cum latra,
La bietii calatori,
Ce trec pe drum agale
Ca norul dupa nori,

Cum ratele prin balta
Isi murdaresc din pene,
Cum calul paste iarba
Si uita de blesteme
Ce le primeste-n strigat
Cand este pus la car
Si e lovit cu biciul
De catre gospodar.

Dar iat-acum cum coaja
Primeste-o lovitura
Pe toata suprafata
Se vede-o crapatura.
Isi face loc cu ciocul,
Intinde lung din gheare,
Izbeste din picioare,
Incepe-acum sa-l doara.

Dar repede-i mai trece
Lunga lui durere
Cand primul pas pe iarba
Il face in tacere.
Acum pricepe taina
Ce-n ou n-a inteles.
Acum isi da el seama
Cum este-al vietii mers.

Cu ciocul mic si palid
Ce-n ou era prea mare,
Apuc-un fir de iarba:
„Ce bun e de mancare!”
Si, vai, ce bucurie
Traieste el acum
Cand lungile-i picioare
Calca incet pe drum.

„O, Doamne, cu cata-ntelepciune
In taina m-ai creat!
Cum le-ai facut pe toate
Atat de minunat,
Dar o nedumerire eu
Inca mai traiesc:
Aceste aripi scurte
La ce imi folosesc?”

In viata se intampla
Sa dai de-un loc mai stramt:
O boala, o durere,
Un loc destul de-adanc.
Si in acele clipe
Mereu esti incurcat
De ciocul gurii tale
Ce-n greu te-a tot bagat.

Picioarele ce-odata
Te-au tot purtat spre rau
Te dor acum si-omoara
Incet sufletul tau.
Cand zaci in grea durere
Aproape totu-e-n plus,
Iar mainile si ochii
Abia atunci sunt sus.

Dar cand din oul tare
Esti scos cu brat puternic
Atunci vei intelege
Cum totul este vesnic.
Cum ale gurii vorbe
Le iei in vesnicii,
Si mersul tau din viata
Aici nu va muri

Cum faptele din lume
Iti vor vorbi in cer
Cum ele te vor scoate
Sau te-or baga-n blestem,
Cum zborul tau la ceruri
Va fi doar prin Isus,
Sau aripile grele
Nu te-or duce in sus.

Placut este ca-n lacrimi,
In zambet sau suspin,
In negrul zari-albastre,
Sau de-i cerul senin,
Orice ar fi pe cale,
Orice s-ar intampla,
Sa nu cartim, mai bine
Sa spunem:”Osana!”

Dorin Cazac