Ce-aș mai putea să zic acum?

Ce-aș mai putea să zic acum. . ?
Trăind aceste vremuri
Surprinzătoare oarecum
Care ne copleșesc pe drum
De-ajungi să te cutremuri.

Când binele-i văzut ca rău
Și răul este bine
Când lumea care-n jurul tău
Aleargă să se-arunce-n hău
Te trage și pe tine?

Când la nivelul mondial
Cu-atâta insistență
Stârnesc mereu val după val
Dorind ca tot ce e normal
Să schimbe în esență.

Când copleșiți de propriul eu
Au mintea-ntunecată
Călăuziți de-un duh ateu
S-au depărtat de Dumnezeu
Cum n-au mai fost vreodată.

Fără principii și valori
Spre falsa libertate. .
Mergând mereu cu capu-n nori
Ajuns-au bieții muritori
Debusolați în toate.

Familia transormă-n mit
Biserica-n poveste
Ciudat și neobișnuit
Idei ce n-ai mai auzit
Apar fără de veste.

Planeta-ntreagă s-a blocat
De fosta pandemie
Care pe mulți i-a dezbinat. .
Pentru că totu-i programat
Pentru ce-o să mai vie.

Căci toate bine se grăbesc
Pe frageda spirală
Rachete-n zare strălucesc
Care războiul prevestesc
La scară mondială. .

Neliniștea e peste tot
În ultimă instanță. .
Complici la marele complot
De la ministru la preot
Lipsiți sunt de speranță.

Însă acel răscumpărat
Prin sângele salvării
El nu va fi intimidat
Știind că nu-i abandonat
În ceasul încercării.

Luptând cum David s-a luptat
Cu Goliat în vale
La fel va fi neînfricat
Fiind de Domnul înarmat
Va birui pe cale.

Când lumea-n iureșul ciudat
Cu-atâtea se confruntă
El știe unde s-a-nrolat
Și bucuros e-ncolonat
Într-un alai de nuntă.

Căci mirele, Isus Hristos
De-a pururea domnește
Oricâte-ar fi aici pe dos
El e-Împăratul Glorios
Ce totul stăpânește.

De fi-va pace sau război,
Sau altă pandemie,
Prin toate cîte vin puhoi
El ne-a promis c-o fi cu noi
Și-aici și-n veșnicie.

Conduși întruna de Hristos
Fiind in marea turmă
Avea-vom veșnicul folos
Dacă pe drum aicea jos
Călcăm pe sfânta-I urmă.

Ce-aș mai putea să zic acum. . ?
Dacă dorim cununa
Să nu ne-abatem nicidecum
Iar Candelă, s-avem pe drum
Cuvântul Lui întruna.

Necazuri, boli, vom înfrunta
Și-orice ni se vestește. .
Iar Domnul nu ne va lăsa
Căci pe-al Său Tron în Slava Sa
De-a pururea domește.

Daniel Hozan

De cine depindem?

Nu ne definesc circumstanțele
Ci crezul că le putem depăși
Nu ne afectează substanțele
Ci doar ce în Fiul putem găsi.

Nu depindem de-mprejurare
Nici de dificultățile ce vin
Al nostru Stăpân e cel mai tare
E și Tatăl nostru, nu-i un străin.

Pe precare opinii nu ne bazăm
Avem la-ndemână Scriptura
Pe Stânca eternă, credincioși, stăm
Apa vie ne e băutura.

În vremuri grele găsim adăpost
Nu în ce-a omului braț zidește
Ci în Cel ce a dat supremul cost,
Și care, necurmat, ne păzește.

Nu din efort personal vin victorii
Nici din strădanii lipsite de har
Ci-așa cum au scris, inspirați, autorii
Primim biruințe din eternul Hotar.

De unde primim, oricând, ajutorul?
La cine-apelăm în greul impas?
Cu noi e oricând Creatorul
De El depindem la orice pas.

George Cornici

În vremuri de frământare

În vremuri de frământare
Cine-i Turnul de scăpare?
Cel ce-i viu și-i cel mai tare.

Nu-s motive pentru frică
EL din valuri ne ridică
Planul răului îl strică.

Nu ne lasă în pierzare
Când vin oștile barbare
EL e Turnul de scăpare.

Când război se desfășoară
Soarta noastră nu-i ușoară
Îngeri mulți ne înconjoară.

Vin soldați să ne omoare
Dar în El e apărare
Pentru pașii pe cărare.

De cădem de șapte ori
EL ne ia de subsuori
Spre a fi biruitori.

Deznădejdea nu e bună
Când mulți vin să ne răpună
Vine Tatăl și ne-adună.

Plin e Turnul de scăpare
Cu-acei cu credință tare
Căci trăiesc în sărbătoare.

Se revarsă o putere
Când supremă-i o durere
EL ne-aduce mângâiere.

E clar: sunt vremuri grele
Cu bune și cu rele
Dar noi privim spre stele.

Ce iubire jertfitoare
EL e Turnul de scăpare
În necaz și-n încercare.

George Cornici

Biruitori

Trăim din ce în ce mai grele vremuri
Restricții și schimbări ce n-au mai fost
Mereu vin știri de care te cutremuri
Te-ntrebi. . și nu știi ce mai are rost.

Chiar este omenirea în pericol?
Planeta noastră chiar a obosit?
Te temi să-ntrebi. . să nu devii ridicol
Sau cine știe. . poate pedepsit.

Atâtea visuri cad cu aripi frânte
Și-atâtea să se-nalțe nu-ndrăznesc
Nici nu știu încotro să se avânte
Căci orizonturi bune nu-și găsesc.

Doar frica e stăpână-n toți și-n toate
Deși e trist și tragic și banal
Căci miza denumită ”sănătate”
Impune tuturor un nou normal.

Campanii peste tot de-ndoctrinare
Iar libertatea-i condiționată
Te uiți în jur și nu e de mirare
Că lumea peste tot e divizată.

De ce-o fi lumea-ntreagă asaltată
Și scurt-circuitate idealuri?
De ce-i inteligența insultată
De ceva timp. . de nu știu câte valuri?

Căci omul, obsedat de sănătate
Mereu renunță fără să clipească
La drepturi, la valori și libertate
Și-aproape la orice. . doar să trăiască.

De la palate până în cavernă
Din vremuri de demult, îndepărtate
Și până azi în lumea post modernă
Un lucru vrea tot omul: sănătate.

Iar dacă pe pământ așa stă treaba
Și-atât de ieftin vindem libertatea
Ne pomenim c-am dat-o pe degeaba
Și tot nu-i garantată sănătatea

Ne zbatem pentru supraviețuire
Plătim oricât pentru eternul ”eu”
Nu vrem necazuri, boli, doar propășire
Uitând că peste toate-i Dumnezeu.

Uităm voit, mimând că nu pricepem
Că viața noastră-i scurtă pe pământ
Că orișicine-am fi ca umbra trecem
Că vrînd-nevrând sfârși-vom în mormânt.

Dar Dumnezeu ce pururea veghează
A programat de mult această stare
Iar prin Cuvîntul Său ne-avertizează
Să știm că nu-i venită la-ntîmplare.

De foamete, de ciumi și de războaie
Ne-a spus atât de clar Mântuitorul
Că lumea va simți a lor văpaie
Și doar la El găsi-vom ajutorul.

Numai Isus îți poate da speranță
Când vine-al suferințelor cuptor
În Jertfa Lui există siguranță
Și doar prin El poți fi biruitor.

Biruitor chiar și atunci când suferi
Când ești de-o cruntă boală-ngenuncheat
La fel precum plutesc frumoșii nuferi
El îți păstrează sufletul curat.

În vremea de acum e valu-n spume
Se cere să rămânem vegheatori
”Se vor scula amăgitori în lume”
Prooroci eretici, falși învățători.

Menirea lor e să împartă frică
Acelor ce-ndrăgesc acest pământ
Ce-n încercare au credința mică
Și tremură mereu ca frunza-n vânt.

Dar Biblia rămâne în picioare
Orice-ar veni, în fața tuturor
Hristos e viu! la El găsești iertare
Crezând in El vei fi biruitor.

O mie dac-alături o să cadă
Și zece mii la dreapta de-or cădea
Chiar ochii tăi putea-vor ca să vadă
Cum Dumnezeu de mînă te va lua.

Atâtea griji să nu ne mai consume
Isus în Cer ne-a pregătit comori
Îl vom vedea și ne va da un nume
Și-om fi mai mult decât biruitori.

Daniel Hozan

Cine-a crezut?

Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Răsună o-ntrebare din trecut. .
Căci Domnul mai devreme prevestise
Și-atâția ani în Carte fost-au scrise
Dar omenirea nu le-a cunoscut.

Iar vremurile bine rânduite
Precum prezis-a El s-au derulat
Și toate câte-au fost făgăduite
La timp și-ntocmai fost-au împlinite
Dar oamenii de seamă n-au băgat.

La împlinrea vremii, prin Maria
Printr-o fecioară cum era vestit,
Ca să ne-aducă-n dar Împărăția
În grajd la Betleem veni Mesia
Dar câți pe Sfântul Rege L-au primit?

Sfinții părinți și magii și păstorii. .
Puțini la număr fost-au înștiințați
Iar împrejur nu toți locuitorii
Au înțeles valoarea sărbătorii
Deși cu toți au fost de ea marcați.

Au mai știut Irod și cărturarii
Ce-au cercetat și au descoperit
Da-n loc să Îl primească demnitarii
Prefigurând posibile avarii
Irod, faimosul rege sa-mpietrit.

Și-atunci dădu poruncă-mpărătească
Ca pretutindeni în al său regat
Orice copil de parte bărbătească
Să nu fie lăsat ca să trăiască
Dar Îngerul pe Iosif la-nștințat.

Irod s-a împietrit în necredință
Căci Planul tainic nu l-a cunoscut. .
Că altă-mpărăție-a luat ființă
Ce-aduce mântuire prin credință
Că fost-a profețit tot ce-a făcut. .

Însă Hristos Isus venit din glorii
Creștea în Duh și-n Har nemăsurat
Uimind cu-nvățătura privitorii
Preoții, cărturarii, trecătorii
Făcând minuni și semne neîncetat.

Dar n-au dorit pe Domnul să-L primească
Robiți de aroganță și de fler
Căci lor nu le-a fost dat ca să cunoască
Nici vremuri, nici solia Îngerească
Și nici pe Fiul coborât din Cer.

Iar mai apoi târât la judecată
Și dus de la Caiafa la Pilat
Ne miră ce-a ales întreaga gloată
Având o minte-atât de-ntunecată?
Căci ei n-au cunoscut ce s-a-ntâmplat.

L-au condamnat în strânsă unitate
Să fie pe o cruce răstignit
Dar El murea plătind pentru păcate
De veacuri încontinuu adunate
Ce-o lume-ntreagă le-a înfăptuit.

Nici Iuda n-a știut de ce-L vânduse
Nici preoții când le-a făcut pe plac
Doar mama și Ioan Îl cunoscuse. .
Și-n chinul Său Mântuitorul spuse:
”O Tată, iartă-i. . căci nu știu ce fac. .”

De la-nceput râvnind la cunoștință
Mâncase omul fructul interzis
Dar fără Jertfa Sfântă și credință
Fără regret și fără pocăință
Rămâne în necunoștință-închis.

Câți au știut că Domnul înviase?
Că moartea pentru veci a biruit. .
Iar mai apoi că Domnul se-nălțase?
Numai acei la care Se-arătase
Pe care I-a ales și I-a iubit.

Cînd Duhul Sfânt veni din Înălțime
Și limbi ca și de foc a presărat
Numai aceia oameni din mulțime
Care-au simțit puterile Divine
Au înțeles deplin ce s-a-ntâmplat.

Ceilalți și-au dat degeaba cu părerea
Din unghiul lor micuț. . cât au știut. .
Dar Petru-atunci a rupt toată tăcerea
Fiincă avea în inimă puterea
Ce numai cei aleși au mai avut.

Doar Duhul Sfânt aduce-n noi lumină
Să înțelegem și să știm precis
Prin lumea de-ntuneric tot mai plină
Prin orice vremuri vor mai fi să vină. .
Căci El va fi cu noi cum ne-a promis.

Sunt șapte îngeri care stau să vină
Apocalipsa spune lămurit
Desfășurând mânia Lui deplină
Pământul pedepsind pentru-a lui vină. .
Pe oamenii ce nu s-au pocăit.

Prin multe chinuri oamenii vor plânge. .
Printre-amăgiri și fiare pe pământ
Dar Mielul Sfânt oștirea și-o va strânge
Pe-acei spălați în prețiosu-I Sânge
Ce-au biruit și moartea prin Cuvânt.

Cine-a crezut? răsună o-ntrebare. .
Că-n Harul la Golgota dăruit
Oricine-ai fi în lumea trecătoare
În ochii Lui să știi că ai valoare
Și că întreg păcatul ți-a plătit.

Iar într-o zi, ce nu-i așa departe,
Precum în Sfânta Carte-i prevestit
Vom fi cu El pentru eternitate
Și ne vom spune fiecare-n parte:
”Eu Doamne, Te-am crezut. . și-s fericit!”

Daniel Hozan

Ce vremuri trăim…

O, Doamne Isuse, ce vremuri trăim…
Dar nici nu ne pasă și nu ne gândim
Că foarte aproape-i venirea Ta iar;
Nimic nu ne mișcă, orice-i în zadar.

Departe, departe de Tine ne-am dus,
Nădejdea în lumea de-aicia ne-am pus;
Mulțime de semne sub ochi se-mplinesc,
Din goana nebună tot nu ne opresc.

În indiferență trăim ani la rând,
Prea rar către Tine se-ndreaptă-al nost’ gând;
Și totuși, o, Doamne, ce mult ne iubești,
Că plin de-ndurare și milă Tu ești.

Ce-i scris în Scriptură-mplinești pas cu pas,
Puțină e vremea ce a mai rămas;
A Ta judecată începe curând
De la cei din frunte la omul de rând.

Sunt prea multe rele și nelegiuiri,
La culme-i păcatul, mai sus de gândiri;
De vine prăpădul să nu ne mirăm;
Necaz, chin, durere și plâns merităm.

Ajută-ne, Doamne, acum spre final
Să dăm importanță l-al Tău des semnal,
Sfinținu-ne viața, trăind mai frumos,
Să fim toți în Locul preasfânt, glorios.

Paula D  

În vremuri de frământare supremă

În vremuri de frământare supremă
Alinul sufletesc la cine-l găsim?
Vedem propășind demonica schemă
Și, parcă, spre semnu-ntrebării pășim.

Să triumfe un așa rău e mirare
Stăm pe gânduri, nedumeriți, un moment
Câștigă acei ce înalță sfidare
Spre cel mai înalt și mai sfânt firmament?

Ne-apasă, o clipă, întrebarea perfidă
Apoi ne inundă seninul ceresc
Simțim cum se-așterne o stare lucidă
Cum bucuriile-n Domnul se înmulțesc.

Și-n fața noastră trecutul apare
Să spună Cine ne-a păzit la necaz
Cine-a putut și a vrut să repare
Agonia și s-o transforme-n extaz.

Trecutu-i dovadă că Cerul trimite
La timp potrivit necesarul ajutor
Că din noianul stărilor ivite
Ne-ajută să ieșim îngerul păzitor.

Motive nu-s să ne chinuie teama
Zilnic gustăm împliniri sufletești
Veniți creștini să luăm bine seama
Să nu ne cuprindă idei pământești.

Avem la-ndemână Cuvântul vieții
Spre-al curajului pisc ne dă îndrumări
Să-nlăturăm din noi valul tristeții,
Să producem necesarele transformări.

Agitații venite din stări precare
Pot fi-nlăturate doar la altar
Lăuntrul poate primi vindecare
Doar în al binecuvântărilor hotar.

Zeci de plăgi de-ar mai veni peste noi
Credința activă nu va fi clătinată
Doar în lupta cea bună se nasc eroi
Care pășesc spre cereasca răsplată.

George Cornici

Cum să ne păzim de înșelare în vremurile din urmă

Zac Poonen

Şi nu ştim dacă vom trăi

Trăim vremuri grele, Isuse,
pedeapsa acum suportăm
că am uitat a trăi cele spuse,
din toate-ale Tale să-Ţi dăm! …

Trăim vremuri grele, o, Doamne,
de Tine demult hotărâte;
şi-atuncea ştiut-ai, şi-acuma Tu ştii
tot ce vom face, tot ce vom fi! …

Prin ochii Tăi se plimbă toate;
şi duhul greu de înşelare
tot pe la Tine a trecut
să cear-avânt şi aprobare.
(Şi a făcut prăpăd în lume,
încât chiar şi din cei aleşi
au căzut în înşelare;
şi au căzut… dar ei, spre ridicare,
căci partea lor nu vrei s-o laşi! … )

Dar, Doamne, Îngerul ce se ridică
şi-a scos sabia din teacă
şi loveşte moarte, frică,
pe Pământul deja încercat,
care-i-n sânge, de vremi blestemat! ? …

Din care colţ s-a ridicat, Părinte,
glasul ce l-ai ascultat?
Cu ce grele-adânci cuvinte,
pedapsa spre noi-a-vântat? ! …

E greu… şi nu ştim dacă vom trăi…
Şi nici iertare nu strigăm,
căci vina este-a noastră… ne văităm…
Se stinge şi glasul, se-opreşte-a grăi,
fugi-vom în munţi, spre-a ne-adăposti! …

Doamne, tăcere se cuvine
grăiască a mea gură…
dar îndrăznesc umil a cere,
vorbind spre cer de-aici, din zgură! …

Dac-un glas adus-a pieirea,
scoate, Tu, un altul… s-aducă salvarea! …

Mai scoate un preot, ca-n vremea lui Ilie,
şi ruga lui la toţi, salvare să ne fie!
Mai scoate un Aaron, hotar ca să se puie,
s-oprească şi urgia şi greaua Ta mânie!
Mai lasă mila Ta, salvare să ne fie! …

Doamne, plângea-n dureri şi Ezechia,
plângea şi David, se rugau;
şi nici atunci, Stăpâne-al Vieţii,
nu morţii Numele Ţi-L lăudau! …

Vom cere viaţa – de la Domnul Vieţii,
mântuire, de la Domnul Dimineţii… –
Cerem ispăşire cu Sângele vărsat,
cerem iar iertare, salvare din păcat! …

Da, Doamne, plângem… dar nu de frica morţii,
ci c-am trăit atât făr’ să-Ţi slujim ca sfinţii…
Şi dacă, totuşi, pentru noi ai hotărât plecarea,
ne iartă şi sfinţeşte… şi fie voia Ta! …

Şi-un ultim gând, dorinţă mai rămâne,
tăcut, la fel ca David, mă plec în rugăciune…
Ai milă, Doamne, nu lăsa
pe mâna unor oameni
să cadă soarta mea! …

Pascariu Cristina Mădălina

În vremuri de mari tulburări

În vremuri de mari tulburări,
Hristos este pacea mea.
Chiar prin multele încercări,
Merg liniștit pe calea mea.

Când haosul mă înconjoară,
Și este teamă în jurul meu…
Privesc la El și ființa-mi zboară,
La Tatăl meu, la Dumnezeu!

Când mulți pierdură bucuria,
Și ținta lor e un loc sigur…
Eu Biblia o iau, o, Aleluia!
Încredințat că nu sunt singur.

Și ce va fi, o știe El…
Eu tot ce vreau e să rămân,
Cu Domnul meu, Emanuel!
El ține totul, El e Stăpân!

Samuel Holbura