Încurajare

Din câte vremi cu toții le-am trăit
Trăim acuma vremi interesante. .
Viroze. . parcă fără de sfârșit
Ce-n valuri și tulpini au tot venit
Purtând restricții tot mai aberante.

Un interes. . pornind de undeva
Răcnind prin multe voci cu disperare
Ca să convingă oamenii să vrea
S-aleagă doza ce-o vor prefera
Numai să trecă toți prin înțepare.

Ca să depindă toate de-un vaccin
Care o lume-ntreagă bulversează,
Iar ca să scape de coșmar și chin
Acceptă omul orișice venin
Necunoscând ce i se-administrează.

Orice model de ser e folosit
Oricât de mult sau doar o picătură
Efectele rapid s-au dovedit
Iar lumea peste tot s-a împărțit
De parcă serul conținea doar ură.

Și frați-ajung să nu mai fie frați
Dorindu-și fiecare sănătate
Dar nici aceia super vaccinați
Nu sunt imuni și pot fi infectați
Acesta-i adevăru-n realitate.

Situația-i așa cumva banală
Pare coșmar. . dar îl trăim real
Dacă le pui pe toate-n socoteală
De la spital, la magazin la școală
E-un fel de tragic film numit ”normal”.

Se vrea cu orice chip de-i cu putință
Prin haos la nivelul mondial,
Să se inducă la orice ființă
Și frică. . și soluții. . și voință
Și-încredere în actul medical.

Și totuși mersul vieții planetare
Continuă, însă privim mirați
La câți s-au stins în greaua încercare
Căci de la mic până la cel mai mare
Fără de milă fost-au secerați.

Malefic fuse boala răspândită
Vaccinul însă și mai abitir
Suntem ca și o pradă urmărită
De-o gheară nevăzută fugărită
Atât de mulți sfârșind în cimitir.

O Doamne, ce privești din înălțime
La toate câte facem noi pe-aici
Mai lasă minții noastre limpezime
Să-și depășească frageda micime
Dezleagă-ne de spaime și de frici.

Tu ne-ai vestit că fi-vor vremuri grele
Iar astăzi le vedem și le trăim
Sunt valuri mari și ne luptăm cu ele
Iar unele-au menirea să ne spele
Ca noi mai tari și-ncrezători să fim.

Căci viața-i scurtă, numărată-n ani
Și-am vrea să fie bună și frumoasă
Dorim s-avem. . lucrăm să strângm bani
Am vrea și faimă, nume bun și fani. .
Dar ce folos de nu-i și sănătoasă?

Tu ne-ai chemat s-avem un alt destin
Găsim promisiunile-n Scriptură
Prin crucea lui Isus scăpăm de chin
De-nțepătura plină de venin
Prin care fost-am injectați cu ură.

Tu n-ai promis c-om fi doar sănătoși
Și-ntreagă viața numai veselie
Dar dacă vom rămâne credincioși
Dacă răbdăm necazul bucuroși
Trăi-vom fericiți o veșnicie.

De ducem lupta până la sfârșit
De nu cârtim în vremurile grele
Gândindu-ne la cât Ai pătimit
La crucea și mormântul biruit
Prin Harul Tău vom trece peste ele.

Doar Tu ști Doamne câte vor veni
Noi nu putem cunoaște viitorul
Știm doar că în curând Vei reveni
Când pe ai Tăi iubiți îi vei răpi
Și pentru-aceea zi ne arde dorul.

Iar până-atuncea Doamne fii cu noi
Prin valea umbrei morții nedorită
Prin valuri, vânturi, boli ce vin șuvoi
De fi-va pace sau va fi război
Condu-ne înspre Țara mult dorită.

Daniel Hozan

Ce vremi cumplite

Ce vremi cumplite vor veni, ce oameni se vor naşte,
că pe Hristos Îl vor urî, nevrând a-L mai cunoaşte.
Când li se va vorbi de El, vor spumega de ură
şi vor striga, şi vor huli cu-nverşunată gură.

Chiar frați pe frați îi vor preda la chinuri şi la moarte
şi toți ca nişte ucigași cu alții-or să se poarte.
Pentru iubirea lui Hristos şi pentru-al Lui Sfânt Nume,
ai Săi vor fi batjocoriți şi omorâți în lume.

Dar cel ce va rabda tăcut pan’la sfârşit durerea,
acesta fi-va mântuit şi va vedea-nvierea.
Căci mântuirea nu se dă la început credinței,
ci se dă numai la sfârşit, în clipa biruinței.

Voi, care veți fi-atunci trimişi să duceți Vestea Bună,
la multe chinuri şi dureri cei răi au să vă pună,
dar nu uitați că şi Iisus a fost întins pe cruce
privind la El, veți fi-ntăriți şi voi să v-o ştiți duce.

Isus cel scump ne-a spus că El cu noi e-n încercare
şi-o să ne scape ne-apărat pe toți şi pe oricare,
iar când necazul cel cumplit va fi să fie-aproape,
El mai nainte va veni, pe toți ai Lui să-i scape.

Voi, toți ai lui Isus, luptați şi-ncredeți-vă tare,
cu-al Lui Cuvânt vă-mbărbătați şi dați-I ascultare.
Să nu vă îndoiți deloc în nici o suferință,
a Marelui Biruitor e marea biruință.

Traian Dorz

Unicul Tezaur!

Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Doamne, Tu ești stânca mea! Ps. 18:1-2 (a).

Ref. Ps. 18:1-2; Iov 42:2; Ps. 18:16.

Stânca mea, tăria mea, cetățuie tare
Te iubesc din inimă, Domnul meu cel Mare
Fără Tine ce aș fi? – Un nimic, doar humă, abur
Doar prin Tine este ”a fi”, Tu ești Unicul Tezaur!

Știu că Tu poți totul, Doamne, împotrivă nu-ți stă nimeni
În Tine-i viața, calea, rostul, este cineva asemeni?
Nu-i, căci tu ești Sfântul Soare, Unicul, de la-nceput
Ce măreț, și ce splendoare-i tot ce-n Tine-i conceput!

Părinte peste vremi, soroace, ce veghezi cărare, cale
Minunat în tot ce-ai face, la umbra aripilor Tale
Caută adăpost fii din țărână, înfiați prin Jertfa-n Dar
Stăpân pe clipa cea haină, îi porți cu drag, Preasfânt Olar!

Fii lăudat în orice vreme, preasfințit în orice ceas
Numele Tău Sfânt azi cheme, pământeni în rugă, glas
Venereze în ardoare, pe Cel Sfânt, Cel înviat
În viața – clipă de sub soare, mereu, mereu fii înălțat!

Lidia Cojocaru