Continua sa te rogi

Text: 1 Samuel 12:1, 2, 16-25

Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetand să mă rog pentru voi „1 Samuel 12:23

O mamă evlavioasă a povestit despre cei doi fii ai ei, care acum aveau varsta de peste patruzeci de ani. Deşi i-a crescut într-un cămin creştin, ei au întors spatele Domnului. Nici unul măcar n-a fost în stare să-şi ţină o slujbă măcar. Unul era în închisoare, iar celălalt fusese eliberat de curand. Lacrimi mari se rostogoleau din ochii ei în timp ce spunea ce limbaj îngrozitor foloseau şi cand relata despre lipsa totală de respect faţă de legile lui Dumnezeu şi ale ţării. Dar a spus, apoi: „încă mă rog pentru amandoi în fiecare zi. Am făgăduit Domnului că nu mă voi da bătută. Mă voi ruga pentru ei, pană cand Domnul mă va chema acasă”.


In 1 Samuel 12, am citit o istorie îngrozitoare, dar şi minunată în acelaşi timp. Israel se revoltase. Oamenii au păcătuit împotriva Domnului în toată perioada judecătorilor, şi acum adăugaseră la lipsa de respect pentru Dumnezeu cu cererea de a avea un împărat. Pentru a le arăta răutatea, Samuel a cerut Domnului să trimită trăznete şi grindină în timpul secerişului granelor (v. 16-18). Cand Domnul a răspuns acestei rugăciuni, poporul s-a îngrozit. Dar Samuel le-a vorbit îmbărbătandu-i. În ciuda faptului că s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, el le-a promis să continue să se roage pentru ei, în timp ce vor fi sub domnia lui Saul, noul rege.
De cate ori am fost gata să renunţăm să ne mai rugăm pentru cineva? Cat de des am crezut că nu mai foloseşte la nimic, că ne pierdem vremea? Şi Samuel s-a simţit în acelaşi fel în ceea ce-l privea pe Israel, dar nu a cedat în faţa frustrării şi dezamăgirii. Să-i urmăm exemplul. Continuaţi să vă rugaţi! – D.C.E.

Pe asprul drum al vieţii cand călătoresc,
Mă rog mereu pentru aceia ce-i iubesc.
Să fiu adevăratul vrednic credincios
Trăind mereu frumos pentru Isus Cristos.” – Anonim

Cel mai bun mod de a-i influenţa pe oameni pentru Dumnezeu este să mijloceşti înaintea tu Dumnezeu pentru oameni

Painea zilnica

Umblati cu bagare de seama

Text: Efeseni 5:1-16

Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neanţelepţi ci ca nişte înţelepţi.” Efeseni 5; 15

Creştinii care nu bagă de seamă cum umblă, se poticnesc. De aceea, Biblia vorbeşte foarte mult despre umblarea noastră ca oameni creştini, ea fiind modul nostru de viaţă. De exemplu, trebuie sa umblăm într-o „viaţă nouă” (Romani 6:4); „frumos ca în timpul zilei” (Romani 13:13); „ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5:8); „într-un chip vrednic de Domnul” (Coloseni 1:10); „cu înţelepciune faţă de cei din afară (cei necredincioşi),(Coloseni 4:5); „nu după îndemnurile firii pămantesti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1); şi în textul de azi ni se spune „să umblăm cu băgare de seamă”. Cu alte cuvinte, să avem grijă.

Pentru a ilustra o umblare prevăzătoare, G. Campbell Morgan, în cartea sa. „Cum sâ trăieşti”, se referă la zidurile care sunt ridicate în jurul clădirilor, pentru a le proteja de intruşi. Coama zidului este din beton în care sunt introduse cioburi de sticlă spartă avand varfurile ascuţite îndreptate în sus, amenintand să străpungă si să rănească pe eventualul aventurier ce s-ar încumeta să le escaladeze. Morgan descrie cum umblă o pisică pe un asemenea zid. Cu grijă extremă şi încet, cu mişcări calculate, îşi aşează lăbuţele cu precauţiune, una cate una, printre muchiile ascuţite ale cioburilor de sticlă spartă. Aşa, spune Morgan, trebuie să fie o umblare „cu băgare de seamă”. „Tu şi eu, adaugă el, trebuie să umblăm astfel… Nu putem să trecem printr-o zi fără băgare de seamă lăsand lucrurile să meargă de la sine. Fiecare pas trebuie vegheat. Fiecare moment trebuie ţinut în sfinţenie pentru Dumnezeu”. Da, trebuie să „umblăm cu băgare de seamă”. Să veghem asupra paşilor noştri! – R.W.D.

Umblarea aproape de Domnul
E pace şi calm, către ţel;
Lumina străluce pe drumul
Ce duce în faţă la Miel.„- Cowper

Nimeni nu devine „stramb” atata timp cat stă pe calea cea dreaptă şi îngustă

Painea zilnica

Apocalipsa 5

Și-apoi eu am văzut o carte-n mâna dreaptă
A Celui ce ședea pe scaun de domnie
Având lăuntru ei o scriere-nțeleaptă
Și chiar pe dinafară continua să scrie.

Iar cartea însă-avea șapte peceți solide
Și-un înger a strigat cu-n glas ce totu-astupă:
”Cine-i acela vrednic să poată a deschide
Acestă carte Sfântă, pecețile să-i rupă”?

Și nu se găsea nimeni în cerul cel slăvit
Nici pe pământ și nici sub să poată și să vrea
Ca să deschidă cartea, chiar nimeni n-a îndrăznit
Pecețile să-i rupă și să privească-n ea.

Și plâns-am mult căci nimeni nu se găsise vrednic
Din miile de sfinți și ființe preacurate
Să ia în mână cartea din mâna Celui Veșnic
Pecețile să-i rupă și să se uite-n carte.

Iar unul din bătrâni îmi spuse ” Nu mai plânge ”
Căci Leul din sămânța lui Iuda ce-a ieșit,
Lui David rădăcină, pecețile va frânge
Și cartea va deschide fiindcă-a biruit.

Și cum priveam, la mijloc, între-al domniei tron
Și cele patru sfinte făpturi vii minunate
Și între toți bătrânii afați la unison
Stătea-n picioare-un Miel c-o-nfățișare-aparte.

Părea înjunghiat, cu șapte coarne-n față
La fel și șapte ochi ce au vederi precise
Acestea-s șapte Duhuri a Domnului de viață
Ce pe întreg pământul de El au fost trimise.

El a venit și luat-a cartea din mâna dreaptă
Din mâna Celui care stătea pe-al slavei tron
Când a luat El cartea s-au aruncat deodată
Făpturi vii și bătrănii cu toți la unison.

Bătrânii, doășpatru, aveau deci fiecare
Meșteșugit lucrate, frumoase alăute
Și pline de tămâie potire lucitoare
Ce-s rugăciuni de sfinți cu care sunt umplute.

Și o cântare nouă cu toții au cântat:
”Tu poți deschide cartea, doar Tu ai vrednicie
Cu-a-njughierii sânge Tu ai răscumpărat
Oameni din orice limbă, norod și seminție.

Căci Tu din ei făcut-ai o mare-Împărăție
Și preoți pentru Domnul și Dumnezeul Sfânt
Ca ei să-mpărățescă cu multă bucurie
Când le vei da domnia s-o aibă pe pământ”.

Văzut-am împrejur la Tron o mare gloată
Înconjurând bătrânii și-acele făpturi vii
Și glasul multor îngeri ce-n număr n-au socoată
Erau mii zece-ori zece de mii și mii de mii.

Ziceau cu glasul tare: ” E vrednic să domnească!
El singurul, el Mielul ce fost-a-njunghiat!
Înțelepciunea, cinstea, puterea să primească
Să fie cu tărie și slavă lăudat!”

Și-atunci pe-orice făptură din ceruri și pe toate
De pe pământ și cele ce sunt pe sub pământ
Ce locuiesc pe mare ca într-un cor grupate
Cu un fior aparte le-am auzit zicând:

”A Celui care șade pe Tronul de domnie
Și-a Mielului să fie cinstirea neîncetat
Și stăpânirea toată să fie pe vecie
Cu slavă totdeauna să fie lăudat!”

”Amin!” Ziceau acele făpturi preaminunate
Bătrânii, douășpatru, cu fața pe covor
S-au aruncat cinstindu-l cu închinări curate
Pe-Acel ce-I viu de-a pururi, în vecii vecilor.

Daniel Hozan

Măreț

Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria
Lui, priceperea Lui este fără margini. Ps. 147:5.

Ref. Ps. 145:10-11; Ps. 147:4-5; Is. 60:19.

Lucrarile Tale Doamne – Te vor lăuda,
Credincioșii Tăi – te vor binecuvânta,
Vom spune slava Împărăției Tale,
Puterea Ta o vom vesti, Domn Preasfânt și Mare!

Numărul stelelor îl știi, Domn victorios,
Strălucești din veșnicii, mereu maiestuos!
Fără margini în pricepere, în cunoștință – infinit!
Pe vecie de oricine, fii mereu, mereu slăvit!

Lumina noastră pe vecie, ești Tu Doamne, Tată Sfânt!
Glorie, glorie-I fie, laudă-L întreg pământ!
Sfânt, măreț, etern si tare, ești Tu Doamne, Dumnezeu –
Cine e ca Tine Mare? – Tu, doar Tu, o, Domnul meu!

Te vom lăuda de-a pururi, proslăvindu-Ți vrednicia!
Ne vom închina mereu, ‘nălțând Jertfa, măreția!
Ai dat pe Unicul Tau Fiu, ca prin El în zbor spre stele
Să fim vas curat și viu, luminănd pe căi spre ele!

Tu, ești Viața, Tu ești dorul, Tu ești zâmbet, bucurie
Tot ce ne-nconjoară spune: Tu ești Domn pe veșnicie!
Slavă, slavă, slavă-Ți cânte, orice pământean pe cale –
Proslăvind mereu, mereu – Numele Tău Sfânt și Mare! ! !

Lidia Cojocaru 

Da, e mare Domnul nostru

Da, e mare Domnul nostru,
Sfânt și vrednic de-nălțat
El nu-i idol, nu e monstru,
El e Cel ce ne-a creat!

El e Cel ce dă viața,
Sănătate și belșug,
El aduce dimineața
Când umbrele nopții fug.

Ca un Stăpân, peste toate
Și-a pus Numele Lui Sfânt
Să arate că El poate
Ține tot ce-i pe pământ!

El conduce cu putere
Cer, pământ și univers
Și-i încercă prin durere
Pe cei ce nu se smeresc.

Omul își imaginează
Că El seamănă-n vreun fel
Și apoi Îl și pictează
Și se închină la el.

Însă El nu e statuie,
Nici pictură și nici ciob
El e Duh, e Apă Vie
Vede totul, nu e orb,

Nu e surd, ca și sculptura
Omului, nu este mut…
El vorbește cu natura,
Toate-L știu și Îl ascult!

Stelele în șir, pe nume
Îi răspund la-al Său apel
Căci nu-i nimenea în lume
Mare și Sfânt, cum e El!

Mai presus de constelații,
Mai presus de galaxii
El domnește peste spații
Peste-a lumii-mparatii,

Schimbă lucruri deodată
Sfarmă tot ce-i întinat,
Ca Stăpân pe lumea toată
El e Cel mai înălțat!

De n-ar fi El, n-ar fi viața,
N-ar fi univers nici cer
N-ar fi noaptea, dimineața,
Ar fi nul… de n-ar fi El!

De nu ne-ar ține de mână,
De nu ne-ar da-nștiințări
Am fi astăzi toți țărână,
Rătăcind pe-alte cărări.

Însă El se îngrijește
De-orice mădular din trup,
El leagă și curățește
Ramurile ce se rup,

El deține untdelemnul
Pentru vindecarea ta
Însă cheamă-L azi pe Domnul
Mântuirea să îți dea!

Isus și astăzi dă iertare,
Tot El dă viață celor morți,
Ridică, dă eliberare
E cel mai mare peste toți!

Puterea Lui nemăsurată
Ne ține pe-ale Lui cărări
Și-n dragostea Sa neschimbată
Ne poartă înspre desfătări

De har, de pace, de iubire
În Duhul Sfânt ca să zburăm,
Ne pregătește de răpire
Ca să putem să ne salvăm.

Nu toți au haru-acesta mare
De a-L cunoaște pe-Împărat!
În schimb El vrea doar ascultare
De-al Său Cuvânt ce ni L-a dat,

Căci El e Apa cristalină
Ce curge de sub tronul Său
El vrea ca să stăm în lumină,
Să fim supuși lui Dumnezeu!

O clipă, scurtă e vegherea,
Apoi vom fi cu El pe veci… !
Căci El ne va da învierea
Din mormintele noastre reci!

Dar luptă, mergi veghind întruna,
Cu El trăiește zi de zi,
Astfel să dobândești cununa
Ce nu se poate vesteji!

Căci mare va fi răsplătirea
Celor ce-au biruit prin El,
Ei vor gusta ce-i nemurirea
Trăind lângă Preasfântul Miel!

Ce să-ți dorești mai mult in viață
Decât să fii lângă Isus… ! ?
Să-L vezi în marea dimineață
Pe Cel ce crucea ta a dus… !

Pe Cel ce a purtat ocara,
Batjocuri multe-n locul tău,
Ca să nu-ți duci singur povara
Când Îl urmezi pe Dumnezeu!

Nu-i țel mai mare-aici în lume
Mai vrednic, nici mai înălțat
Decât să-L poți chema pe nume
În ziua-aceea pe-Împărat!

Să-I vezi semnul iubirii Sale
Purtate-n mâini ca veșnic steag
Un sfânt motiv de sărbătoare
În cinstea Celui scump și drag…!

Ni-i dor de El, dorim să vină,
Să Îl vedem cât mai curând!
Ca să plecăm înspre lumină
Să fim pe veci cu Domnul Sfânt!

Valentin Ilisoi 

Autoritate peste cel credincios

” Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt.”

Ioan 13:13

Domnul nostru nu insistă niciodată asupra autorităţii Sale; El nu spune niciodată “Trebuie să faci…!” Ne lasă cu totul liberi să alegem atât de liberi, încât Îl putem scuipa în faţă, aşa cum au făcut unii; atât de liberi, încât Îl putem trimite la moarte, aşa cum au făcut unii; şi El nu va scoate nici un cuvânt. Dar când viaţa Lui se naşte în mine prin puterea Răscumpărării Lui imediat Îi recunosc dreptul de a avea autoritate absolută asupra mea. Este o stăpânire morală –”Tu eşti vrednic...”.

Numai nevrednicia din mine refuză să se plece în faţa celui ce e vrednic. Dacă, atunci când întâlnesc un om care e mai sfânt decât mine, nu recunosc vrednicia lui şi nu ascult de el, aceasta este o dovadă a nevredniciei din mine. Dumnezeu ne educă prin intermediul oamenilor care sunt puţin mai buni decât noi, nu din punct de vedere intelectual, ci în ceea ce priveşte sfinţenia, până când vom ajunge sub stăpânirea Domnului însuşi. Atunci intreaga atitudine a vieţii noastre va fi una de ascultare de El. Dacă Domnul nostru ar insista asupra ascultării noastre. El ar deveni un stăpân care se impune cu forţa şi ar înceta să mai aibă autoritate. El nu insistă niciodată asupra ascultării, dar atunci când într-adevăr Îl vedem, ascultăm de El imediat.

El devine cu uşurinţă Domnul vieţii noastre, iar noi trăim adorându-L de dimineaţa până seara. Creşterea noastră în har se arată în modul în care privim uitarea. Trebuie să redăm cuvântului ascultare înţelesul lui real. Ascultarea este posibilă numai între egali. Este vorba de o relaţie între tată şi fiu, nu între stăpân şi servitor. “Eu şi Tatăl una suntem.” “Măcar că era Fiu, a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit.” Fiul a fost ascultător ca Răscumpărător, pentru că era Fiu, şi nu pentru a deveni Fiu.

Oswald CHAMBERS

În Mâna Lui!

Mâna Domnului era cu ei… Fapte 11:21 (a).

Cum în vremuri vechi trăite
Noe corabia își făcea
Și când Domnul ușa a închis
A avut în ce a sta,

Cum în vremuri vechi trăite
Lot sufletul își chinuia
Neuitând de Ziditor,
Neprihănit spre Cer privea,

Cum în vremuri vechi trăite
Daniel persevera,
Și Mâna tare a Celui Veșnic
Orișicând cu El era,

Cum în vremuri vechi trăite
Iosua cel cucernic,
Calea Domnului urmând
A stat tare, ca fiu vrednic,

Cum în vremuri vechi trăite
Iosif n-a pierdut credința,
Și Domnul a fost cu el oricând
Dându-i har și iscusință,

Cum în vremuri vechi trăite
David viața încredința
Celui Sfânt, Atotputernic
Și Cel din Glorii îl veghea,

Cum în vremuri vechi trăite
Pavel, plin de râvnă sfântă
Își iubea Atotstăpânul,
Și azi Domnul ne cuvântă:

Știți în Cine vă încredeți,
La umbra cui, vă odihniți!
În Mâna Lui vă este pasul –
Orice ar fi – în El izbutiți!

El, a imimii bătaie
Respirație și cânt,
Vă iubește și vă poartă
Zi de zi în har cu avânt!

Până când o ușă-n glorii
Va primi pe călători –
Pân’ atunci, Atotstăpânul
Ține-n Braț: fiice, feciori.

Lidia Cojocaru 

Stăpân peste-ntreg Empireu

Din inimă-Ți cânt azi Stăpâne,
Și viața mea, Doamne, o închin,
Căci Tu m-ai scos din negra lume
Din plânset, din jale și chin.

De nu ai fi fost lângă mine
În lume aș fi fost pierdut
Dar Te-ai coborât în ruine
Și mi-ai dat un Nou Început

Cât timp inima o să-mi bată
Mereu eu, Te voi lăuda,
Pe Tine, iubitul meu Tată
Căci Tu, ai salvat viața mea.

Și nimeni din lume nu poate
Să-mi clatine azi barca mea
Căci Tu-mi ești și Tată și Frate
Cu Tine, câștig lupta grea

De-aceea mă-ncred azi în Tine,
Și mâine voi face la fel
Caci milă Ți-a fost și de mine
Isuse, Cerescule Miel.

Și inima mea astăzi cântă
Că viață în dar Tu, mi-ai dat
Și orice război și-orice luptă,
Cu Tine, eu am câștigat.

În inima mea Vei rămâne
Un Vrednic și Sfânt Salvator,
Căci nimeni nu va mai fi-n lume
Cum ai fost Tu, biruitor.

Mărire și Glorie, Ție
Stăpân peste-ntreg Empireu,
Și orice făptură ce-i vie
Să-L laude pe Dumnezeu!

Nichifor Nicu 

Prin Tine vrednic

Nevrednic sunt, Isuse
De Dragostea cea mare
Prin care pe o cruce
In chinuri mi-ai plătit
Prețul intrării-n ceruri
La marea sărbătoare..
Nevrednic sunt, Isuse,
Dar totusi, m-ai iubit!
Cu haina mea pătată
Ce imi dădea sentința
Care asupra-ai luat-o
As fi ajuns in chin!
Dar marea Ta iubire
A scris prin sfantu-Ți sânge
Iertare si salvare
Si-un loc pe înălțimi!…
Ca floarea care crește
Si se intoarce-n tină
Ca iarba de pe câmpuri
Ce piere negresit,
Așa-aș fi fost Isuse
Dacă Tu din Lumină
In bezna de păcate
Jos nu ai fi venit!
Nevrednic sunt Isuse
De casa cea din ceruri
De pomul vieții care
Aduce rod bogat,
De râul ce se varsă
Printre cete si coruri
Ce-Ți laudă prin cântare
Al Tău Nume Înalt!
Nevrednic sunt Isuse
Însă prin Tine vrednic
Sunt si voi fi de-a pururi
Si doar prin Harul Tău!
Acasă-n veșnicie
La masa Ta cea sfântă
Îți voi canta cu sfinții
De-a pururi Domnul meu!

Emanuel Hasan 

Solul Învierii

Bucurați-vă în Domnul, bucurați-vă nespus
Azi, din nou, sărbătorim ce s-a întâmplat odată
Domnul vieții nu mai e în mormânt unde L-au pus
Ci-a ieșit să Se înalțe la cucernicul Lui Tată.

O lucrare împlinită, o ieșire triumfală
Dovedesc atât de clar că Stăpânul e pe tron
În aceste vremuri grele declarați cu îndrăzneală
C-avansați cu-ncredințare spre edenicul Sion.

Duceți mai departe vestea, azi Mesia e cu voi
Când povara este grea, desigur, o ușurează
Iar credința voastră-i vie, suie-n viața de apoi
El în harul Lui bogat totdeauna vă păstrează.

Unde e Pilat acum, unde sunt ucigătorii?
I-a cuprins întunecarea ce există în neant
Nu, nimic să nu știrbească fericirea sărbătorii
Bine știți că nu-i himeră, bine știți ce-i important.

Umbra rece a-ndoielii din ființe să dispară
A-nviat să vă îndrume spre cereștile splendori
De aveți ceva uscat El v-aduce primăvară,
Vă păzește-n drumeție spre a fi învingători.

”Aleluia, aleluia”, toți unițivă-n cântare
Vrednic e Mântuitorul, Mielul care S-a jertfit
El trăiește să trăiți cea mai fericită stare
Nu uitați, nicicând, momentu-n care voi L-ați întâlnit.

Pretutindeni să se-nalțe rugăciune, mulțumire
Învierea naște-n ființe dedicare, pasiuni
Să rămâneți conectați, necurmat, cu-al vostru Mire
Implicându-vă-n lucrare, în frumoase misiuni.

Bucurați-vă în Domnul, bucurați-vă nespus
Azi, din nou, sărbătorim ce s-a întâmplat odată
Domnul vieții nu mai e în mormânt unde L-au pus
Ci-a ieșit și nu mai moare niciodată… niciodată.

George Cornici