Altarul lacrimilor

Altarul lacrimilor tale
E o dovadă c-ai trecut
Prin grele încercări pe cale
Când toată ființa te-a durut.

Când ai văzut o nedreptate
Ai plâns… ai plâns și te-ai rugat
Și-Acel ce dă și-Acel ce poate
Înc-un necaz a vindecat.

Te-ai întristat văzând credința
Sfidată de un grup nebun
Dar azi înalți recunoștința
Că lucruri minunate spun.

Ți-a fost răpită bucuria
Și-atunci credeai că ești învins
Dar, iată, plină-i visteria
Și optimismul te-a cuprins.

Ai spus la mulți despre-o lucrare
Ce-aduce-n om pe Dumnezeu
Dar nu ți-au dat o sărbătoare
Și, iar, ascuns-ai plânsul greu.

Altarul lacrimilor tale
Îți amintește că spre Cer
Nu-s daor miresme și petale
Ci și dezastre, scrum și ger.

Ce s-a format în lupta vieții
(Și crezul și purtarea ta)
E semn etern al frumuseții
Pe care-n veci o vei cânta.

George Cornici

Strigați de bucurie

Strigați de bucurie… ne-ndeamnă Cuvântul
S-audă Cerul, s-audă Pământul
Motive-s o mie și încă o mie
În sufletele voastre entuziasm să fie.

Strigați de bucurie, fii de Rege sunteți
Să nu mai trăiască în voi tristeți
În deznădejde târâți nu vă lăsați
Cu-ncredere-n victorie, oricând, să luptați.

Strigați de bucurie, vecinii s-audă
Harul vrea și pe ei să-i includă
Mulți să cunoască splendoarea divină
Să vrea să stea cu-n Rege la Cină.

Strigați de bucurie oriunde, oricând
La multe-mpliniri s-ajungeți cântând
Din necazuri puteți extrage speranță
Dând rugii, Cuvântului importanță.

Strigați de bucurie voi fiii Luminii
Să știe popoare, să știe românii
Cine-i stăpân peste eternul destin
Și Cine calmează al vostru suspin.

Strigați de bucurie știind că din Slavă
Coboară binecuvântări fără zăbavă
Ceru-i deschis, azi ‘nălțați bucuria
C-așa va fi plină cu har visteria.

George Cornici