Închinare fără sfințire

„Atâtea inimi zăvorâte
Dorinți dintr-o slavă deșartă
Și negreșit sunt inimi multe
Ce slava Mea nu o mai poartă.”

Este o slavă sclipitoare
Pe care doar scrie „Isus”
Dar e la om închinătoare
Și-i fals numele ce și-a pus.

Căci mulți pretind că Mi se închină
În Duh, dar nu e Duhul Meu
Căci Duhul Meu este lumină
Nu e cântare către eu.

De multe ori vă cântați vouă
Să gâdile auz și fire
Și în zadar așteptați rouă
Căci astfel roua Mea nu vine.

Poate-ai să spui:
O, Doamne, Ție ne închinăm, adevărat!
Dar oare închinarea cui
Mai vine din cuget curat?

Când vorbești cu Mine-n fugă
Te grăbești la ale tale
Unde-i înflăcărata rugă
Și tăinuirea din odaie?

Unde-i lacrima fierbinte?
Unde ți-e fața senină?
Când îmbrățișări divine
Te încălzeau cu-a Mea lumină.

Nu te sfii să fii ce ești
Pe oameni poți încredința
Eu știu că doruri pământești
Frământă azi inima ta… „

Așa auzeam, un glas pe care
Îl cunoașteam ca fiind Cel Sfânt
Și-am zis cu voce întrebătoare
O, Doamne, Tu ești Foc, eu… lut.

M-atinse în taină cu-un cărbune
Un înger de pe plaiuri sfinte
Și spuse hotărât: ” Tu spune
Toate cuvintele auzite!”

Dar eu… Ce păcătos, țărână
Cum aș putea ca să grăiesc?
N-aș îndrăzni măcar cu o mână
S-ating sublimul cort ceresc.

Arată-mi, Doamne, îndurare,
Nu sunt mai bun ca frații mei!
Stau înaintea Ta, ce onoare!
Mai păcătos mă simt ca ei… „

Din nou, cu inimă de Tată
De Dumnezeu, cu bunătate
Aceeași dragoste curată
Continuă, plin de dreptate:

„Eu te-am purtat din vremea-n care
Mă căutai cu foc și zel
Și azi… ce nevegheri, ce stare
Ți-au stins din foc, din dor, din țel!

Ți-am pus pe cap sfântă cunună
Și haina cea de fiu ți-am dat
Căci te-am purtat cu a Mea mână
Tu al Meu fiu, Eu, Împărat.

Dar chiar acum, într-un târziu
Când toate stau ca să apună
Privesc cu dor la al Meu fiu
În taine, vorbe să Îmi spună.

Iar el… ar vrea cu a lui mână
Să cârmuie bărcuța lui
Să nu mai mergem împreună
Să fie el cârmaciul lui…

Ce dor străin te-atinge, spune!
Cum de nu simți iubirea Mea?
De atâtea ori ți-am spus pe nume
Și te-am scăpat în vreme grea.

Am depărtat săgeți arzânde
Să fii scăpat, să rămâi tare
Și tot Eu mâinii tremurânde
I-am dat putere, vindecare.

Te chem acum, rămâi cu Mine
Și curăță inima ta
Nu asculta șoapte străine
Tu ești scumpă lucrarea Mea.

Mai luptă, roagă-te, sfințește
Și inimă și duh și trup
Pe Min’ suprem Mă prețuiește
Căci numai Eu pace îți aduc.

Și te privesc, te vreau al Meu
Căci am plătit un preț ceresc
Să trăiască sufletul tău
Căci ești al Meu și te iubesc.”

Gabriela Bucur 

Se scutură pământul

Se scutură Pământul de-atâta suferință,
Durere fără margini e peste tot pe el.
Copiii Tăi Te-așteaptă, Isuse-n umilință
În încercări, ispite, zdrobiți în fel și fel.

Bolnavii fără număr pe paturi de spitale
Așteaptă-o mângâiere, să fie vindecați…
Isuse, vino azi la copiii Tăi din vale,
Așteaptă cu-nsetare să fie mângâiați.

Așa precum pământul uscat și fără apă
Așteaptă ploaia vie să-l mângâie cu drag,
La fel Te-așteaptă omul să stați la o agapă,
Să treci, Isus iubite, al casei sale prag.

Păduri, mii de hectare, se sfarmă-n depărtare
Cuprinse de văpaia de foc de neoprit,
Pe munți se-nalță focul mai mare, tot mai mare,
Tot cerul este roșu, de parcă-ar fi vopsit.

Canicula cuprinde planeta noastră-ntreagă
Și pârjolește totul în calea ei de jar,
Topește și ghețarii, cuprinde lumea-ntreagă,
În dansul ei frenetic se-ntoarce iar și iar…

Se scutură Pământul de-atâta răutate,
Căci oamenii se ceartă și-mpart ce nu-i al lor
Și peste tot în lume-și împart război și moarte
Și seamănă urgie popor peste popor…

E vremea cercetării, Pământul se frământă…
Tu ce mai stai, creștine, de nu te pocăiești?
Ce mai aștepți atâta, ce duh străin îți cântă?
Ce tot îți pune piedici pe Domnul să-L primești?

De ce se-ntâmplă toate și cerul parcă pică?
De ce nu mai e lumea la fel ca la-nceput?
Nu vezi, iubite suflet, că-n jur totul se strică
Și oamenii se strică din zi în zi mai mult?

Nu mai e lumea lume, chiar cerul parcă frige,
Cupolă de aramă pe un pământ încins…
Păcatul e la culme, pe mulți oameni atinge,
Dar omul nu se lasă de Duhul Sfânt atins…

E multă spurcăciune în lumea asta mare,
Păcatul e la culme, noi stăm nepăsători,
Isus este aproape și soarele răsare,
O trâmbiță în zare se-aude de cu zori.

Fii gata totdeauna să te-ntâlnești în stele
Cu Dumnezeul slavei, să scapi de-orice necaz,
De boală, de ispită, de patimile grele,
De arșița cumplită ce ne topește azi,

Să fim o veșnicie cu Domnul vieții noastre
Și să călcăm pe aur ca sticla străvezie,
Pe străzile din ceruri, din înălțimi albastre
Și să trăim cu Domnul Isus o veșnicie.

Dorel Puchea 

Îți mulțumim că ne iubești

Îți mulțumim că ne iubești,
Că ești cu noi la încercare
Pe calea-ngustă ne-nsoțești
Reverși la noi daruri cerești
Ne dai, Isuse, vindecare.

Recunoștință zi de zi
‘Nălțăm, O, Fiu al jertfei sfinte
Ce e uscat va înverzi
De-i frig Tu ne vei încălzi
Cu ale Tale dulci cuvinte.

Prezența Ta ne e Lumină
Și-Ți mulțumim de mii de ori
C-atunci când inima suspină
Privirea Ta pe noi ne-alină
Cu frumuseți și cu splendori.

Altarul mulțumirii noastre
Cu laude e-mpodobit
Că-ndepărtezi urgii, dezastre
Ne-atragi cu mâinile-Ți măiastre
Dând ajutorul potrivit.

Ne ocrotești călătoria
Fiind cu noi la orice pas
Și-aceasta ne e datoria:
Să fie sfântă mărturia
În orice loc, la orice pas.

Ne-aduci din Slavă fericirea
Ce-n altă parte n-o găsim
Trimitem zilnic mulțumirea,
Ornăm cu rugăciuni slujirea
Și declarăm: Te prețuim!

George Cornici

7 Mai

După El au mers multe nomade. El a tămăduit toţi bolnavii. ” Matei 12:15

Ce mulţime de boli hidoase trebuie să se fi înfăţişat privirii lui Isus! Dar nu citim nicăieri că a fost dezgustat; dimpotrivă, El s-a aplecat cu răbdare asupra fiecărui caz. Ce varietate de rele trebuie să se fi întâlnit la picioarele Lui! Ce răni în putrefacţie şi ce plăgi supurânde! Totuşi el a fost mereu pregătit pentru toate monstruozităţile, şi le-a învins indiferent de formă. Nu conta cât de puternică era săgeata; El era pregătit s-o rupă în două. Fierbinţeala febrei şi răceala frigurilor, neputinţa paraliziei si furia nebuniei, rănile leprei şi întunericul orbirii — toate cunoşteau puterea cuvântului Său şi fugeau din calea Lui.

El a învins răul în fiecare colţ al câmpului de luptă şi a primit închinarea captivilor eliberaţi. El a venit, a văzut şi a învins pretutindeni. La fel se întâmplă şi în dimineaţa aceasta. Oricare ar fi boala mea, Marele Medic mă poate vindeca. Oricare ar fi starea celor pe care îi amintesc în rugăciune, pot să sper că Isus le va vindeca suferinţele. Pot să sper pentru copilul meu, pentru prieteni şi pentru cei dragi, atunci când îmi amintesc de puterea vindecătoare a Domnului. Cât despre mine, oricât de grea ar fi «lupta cu păcatul şi cu infirmităţile, pot să stau liniştit. Cel care a umblat pe pământ vindecând împrăştie încă lumină şi har asupra fiilor oamenilor. Lăsaţi-mă să merg la El chiar acum. Lăsaţi-mă să-L laud în dimineaţa aceasta, amintindu-mi cum m-a izbăvit, şi să-I slăvesc Numele. El s-a făcut cunoscut oamenilor luând asupra Lui suferinţele lor.

„Prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia ft53:5). Biserica de pe pământ este plină de suflete vindecate de Marele Medic. Chiar şi locuitorii cerurilor pot povesti cum au fost vindecaţi de El. Apropie-te, deci, suflete; spune tuturor despre puterea vindecătoare a harului Său, şi lasă cuvintele tale să fie „o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor” (Isaia 55:13)

Meditaţii C. H. Spurgeon

Jertfa n-a fost în zadar

Jertfa n-a fost în zadar
Se văd, și azi, rezultate
Ce s-a-ntâmplat la Calvar
A deschis ușa spre har,
Spre cereasca demnitate.

Jertfa n-a fost fără chin
La culme a fost tortura
Dar rănile-i ne susțin,
Poartă caracter divin
Cum afirmă, clar, Scriptura.

Plan în Slavă conceput
Jertfa Fiului la cruce
Să salveze a putut
În prezent(ca și-n trecut)
Vindecare ne aduce.

Nu a fost o întâmplare
Ci-a fost sângele vărsat
Să creeze împăcare,
Să-ndemne la adorare
Pentru Cel crucificat.

Rodul sfintei suferințe
Azi se vede-atât de clar,
Se vede în biruințe
Și-n dumnezeiești dorințe
Spre Acel ce-a fost Tâmplar.

Brațe-ntinse, pironite
Ne invită și-azi la El
S-avem viețile-mplinite
Prin mesaje răspândite,
Prin răspunsul la Apel.

O, ce taină! Ce lucrare!
Cerul s-a-ngrijit de noi
Ne-a adus răscumpărare
Și-o eternă sărbătoare
Fără grijuri sau nevoi.

Jertfa n-a fost în zadar
Milioane, milioane
Acceptat-au sfântul dar
Cu originea-n Calvar
Și la crucea cu piroane.

Ce-a urmat? Răscumpărare,
Adorare și cântări
Cine crede parte are
De comori și perle rare
Și de binecuvântări.

 George Cornici 

Orice lucru isi are vremea lui

El face orice lucru frumos la vremea lui;
A pus in noi chiar gandul vesniciei,
Macar ca nu pricepem lucrarea Domnului;
Cuprinsa-n ea e taina maretiei.

Caci toate au o vreme sub soare, si un timp,
Si Dumnezeu le-a masurat durata;
Ce-a fost va mai fi iarasi la anumit rastimp,
Cand ceasul isi intoarce iarasi roata.

E-o vreme cand ne nastem, si-o vreme cand murim,
Uciderii-i urmeaza vindecarea,
Sadim, dar vine vremea cand smuls e ce sadim,
Dupa zidire, vine daramarea.

Bocitul si-are vremea dand plansului ecou,
Dar vine iarasi rasul si jucatul,
De aruncam cu pietre, le adunam din nou,
Dupa absenta, scump e-mbratisatul.

Cautam cu staruinta, dar pierdem ce gasim,
Si lepadam ce am pastrat odata,
E-un timp pentru tacere, un timp cand iar vorbim,
Si partea rupta iarasi e-mbinata.

E-o vreme de iubire, si-o vreme cand uram,
E-o vreme de razboi, si-apoi de pace,
Cu balansoarul vietii urcam si coboram,
Dar nu-ntelegem tot ce Domnul face.

De planul care vesnic ramane neschimbat,
Lui Dumnezeu nu-i cere nimeni seama,
Scazut nimic nu este, si nici adaugat,
El face-asa ca lumea sa se teama.

Din toata-nvatatura, esenta o desprind:
Cat pribegim prin lumea cea sihastra,
De Domnul sa ne temem, Cuvantu-I implinind,
Aceasta este datoria noastra.

Inspirata din Eclesiastul 3:1-8,11,14,15; 12:13.

Anca Winter 

Întotdeauna…

Întotdeauna ne-ai purtat
Din biruință-n biruință
Stăpâne, ne-ai binecuvântat
Cu generozitate Tu ne-ai dat
Tot ce era de trebuință.

Întotdeauna ai venit
Când Te-am chemat la încercare
Venind la timpul potrivit
O vindecare am simțit
Și iar trăit-am o splendoare.

Întotdeauna înverzești
Ce e uscat în viața noastră
Părinte, ne însuflețești
Nu cu reclame sau povești
Ci cu atingerea-Ți măiastră.

Întotdeauna ne ghidezi
Să nu ne-abatem spre pierzare
Asupra noastră priveghezi
(Sunt milioane de dovezi)
Și ștergi și falsa acuzare.

Nicicând nu ne-ai împovorat
Ci-ai ușurat dificultatea
Și zi de zi ne -ai cercetat
Și din iubire ne-ai mustrat
Când nu am apărat dreptatea.

Întotdeauna ne-ai ferit
De vreun pericol mic sau mare
În Tine ne-am adăpostit
Când vântul groaznic s-a pornit
Sau când a fost vreo frământare.

Ocrotitorul nostru ești
Zi de zi, în orice vreme
Metodele-Ți dumnezeiești
Prin care Tu ne fericești
Au anulat grele dileme.

Că-ntotdeauna noi găsim
La Tine turnul de scăpare
O, Tată, mult Te prețuim
Și pe genunchi Îți mulțumim
Cu cea mai ‘naltă adorare.

George Cornici

Ce mai ai?

Îți văd chipul trist și în piept simt o apăsare
Suflete drag cât vei mai sta în astă stare?
Când în Cuvânt de cauți găsești vindecare,
Pentru ce atâta luptă? Mai suspini mult oare?

Poate rana ta fi atât de adâncă?
Crezi că Domnul la ea nu are cum să ajungă?
Când el este medic dintre cei mai buni,
De ce stai cu rana? De ce nu îl chemi?

Te lași frământat de gânduri și poveri
Un pic de bucurie nu ai de nicăieri
Te încrezi în tine și în cei din jurul tău
Dar totul vine și pleacă și iar rămâi
Tu cu focul tău…

De ce nu lași că focul acel să ardă
Să ardă pentru Domnul, să ardă pentru cer?
De ce privești la oameni la lucruri care pier
De ce lași mântuirea mereu într-un stingher?

Gândește-te tu astăzi încă ești în picioare
După atâtea și atâtea fierbinți cuptoare
Focul ce arde încă nu te-a mistuit
Pentru că cel de sus mult te-a prețuit.

Te-a prețuit și te va prețui
Tu până când îl vei ocoli?
Îl vei ocoli mereu când vezi oportunități
Sau vei plânge și îi vei cade la piept?

De cazi la pieptul lui te poți numi învingător
Dar de amâni clipa poți pierde darul, poți pierde cununa
Căci oamenii se nasc și mor.
Nu uita că tu ești doar un CĂLĂTOR.

UNDE DUCE CĂLĂTORIA TA?
SUFLETUL TĂU OARE PACE VA AVEA?
PACE PENTRU SUFLET ȘTII UNDE O GĂSEȘTI.
CAUȚI TU ACEA PACE SAU TRUPUL ȚI-L HRĂNEȘTI?

Nu mai sta pe gânduri, nu te mai chinui
Mâna e întinsă nu vezi semnele lui?
Acele semne acolo au rămas
Semnele iubirii, semnele jertfirii.

Cine mai are răni ca ale lui?
Cine pentru tine și-a dat trupul lui?
Cine pentru tine sânge a plâns și a vărsat?
Cine e acela ce s-a sacrificat?

Cine pentru tine s-a dus către moarte?
Cine pentru tine a fost bătut de alții?
Cine pentru tine și-a dat oare suflarea
Există cineva? Există cineva?

Nu, nu există nimeni să facă așa
El și numai el poate să îți dea
Pentru totdeauna pacea și iubirea.
Prietenul cel mai bun pe drum
Nu îl mai respinge caută-l chiar acum.

Alev Caienar 

Sa plangi cu cei ce plang

3 noiembrie

Text: Ieremia 8:18-9:1

Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu,

ma doare si m-apuca groaza.

 Ieremia 8:21

In fiecare zi, ziarele ne aduc aminte de o lume plina de oameni
care sufar. Un uragan aduce moarte si dezastre. O inundatie
matura multe suflete aducand cu ea moartea instantanee. Doua
vapoare s-au ciocnit si 2000 de oameni si-au pierdut vietile. Te-
roristii ucid misionari. Un barbat si-a omorat intreaga familie. O
tanara mama moare de SIDA, pentru ca barbatul ei traieste in
desfrau. Parinti divortati se lupta pentru custodia copiilor lor. Cum
am putea sa-i ajutam decat plangand cu cei ce plang!


Profetul Ieremia a plans, nu pentru cele ce s-au petrecut, ci din
cauza ca stia ceea ce urma sa i se intample lui Israel. A vazut cum
oamenii isi impietreau inimile fata de adevar. De aceea era in-
grijorat de soarta barbatilor, a femeilor, a baietilor si a fetelor pe
care le vedea zi de zi. Stia ca vremea se apropia, cand o armata
dintr-o tara dusmana va veni sa ucida, sa jefuiasca si sa ia poporul
in robie. Gandindu-se la cele ce urmau sa se intample, a inceput sa
planga. A plans atat de mult, incat adesea este numit „profetul
plangerilor”.

Plangi si tu cu cei ce plang? Esti adanc miscat atunci cand devii
constient de o tragedie? Daca nu, cere-I lui Dumnezeu sa te faca
mai sensibil. Apoi fa ce poti ca sa ajuti. Uneori tot ce poti face este
sa te rogi. Dar alte ori poti sa dai bani sau sa oferi asistenta. Daca,
intr-adevar, plangi cu cei ce plang, atunci vei vrea sa faci ceva de
dragul lui Isus pentru ei. Poate te va costa, dar intr-o oarecare
masura vei ajuta la vindecarea unei rani. – H.V.L.

Doamne, ajuta-ma sa plang cu cei ce plang

Atunci cand viata nu le e usoara.

Foloseste-ma s-ajut la vindecarea

Acelor rani ce pot pe veci sa doara”. – D.J.D.

Este nevoie de mila
ca sa punem dragostea in actiune.

Painea zilnica

Priveste si traieste

1 noiembrie

Text: Numeri 21:1-9

…oricine era muscat de un sarpe si privea
spre sarpele de arama, traia.

Numeri 21:9

Sa priveati la un sarpe ridicat intr-o prajina si sa fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muscati de serpi. Si toti care n-au privit
au murit. Era simplu.

Israelitii, descurajati in timpul calatoriilor lor prin pustie, s-au
plans nu numai impotriva conducatorului lor, Moise, dar si impo-
triva lui Dumnezeu. Drept consecinta, Domnul a trimis niste serpi
in tabara, care au muscat pe multi dintre ei, producandu-le moar-
tea. Recunoscand ca aceasta era judecata Domnului, poporul si-a
marturisit pacatele si i-au cerut lui Moise sa se roage ca serpii sa
fie indepartati. Iata ce s-a intamplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fa-ti
un sarpe infocat, si spanzura-l pe o prajina; oricine este muscat, si
va privi spre el, va trai” (Numeri 21:8). Da, israelitii muscati de
serpi, asa pacatosi cum erau, puteau gasi vindecarea numai daca-si
intorceau privirea spre sarpele de arama.

Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Si dupa cum
a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul
Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Si toti
aceia care cred in El vor avea viata vesnica. Israelitilor nu li s-a
cerut nimic, doar sa priveasca – un act ce implica credinta – crezand
in promisiunile lui Dumnezeu facute lui Moise. Azi suntem salvati
privind la Isus, crezand ca pe cruce El a platit vina pacatelor
noastre. Tot ce ne ramane de facut este sa privim si sa traim.

– R.W.D.

Viata ti s-a oferit, aleluial

Viata vesnica vei dobandi

Numai de privesti la El, aleluia!

Singur Isus poate mantui. – Ogden

Cea mai slaba bataie a credintei
deschide usa cerului.

Painea zilnica