Mai degrabă, mai târziu…

MAI DEGRABĂ, MAI TÂRZIU…

Mai degrabă, mai târziu
Răspunsul așteptat sosește
Stăpânul nostru este viu
Ne vindecă dumnezeiește.

Necazul, da, ne-a-ngenuncheat
Când n-a fost mică încercarea
Dar El cu brațul ridicat
A potolit învolburarea.

De agitatul val purtați
Strigat-am să primim scăpare
Și-ndată fost-am cercetați
Căci a venit înseninare.

Iar uneori în lupta grea
(Povara apăsând pe spate)
Că eram singuri…se părea
Dar am simțit ușurătate.

Când vreme lungă a trecut
În care domina tăcerea
Noi, în sfârșit, am priceput
C-al nostru Domn e Privegherea…

Minuni și taine am trăit
De-atâtea ori în pribegie
Și știm că a intervenit
Să nu se-abată vreo urgie.

Vîzând că-I bun și credincios
Nu ne abatem din cărare
Da, diavolul este nervos
Că dragostea-I, mereu, răsare.

E-nfăptuit divinul plan
Întotdeauna…nu-s excepții
Și vom ajunge la Liman
Unde se-adună înțelepții.

George Cornici

Rănirea făcută pentru vindecare

“Veniţi să ne întoarcem la Domnul? Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca, El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.” (Osea 6.1)

Înainte de a vindeca, Domnul găseşte cu cale să lovească. El face aceasta cu mâna sigură a chirurgului, condusă de dragostea inimii Sale părinteşti. Dar înainte de a bandaja, El loveşte; fără aceasta ar fi o lucrare necompletă. Legea a fost dată înainte de Evanghelie; şi Dumnezeu face să se nască în noi simţământul nevoii de a ne întoarce la El, înainte de a ne veni în ajutor. Eşti tu zdrobit de lucrarea convingătoare a Duhului? Sau poate te găseşti în duhul robiei care-ţi insufla frică? Acestea îţi dau simţământul nevoii ca rănile inimii tale să fie legate şi vindecate prin Evanghelie.

Nu deznădăjdui, sărmană inimă, ci vino la Domnul cu rănile tale sângerânde şi gândurile tale negre. Numai El te poate vindeca şi în aceasta e toată bucuria Sa; lucrarea Lui este de a bandaja inimile zdrobite, rănite, şi El singur are o îndemânare desăvârşită şi slăvită. Deci, nici o întârziere! Dar, să ne întoarcem la Domnul Dumnezeu de care ne-am depărtat. Să-I spunem de rănile noastre arzătoare şi să-L rugăm să-Şi termine lucrarea. Oare chirurgul face o tăietură ca apoi să-şi lase pacientul sa sângereze până va muri? Şi Tu, Domnul meu, ai putea sa laşi să se mărească suferinţa unui suflet şi a unei sărmane inimi tulburate? Nu, Doamne, aceasta n-o vei face niciodată!

Charles Spurgeon