31 Mai

El îţi vindecă toate bolile tale.” Psalmi 103:3

Oricât ar fi de umilitor, trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi suferă mai mult sau mai puţin din cauza păcatului. Ce alinare este să ştim că avem un Mare Medic care este doritor şi capabil să ne vindece! Să ne gândim puţin la El în seara aceasta. Remediile Sale sunt foarte rapide; viaţa se află în însăşi privirea Sa. Remediile Sale sunt şi radicale; El are în vedere chiar focarul bolii. De aceea, remediile Sale sunt sigure şi temeinice. El nu dă greş niciodată, şi boala nu se întoarce niciodată. Nu mai există nici o recădere atunci când vindecă Christos. Nu există nici o teamă că pacienţii Săi se vor însănătoşi doar pentru un anotimp; El îi face oameni noi. El le dă o inimă nouă şi pune în ei un duh de dreptate. El este priceput în toate bolile. Medicii au în general o anumită specializare. Deşi pot să ştie câte puţin despre toate durerile şi suferinţele noastre, există o arie din medicină în care au studiat mai mult.

Dar Isus Christos este obişnuit cu întreaga natură umană. El este la fel de priceput cu toţi păcătoşii; nu a întâlnit nici un caz care să fie din cale afară de dificil pentru El. Deşi are de vindecat complicaţii extraordinare ale unor boli ciudate, ştie dintr-o privire cum să-şi trateze pacientul. El este singurul Doctor universal, şi remediul pe care îl oferă El este singurul leac adevărat, care vindecă în orice circumstanţă. Oricare ar fi boala noastră spirituală, putem merge cu ea de îndată la Medicul Divin.

Nu există nici o stricăciune a inimii pe care Isus să nu o poată îndepărta. Sângele Său „ne curăţeste de orice păcat” (1 Ioan 1:7). Dacă ne gândim la numărul celor care au scăpat de orice boală prin puterea atingerii Sale, ne vom aşeza bucuroşi în mâinile Lui. Ne încredem în El, şi păcatul moare; II iubim, şi harul trăieşte; II aşteptăm, şi harul este întărit; II vedem aşa cum este, şi harul este desăvârşit pentru vecie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Dimineața

A mai trecut,
A mai trecut o noapte,
A fost, s-a dus…

Căci bun este Domnul
Liniștit ți-e somnul
Căci nici nu îți amintești…

Nu îți amintești
De astă noapte
A fost furtună, durere sau ger…

E dimineața iar
Binecuvântat fii Doamne
Că și astăzi milă ai avut.

Rămâi cu noi acum
Noi te rugăm
Binecuvintează ziua.

Vom fi și astăzi încercați
Și vom lupta poate cât avem puteri
De vom fi răniți o tu vindecă.

Vindecă Doamne, leagă rana
Oricât de grea va fi povara
Ajută-ne.

Rămâi cu noi pe drum
Rămâi noapte și zi
Rămâi cu noi orice ar fi…


„Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea.”

Alev Caienar 

Doamne, Tată…

Doamne, Tată, întinde-ți mâna, vindecă acest pământ,
Toarnă Doamne îndurare din tronul Tău curat curat și sfânt,

Iartă-l Doamne, e tărână, Tu ești tot, Tu ești Eternul,
Cu binecuvântata-ți mână, scapă-l Sfinte de infernul

Ce îl prevestește zarea, șoptind: priviți bine ascultați,
De ce nu apare întrebarea: încotro pământeni-frați?

Deschide ochi, urechi și inimi, schimbă direcții, Tu, Salvare,
Jertfita-I Unicul Tău Fiu, pentru a lui eliberare!

Toarnă Doarme îndurare, binecuvantă-l, Tu, Stăpâne,
Scapă-l din foc și din pierzare, cum ieri și azi, la fel și mâîne,

Înălțată-ți fie vrednicia, Cale, Adevăr și Viață,
Până-n Zorii veșniciei și-n veșnic noua Dimineață!

Lidia Cojocaru 

Râul Sfânt

De sub pragul Casei Tale curge-un râu cu apă vie
Ca să trec prin acest râu, îmi măsori din mie-n mie
Pân’ la glezne, la genunchi, pân’ la brâu și înotând
Toate astea, Doamne sfinte, funia Ta măsurând!

Pretutindeni pe-unde trece, acest râu toarnă viață
Apele în care curge le vindecă și le dezgheață
Lângă el cresc pomi frumoși ce dau rod pentru mâncare
Frunzele de-un verde-aprins ne sunt pentru vindecare

Și orice făptură care mișcă, va trăi
Pretutindeni unde curge râul sfânt, nu va muri
Dar un lucru nu va face: mlaștina n-o va cruța
Va lăsa-o pradă sării, nicicum n-o va vindeca!

Pentru că ești drept, Isuse, Tu lași omul să aleagă!
Două căi ne stau ‘nainte, omul trebuie să-nțeleagă:
Ori în mlaștină și-n groapă, depărtat de vindecare,
Ori în râu primind viață, fiind hrănit de pomi în floare!

Camelia Stîngaciu 

Isus Hristos e viu!

Isus Hristos e viu!
El vine în curând,
Să-și ia de pe pământ
Poporul Lui cel sfânt!

Isus Hristos e viu!
O spune tot pământul,
Prin tot ce se întâmplă…
El va veni… Preasfantul!

Isus Hristos e viu!
Puterea Lui e mare,
Și-n vreme de prigoană,
Și-n vremi de-nviorare!

Isus Hristos e viu!
El schimbă generatii,
El da putere astăzi
În inimi, ca de gheață.

Isus Hristos e viu!
El Medic este-n veci!
El vindecă și astăzi
Lucrează-n inimi… seci…

Isus Hristos e viu!
A fost, Este și Fi-va!
În inima oricui
Își recunoaște vina!

Isus Hristos e viu!
El iartă păcătoșii
Ce se smeresc la cruce
Și-și recunosc… chiar greșul.

Isus Hristos e viu!
Al Lui sânge ne spală
De orișice trecut
Și viață… ne dă iară!

Isus Hristos e viu!
El ne păzește într-una,
Poporul Lui iubit
Să nu-și piardă cununa! !

Isus Hristos Ești viu!
Și în a mea viață,
Cu Tine pot mereu
Să biruiesc în viață!

Isus Hristos Ești viu!
Rămâi pe todeauna
Prietenul meu Bun
Și Salvator… Mesia! !

Mariana Blaga 

De la mânie la dragoste

“El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mica 7.19)

Dumnezeu nu Se întoarce niciodată din dragostea Sa faţă de noi, dar Se întoarce adesea din mânia Sa faţă de noi. Dragostea Sa pentru aleşii Săi se potriveşte cu firea Sa. El iubeşte pentru că El este dragoste; El ne ameninţă pentru că găseşte că aşa este de folos pentru binele nostru. El va avea din nou milă de ai Săi, căci aşa îl îndeamnă inima Sa plină de dragoste. El va avea milă de ei, va potoli durerile lor şi-i va vindeca. Şi apoi ce făgăduinţă! “El va călca în picioare nelegiuirile noastre.” El va birui. Ele într-adevăr caută să ne înlănţuie, dar Domnul prin dreptatea Sa ne va da biruinţă. Aşa cum s-a întâmplat altă dată cu canaaniţii, ele vor fi biruite, călcate în picioare şi distruse.

Vor fi îndepărtate chiar şi urmările păcatelor noastre. “El va arunca toate păcatele noastre”, da toate oştirile păcatelor noastre, oricât de numeroase ar fi. “El le va arunca în fundul mării”, aşa cum a făcut cu Faraon şi cu carele sale. Numai braţul Său atotputernic este în stare să facă o asemenea minune. Ele n-au fost aruncate în largul mării de unde să poată să iasă la suprafaţă şi să reapară sub ochii noştri, ci au fost aruncate în adâncul mării. Ca o piatră, ele se vor pogorî acolo până la fund, ca sa dispară pentru totdeauna.

S-aducem slavă Dumnezeului izbăvirii noastre.

Charles Spurgeon

Rănirea făcută pentru vindecare

“Veniţi să ne întoarcem la Domnul? Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca, El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.” (Osea 6.1)

Înainte de a vindeca, Domnul găseşte cu cale să lovească. El face aceasta cu mâna sigură a chirurgului, condusă de dragostea inimii Sale părinteşti. Dar înainte de a bandaja, El loveşte; fără aceasta ar fi o lucrare necompletă. Legea a fost dată înainte de Evanghelie; şi Dumnezeu face să se nască în noi simţământul nevoii de a ne întoarce la El, înainte de a ne veni în ajutor. Eşti tu zdrobit de lucrarea convingătoare a Duhului? Sau poate te găseşti în duhul robiei care-ţi insufla frică? Acestea îţi dau simţământul nevoii ca rănile inimii tale să fie legate şi vindecate prin Evanghelie.

Nu deznădăjdui, sărmană inimă, ci vino la Domnul cu rănile tale sângerânde şi gândurile tale negre. Numai El te poate vindeca şi în aceasta e toată bucuria Sa; lucrarea Lui este de a bandaja inimile zdrobite, rănite, şi El singur are o îndemânare desăvârşită şi slăvită. Deci, nici o întârziere! Dar, să ne întoarcem la Domnul Dumnezeu de care ne-am depărtat. Să-I spunem de rănile noastre arzătoare şi să-L rugăm să-Şi termine lucrarea. Oare chirurgul face o tăietură ca apoi să-şi lase pacientul sa sângereze până va muri? Şi Tu, Domnul meu, ai putea sa laşi să se mărească suferinţa unui suflet şi a unei sărmane inimi tulburate? Nu, Doamne, aceasta n-o vei face niciodată!

Charles Spurgeon

Mai degrabă, mai târziu…

MAI DEGRABĂ, MAI TÂRZIU…

Mai degrabă, mai târziu
Răspunsul așteptat sosește
Stăpânul nostru este viu
Ne vindecă dumnezeiește.

Necazul, da, ne-a-ngenuncheat
Când n-a fost mică încercarea
Dar El cu brațul ridicat
A potolit învolburarea.

De agitatul val purtați
Strigat-am să primim scăpare
Și-ndată fost-am cercetați
Căci a venit înseninare.

Iar uneori în lupta grea
(Povara apăsând pe spate)
Că eram singuri…se părea
Dar am simțit ușurătate.

Când vreme lungă a trecut
În care domina tăcerea
Noi, în sfârșit, am priceput
C-al nostru Domn e Privegherea…

Minuni și taine am trăit
De-atâtea ori în pribegie
Și știm că a intervenit
Să nu se-abată vreo urgie.

Vîzând că-I bun și credincios
Nu ne abatem din cărare
Da, diavolul este nervos
Că dragostea-I, mereu, răsare.

E-nfăptuit divinul plan
Întotdeauna…nu-s excepții
Și vom ajunge la Liman
Unde se-adună înțelepții.

George Cornici