Samariteanul

Isus a spus o pildă minunată
Menită ca răspuns la o-ntrebare
La-nvățătorul Legii de-altădată. .
”Și cine e aproapele meu oare?”

Un om a început ca să coboare
Spre Ierihon dinspre Ierusalim
Grăbit, cu treburi cum e fiecare
Dar singur, personajul anonim.

Curând pe drum, la prima cotitură
Pe lângă păduricea cu tufari
Primi ca din senin o lovitură
Fiind așteptat acolo de tâlhari.

Ce l-au bătut, l-au dezbrăcat cu sila
Pe bietul om l-au jefuit de tot
Acești tâlhari ce nu știau ce-i mila
Ei l-au lăsat zăcând aproape mort.

Apoi pe-același drum din întâmplare
Se coborâ și-un preot tot la fel
Văzând pe cel căzut lângă cărare
L-a ocolit și n-a oprit la el.

Iar mai apoi și un levit cu treabă
Pe-același drum trecu întâmplător
Și ocoli pe cel căzut cu grabă
Fără să-i dea vreo mână de-ajutor.

Iar mai târziu fiind în călătorie
Chiar un Samaritean pe drum veni
Văzând pe-acel căzut și-n agonie
Cuprins de milă lângă el se-opri.

S-apropiat legându-i orice rană
Și untdelemn și vin pe ele-a pus
Să-l poată îngriji și să-i dea hrană
Pân’ la un han pe-asinul său l-a dus.

Aici El a plătit să-i fie bine
Și-a stat cu el până a doua zi
Spunând hangiului: – grijește-l bine!
Și când mă-ntorc tot restu-ți voi plăti.

Acum Isus a pus o întrebare
Ce a căzut ca fulgerul pe ape
”Care din ei au dat dovadă oare
Aceluia căzut c-a fost aproape?”

Acum a priceput și-nvățătorul
Și imediat a dat corect răspunsul
”Acela ce îi dete ajutorul
Pentru că milă și-a făcut de dânsul”.

O Doamne-acum vedem că-n întâmplarea
Cu-acel umil Samaritean milos
Noi fost-am cei căzuți, însă salvarea
Ne-ai dat-o Tu Slăvitule Hristos.

Ai pus balsamul Tău de vindecare
Un vin ceresc ce vindecă din plin
Și-un untdelemn ce n-are-asemănare
Căci numai Tu dai Duhul cel divin.

Pe noi nu ne-a costat, numai pe Tine
Răbdând pe cruce tragice momente
Iar la hangiu ca să ne fie bine
Ai mai lăsat și două Testamente.

Ce Dragoste, ce Har, ce Veste bună
Isus ne ești de-a pururea model
Iar vocea Ta și-acuma mai răsună:
”Te du acum și fă și tu la fel!”.

Daniel Hozan

Preţul slujirii

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu.

Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru. Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

Chemati-L astazi pe Isus

Chemaţi-L astăzi pe Isus
Cu inima de doruri plină
Pe Cel ce-n cerul sfânt S-a dus
Şi locuieşte în lumină.

El, Mielul Golgotei de ieri,
Şi-a răspândit, prin Duh, aroma
Ca noi primind din El puteri
Să-L proclamăm şi azi ca Toma.

E ceasul nostru negreşit
De mărturie şi răsunet
Ca omul ce nu L-a primit
Să nu ne-audă ca pe-un tunet.

Chemaţi-L astăzi pe Isus
Cu inima înflăcărată
Căci ziua noastră-i spre apus
Şi vine Mirele îndată.

Cuvântul Lui e neclintit
Şi-i mult mai tare ca o stâncă.
În El duşmanii au lovit
Şi mai lovesc şi astăzi încă.

Dar fericit e omu-acel
Ce-L crede zilnic şi-L urmează
Căci Mesia Emanuel
Prin Duhul îl îmbărbătează.

Ca şi în Cana din Galil
Cereţi-i astăzi vin şi apă,
Cu duh aprins, cu gând umil,
Ca Nunta Lui în cer să-nceapă.

Sunt multe crize pe pământ.
El dă soluţia cea bună
Precum pe Golgota S-a frânt
Pe vechiul şarpe să-l răpună.

Sunt prea mulţi oameni ameţiţi
De propaganda lumii rele.
Chemaţi pe Isus fericiţi
Că vine El de printre stele.

El este Martor credincios
Cu „Da şi-Amin!” din sfânta Carte.
El ne va ridica de jos
Şi ne va izbăvi de moarte.

Isus ne-a zis: „Eu vin curând!”
La toţi Hristos ne ştie truda.
Se-arată-n slavă Mielul blând
Şi Leul cel născut din Iuda!

Corneliu Livanu 

Sentimentul onoarei spirituale

„Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor.” Romani 1:14

Pavel era copleşit de sentimentul datoriei sale faţă de Isus Cristos şi a trăit ca să arate aceasta. Cea mai mare inspiraţie din viaţa lui Pavel era faptul că-l vedea pe Isus Cristos drept creditorul lui spirital. Am eu acest sentiment al datoriei faţă de Cristos cu privire la orice suflet nemântuit? Onoarea spirituală a vieţii mele ca sfânt este să-mi îndeplinesc datoria faţă de Cristos cu privire la aceste suflete.

Orice părticică din viaţa mea care are valoare se datorează răscumpărării prin Isus Cristos; fac eu ceva care să-I permită Lui să răscumpere prin mine alte vieţi? Pot face aceasta numai în măsura în care Duhul lui Dumnezeu pune in mine acest sentiment al datoriei. Eu nu sunt chemat a fi o persoană superioară celorlalţi oameni, un rob al Domnului Isus. “Nu mai sunteţi ai voştri…” Pavel s-a vândut” lui Isus Cristos.

El spune: “Sunt dator fiecărui om de pe faţa pământului, datorită Evangheliei lui Isus; sunt liber doar pentru fi cu totul rob”. Aceasta este caracteristica vieţii atunci când se atinge acest punct al onoarei spirituale. Încetează să te mai rogi pentru tine şi trăieşte pentru alţii ca rob al lui Isus. Aceasta înseamnă să fi în realitate “pâine frântă” şi “vin vărsat”‘.

Oswald CHAMBERS

 

 

Prețul slujirii

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor  ucenicilor,  adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru.

Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

 

O, vino! Masa-i pregătită

O, vino! Masa-i pregătită…
Am pus și pâine, am adus și vin;
Să fie seara asta cea mai fericită!
Că-i seara Cinei cea de taină și alin…

O, vino cum mi-ai spus în Carte;
Să nu mai fiu nici singur, nici pribeag.
Să am de Tine și cu Tine parte.
Aprinsă-i candela; Te-aștept în prag.

O, vino! Noaptea-i pe sfârșite…
Încins cu haina albă ce mi-ai dat-o-n dar,
Cu gândurile toate răstignite,
Presar cu sare jertfa de pe-altar.

O, vino! Masa-i pregătită.
Am pus și pâine, am adus și vin;
Să fie seara asta cea mai fericită!
O, vino Doamne mai curând! Amin!

Manescu Mihaela

Când simt că sufletul…

Când simt că sufletu-mi zdrobit,
M-apasă tot mai mult în jos.
Atunci Isuse, doar prin Tine,
În toate pot fi glorios.

Atunci când inima mă doare,
Atunci când toţi m-au părasit.
Îngenunchiat eu vin la Tine,
Prin mila Ta, m-ai izbăvit.

Când Doamne, nu mai am putere,
Şi tot trupul îmi e slabit.
Cu lacrimile-n ochi eu vin la Tine,
Căci Tu Isuse, m-ai iubit.

Când cei din jur mă înconjoară,
Cu vorbe rele şi păcat.
Doar Tu Isuse, îmi dai putere,
Ca să rămân în Tine încredinţat.

Doar Tu Isuse, ne ajuţi,
Şi eşti cu noi întotdeauna.
Ajută-ne ca prin credinţă,
Să Îţi slujim întruna.

Ajută-ne ca să rămânem,
Noi Doamne in credinţă tari.
Şi de la Tine să-nvăţăm,
Să fim în lume exemplari.

Să fim în a Ta lucrare
Isuse, mai stăruitori.
C-un gând de bunătate,
În tot şi-oriunde-nvingători.

Cebotari Silvia

Ruga

Tată Ceresc,
Vin înaintea Ta
Cu gândurile mele
Cu trăirile mele.
Ţi le mărturisesc Ţie
Atotputernic Împărat!
Ştiu Doamne
Că Tu eşti bun şi drept,
Că Tu asculţi glasul
Iei seama la cererile mele
Şi Îţi îndrepţi toată bunătatea
Toată dragostea Ta, către mine
Şi vrei ca din ceruri
Ajutorul Tău să-mi vină.
Îţi mulţumesc prea bunule Dumnezeu
Pentru harul Tău nespus de mare
Căci Tu m-ai mântuit
Şi fiu al Tău – m-ai făcut.
Din lumea largă, Tu m-ai scos
Şi numele în Cartea Vieţii
De astăzi îl am scris.
Pentru aceasta Te slăvesc,
Mă rog, mă închin, Te ador
Pe Tine Măreţ Salvator!
Ruga mea se îndreaptă către Tine
Zi şi noapte cuget la Legea Ta
Şi Cuvântul Tău îl am înaintea mea!
Mă rog Ţie, Tată Ceresc
Căci Tu mi-ai dat viaţă
Mă rog Ţie unic Dumnezeu
Căci Tu darul minunat
Al credinţei mi l-ai dat!
Dis-de-dimineaţă
Ruga spre Tine îmi îndrept
Glasul Tău vreau să-L aud
Ca Tu să mă povăţuieşti
Şi voia Ta, eu să fac
Ca prin mine să fii slăvit
Prin ceea ce fac, o lumină
Pentru cei din jur să fiu.
Rugăciunea mea să fie ca tămâia
Înaintea Ta, măreţ Dumnezeu!
Sufletul meu doreşte să respire
Zi, după zi – îl ajut cu rugăciune
Ca puterea Ta cea sfântă
Să mă întărească pe deplin,
Plăcut înaintea Ta să fiu
Şi prin Duhul Tău cel Sfânt
Tu, iluminare să-mi dai
Pentru Cuvântul ce-ai lăsat
Ca eu pe deplin să-l înţeleg
Şi necurmat la inimă să-l strâng
Şi prin mântuirea ce mi-ai dat,
Un copil plăcut al Tău să devin
Până în veac.
Atunci când vei veni
Şi bucuria mea nespusă va fi
Căci credinţa ce-am avut
Viaţă veşnică mi-a dat!

Neagu Bogdan

O nunta ca in Cana

Ce minunata-i nunta cand e prezent Isus
Ai vrea pe cer sa fie un soare făr’ apus
Sa se opreasca timpul,sa tot ramai cu El
Sa-i simti dulceața vorbei,sa simti ca esti in cer;
Si cum spunea Maria:s-asculti Cuvantul Sau
Si plin de bucurie sa-l implinesti mereu
O nunta ca in Cana e darul minunat
Sa fie El la nunta,esti binecuvantat
Caci El te stie bine,de-l chemi El va putea
Ca apa-n vin sa schimbe,sa-i vezi puterea Sa.
Iar vinul cel de viata ce-i pentru multi mister
Sa iti deschida ochii pe calea catre cer.
Sa-ți vina El la nunta,ce har nemeritat
Si totusi la oricine El vine, de-i chemat!
Acolo unde-i Domnul,e sarbatoare,cânt
Și pace,bucurie si har prin Duhul Sfant.
De-acolo se-ntocmeste caminul de crestin
Pe baza ascultarii Cuvantului divin
Cand tot ce Domnul spune cei doi vor implini
Pan’ la sfârsit vor merge uniti spre vesnicii.
*
O nunta fara Domnul e-o casa pe nisip
Cand va veni furtuna,nu va lăsa nimic
Fara de El la nunta,fara Cuvantul Sau
O casa este tinta usoara-a celui rau
Caci casa nu-i cladita pe stanca de granit
Nimic neavand din Domnul,cladita-i pe nisip
Si chiar daca se-ncepe cu chiot,dans si joc
Cu clinchet de pahare,in toasturi de noroc
Cand trece ziua „mare” urmeaz-o alta zi
Ziua nesigurantei a tot ce va veni.
Iar cand vine furtuna,fara preget lovind
Din casa mai ramane un abur ratacind
Deasupra zilei care a fost ca un sfant dar
Dar refuzat cu sila,acum verdict de-amar.
Cum se destrama casa?,multe-ntrebari pot fi
Cand merg pana la capat atatea casnicii
Care nu-l au pe Domnul?nu vezi ca se iubesc
Si ca le merge bine fara sprijin ceresc?
Iar eu le spun Cuvantul care l-a spus Isus:
Vine o zi mareata si-un Soare far’apus
Iar casa fara Domnul cladita pe nisip
Se va desface toata,nu va mai fi nimic
Dar casa care-n Domnul pe stanca s-a cladit
Va fi parte cu Stanca,fiind de neclintit.
*
O suflet drag,asculta si cheama-l pe Isus
La nunta Ta sa fie,sa il asculti supus
O nunta ca in Cana sa fie nunta ta
Sa-L lasi sa iti vorbeasca,sa-Si faca voia Sa
Si plin de bucurie Cuvantu-i sa-mplinesti
Cladindu-ti astfel casa pe stancile ceresti
Ca-n ziua minunata sa fii si tu chemat
Cu toti cei dragi din casă,in cerul minunat

Emanuel Hasan