26 Noiembrie

Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta.” Eclesiastul 9:10

„Tot ce găseşte mâna ta să facă” se referă Ia lucruri posibile. Sunt multe lucruri pe care le-am putea face, şi nu le facem niciodată. Ar fi bine dacă aceste lucruri ar rămâne numai în mintea noastră, dar, dacă vrem să fim folositori, nu trebuie să ne mulţumim să facem planuri şi să vorbim despre ele. Trebuie să îndeplinim în mod practic tot ce pot să facă mâinile noastre. O faptă bună este mai valoroasă decât o mie de teorii geniale. Să nu aşteptăm ocazii mai bune, sau lucrări deosebite, ci să facem lucrurile pe care le avem de făcut în fiecare zi.

Nu avem alt timp de trăit Trecutul s-a dus; viitorul nu a venit încă. Nu vom avea niciodată alt timp în afară de prezent. Nu aştepta ca experienţa ta să ajungă la maturitate, şi apoi să-L slujeşti pe Dumnezeu. Doreşte-ţi să rodeşti acum. Slujeşte-L pe Dumnezeu acum, dar ai grijă de felul în care îţi îndeplineşti munca: ,fă cu toată puterea ta”. Fă-o imediat Nu-ţi irosi viaţa gândindu-te la ceea ce plănuieşti să faci mâine, de parcă aşa ţi-ai putea ascunde lenea de azi. Nici un om nu-L slujeşte pe Dumnezeu făcând lucrurile mâine. Dacă II onorăm pe Christos şi suntem binecuvântaţi, acest lucru se întâmplă prin ceea ce facem azi.

Orice ai face pentru Christos, pune-ţi tot sufletul. Nu-I oferi o treabă de mântuială, făcute când şi când. Când II slujeşti, slujeşte-L cu tot sufletul tău, cu toată inima ta şi cu toată puterea ta. Unde se află puterea creştinului? Nu în el însuşi, fiindcă el este slab. Puterea Lui se află în Domnul oştirilor. Să căutăm deci ajutorul Domnului; să-1 căutăm cu rugăciune şi credinţă, şi, după ce am făcut „tot ce găseşte mâna”, să aşteptăm binecuvântarea Domnului. Astfel, ceea ce am făcut va fi bun şi îşi va îndeplini scopul.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ale vieții circumstanțe

Ale vieții circumstanțe
Nu ne pot intimida,
Nu pot ofili speranțe.
Iar imensele distanțe
Nu pot a ne separa
De eternele nuanțe.

De-ar fi jugul cât de greu
Știm Cine-i Mântuitorul
Ne-nsoțește pe traseu.
Iar pe-acei ce au tupeu
Să ne-atace viitorul
Îi oprește Dumnezeu.

Mai veni-va încercarea,
Iar va bate greul val
Dar vom auzi chemarea
Să continuăm lucrarea
Pân’ ajunge-vom la Mal
Unde-așteaptă sărbătoarea.

Inamici vor mai apare
Să ucid-al nostru plan
Dar simți-vom ușurare,
Vom vedea realizare
Și vom merge cu elan
Spre eternele hotare.

Ataca-ne-vor tentații
Să distrugă ce-am cules
Dar vom sta-n fortificații
Unde vin toți aliații
Care-arată interes
Pentru sfintele locații.

De-am fi prinși în vijelie
(Cum am fost de-atâtea ori)
Sau în clipe de-agonie
Cu curajul lui Ilie
Vom ieși biruitori
Fredonând o melodie.

Orice-aduce viitorul
Bine știm: păziți vom fi
Știm al cui este controlul
De aceea tot poporul
Cu cântări se va uni
Să-și adore Creatorul.

George Cornici

Alegerea

În miezul unei veri frumoase,
Ca toate verile la noi,
Un mândru codru de foioase
Stătea cu crengile vâlvoi.

Că s-au gândit acești copaci
La lucru mare, și anume,
Să aibă codrul un cârmaci,
Cum au mai toți pe astă lume.

— Eu cred, vorbi un pui de pin
Din cei prezenți mai temperat,
Că hai să mai gândim puțin,
Să fim cu… trunchiul împăcat.

De ce am vrea o guvernare,
Nu sunt copaci bătrâni pe-aici?
N-avem la dânșii îndrumare
De când suntem arbori pitici?

Să fim ce-am fost dintotdeauna:
Smeriți, cu cuget împăcat
Și vom învinge și furtuna,
Și alte valuri ce se-abat.

De-a lungul vieții am trecut
Prin vremuri albe, negre, sure,
Așa cum Dumnezeu ne-a vrut –
Să fim copaci într-o pădure.

— Amice, taci că n-ai habar!
Îi spuse-un plop, cu glas acid;
Tu ești așa, minoritar,
Ca și vecinul tău, molid.

Și tu, și bradul, și molidul
Duceți-vă la munte, sus,
Poate-l găsiți pe individul
Ce-n casa noastră v-a adus.

— Am deviat de la subiect,
A luat cuvântul un castan;
De nu vom dovedi respect,
Mai trece-n vorbe încă-un an.

Dorința tuturor se știe
De-un an sau doi, sau mai ‘nainte;
Dar întrebarea-i: cin’ să fie
Pădurii noastre președinte?

— Eu am văzut pe cineva
Vorbi, de lângă dânsul, fagul;
E mic, cam cât o rămurea,
Dar chipeș, de-a mai mare dragul.

Se odihnea pe un morman
De frunze și de crengi uscate;
Nu i-am vorbit, dormea buștean
Înconjurat de patru cioate.

De vreți pe cineva voinic,
Atuncea nu-i de ajutor,
El are trup de lemn, dar mic
Și-un fel de cap strălucitor.

— Ce spui, măi frate, are trup?
A luat cuvântul un gorun,
Tu poate c-ai văzut un lup
Și ăsta nu e șef prea bun.

— Tu râzi, gorune, mintenaș,
Răspunse fagul, dar și-așa,
Nu ești mistreț, nici iepuraș
Și n-ai de lup a te speria.

Acel pe care l-am văzut
Nu știu de are trup ori coadă…
Dar e ceva din lemn făcut,
Poate de nuc, dintr-o livadă.

Nu e ca noi, dar ce contează?
Și are-n plus ceva de preț,
Ceva ce-n soare scânteiază
Și-l face tare îndrăzneț.

Și dacă-i armă sau podoabă
E evident că n-am aflat;
Dar mi-a părut a fi de treabă,
Nu cred să umble înarmat.

Și cred c-ar vrea cârmaci să fie,
De-om vrea și noi – că pe oriunde
De-i spui la unul de șefie,
Numai de voturi nu se-ascunde.

— Deci, fără multă tevatură,
Căci fagul ne-a văzut destinul!
Au spus trei carpeni buni de gură.
Și iar a luat cuvântul pinul:

— Măi carpeni buni, observ că-ntreaga
Pădure chiar îl crede sfânt;
Dar de greșim? Ne luăm desaga
Și ne pornim spre alt pământ?

Acest ceva n-are tulpină!
Iar dacă totuși înfrunzește,
Cum credeți oare c-o să-și țină
Atâtea crengi care vor crește?

Aflăm că are strălucire,
Că-i ascuțit și că-i frumos;
Dar noi de-aici, din înălțime,
Vom ști ce face-acolo, jos?

Eu zic că la așa lucrare
Să ne rugăm pentru un semn,
Că asta nu-i asemănare –
O coadă sau un trup de lemn…

— Ajunge, pinule, acum
Vorbește un stejar bătrân,
Cu vorba multă stai în drum
Sau stai cu… ramurile-n sân.

Așa că lasă-ne cu sfatul,
Iar eu acum așa socot:
Să anunțăm și candidatul
Și să-i chemăm pe toți la vot.

***
Sub norii albi și groși de scamă
Pădurea-ncepe o poveste
Cu zvon de frunze care cheamă,
Cu crengi subțiri ce dau de veste.

— Votați, se cere unitate,
E timpul ca să progresăm!
Și-un vuiet verdele-l străbate:
— Am înțeles cu toți! Votăm!

A doua zi e sărbătoare
Și, fie tânăr sau bătrân,
Copacii jură închinare
În fața noului stăpân.
Căci, hotărându-și viitorul,
Pădurea a ales toporul.

Viorica Mariniuc  

Izbavirea

Cand talazurile-ncearca barca vietii s-o scufunde,
Si cand soarele prin nouri nu mai poate a patrunde,
Cand speranta se destrama, sa-ti ridici spre El privirea,
Spre Acela, care poate, sa-ti aduca izbavirea.

Poate nu-ntelegi lucrarea ce ciudat o desfasoara,
Dar El n-a promis ca viata pe pamant va fi usoara;
Insa, nu va fi furtuna care ar putea vreodata,
Sa opreasca Salvatorul pan’ la tine sa strabata.

Chiar acum, cand lupti cu valul ce-ameninta sa te-inece,
El ridica stavilarul peste care nu va trece,
Caci a pus hotar durerii ce-i ingaduita-n viata,
Si ea nu-i decat o punte spre-nsorita dimineata.

Nu te indoi acuma, geana zorilor mijeste,
E aproape rasaritul, orizontul se zareste;
Are ganduri de nadejde, garantat ti-e viitorul
Iti intinde mana, iata-L, e Isus, Izbavitorul.

„Binecuvantat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mantuirea noastra. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbavirilor, si Domnul, Dumnezeu, ne poate scapa de moarte.” Psalm 68:19,20.

Anca Winter

Unde-as fi?

Unde-as fi? o Doamne Sfinte, unde-as fi?
Ratacind pe cai desarte
Mi-as petrece viitorul
Disperat sfarsind in moarte
De n-ai fi Tu Salvatorul
Si n-ai fi Indrumatorul
Meu in orice zi.

Ce-as avea? o Doamne Sfinte, ce-as avea?
Doar o forma de comoara
As purta prin asta lume
Ea de fapt ar fi povara
De n-as sti de Sfantu-ti Nume
Si n-ai fi last anume
Har si-n viata mea

Cine-as fi? o Doamne Sfinte, cine-as fi?
Un cazut sub o reduta
O istorie uitata
Sau o cauza pierduta
De n-as fi stiut vreodata
Ca esti Domn pe viata toata
Ca-TI sunt fiu, iar Tu-mi esti Tata
Pentru vesnicii.

Daniel Hozan 

Când sumbru pare viitorul

Când sumbru pare viitorul
De ce să ne îngrijorăm?
Ne ocrotește Creatorul
Numai pe El să-L onorăm.

Experiențele trecute
Dovezi sunt că a fost cu noi
Chiar și-n durerile acute
În pribegie și-n nevoi.

Veni-vor, oare, persecuții?
Să nu ne temem! Vom fi tari
Vom sta în brațele virtuții,
Vom fi, în luptă, temerari.

Vor veni evenimente
Cum, probabil, n-au mai fost
(Atacuri mai violente)
Dar în El e-un adăpost.

Fără sens e frământarea
Noi avem suport divin
Vom învinge încercarea
Și-alte patimi care vin.

Zilnic zvonuri dau asaltul
Dar Cuvântul spune clar
Ca Isus nu-i nimeni altul
El ne dă speranțe iar.

Cercetând în Testamente
Izbăviri mari vom vedea
Fapte sunt suficiente
Care-ncurajări vor da.

Viața, prin credință vie
Poate orice înfrunta
Vom primi și energie
Și putere de-a răbda.

George Cornici

Tratament, da, există…

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

Veniți, luați; e gratis!
Pierdeți dac-amânați
E chiar din Slavă trimis
Veți fi îndată salvați.

L-au luat milioane
Predându-se benevol
Părăsit-au icoane
Cerul să aibă control.

Fără el nu-i posibil
Să fiți vindecați total
Păcatu-i ceva teribil
E pentru suflet mortal.

Veți simți altă stare
Noi sentimente, cerești
Veți gusta sărbătoare,
Bucurii sufletești.

E Medicul cel mai bun
De-L chemați nu refuză
Și încă vreau să mai spun:
El tratează, n-acuză.

Lăsându-vă tratați de El
Vina-i luată-n pustie
Viitorul e în Betel
Cu Cel ce toate le știe.

Cu zâmbet v-așteaptă. Veniți!
Veniți la ape de-odihnă
Veți fi bine primiți
Veți sta cu-n Rege la Cină.

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

George Cornici

Vă e asigurat viitorul

Vă e asigurat viitorul
Oricât ar fi: scurt sau lung
S-aibă încredere poporul
Privirile la Tatăl ajung.

Anul s-a dus, altul vine
A fost cu noi, ne-a-ntărit
Când ne-au copleșit suspine
Cu drag a intervenit.

Zile puține… sau multe
Cu har și-ndurare vor fi
Inimile vrând sa-L consulte
În El ușurări vor găsi.

Oare ce va aduce măine?
Nu vă-ntrebați, nu vă-ntrebați!
Pe masă va fi, zilnic, păine
În Cuvânt veți fi mai bogați.

Fără teamă pășiți pragul
Îngerii Lui vă păzesc
Gândul să cuprindă Meleagul
De-unde inspirații sosesc.

Minuni au fost, vor fi minuni
Mai multe ca ‘nainte
Și-acele sfinte pasiuni
Vor naște zel fierbinte.

Dulcele-i Duh vă va unge
Cu duioasele-i vindecări
La împliniri veți ajunge
Veți trăi ‘nalte stări.

Zile cu vânturi veni-vor
Biruința-i cu voi oricând
Ochii voștrii privi-vor
Speranțe în inimi intrând.

Anul s-a dus; altu-i aici
Credința în voi să n-apună
Acasă, pe drum, la servici
Luptați să obțineți cunună.

Vă e asigurat viitorul
Prin traiul cu Mirele drag
E Amicul și Protectorul
Care luptă cu voi sub steag.

George Cornici

Te-am Zarit

Te-am zarit
Undeva pe-o colina
M-ai uimit
Cum veneai prin Lumina

Am dorit
Ca sa vii… Tu esti oare?
Te-am simtit
In mirosul de floare

M-ai atins
Lacrimand parca norul
Inadins
Sa-mi aprinzi mai mult dorul

Si dorind
Sa-mi dai sfaturi pe cale
Sopotind
Asculta-i apa-n vale

Si mi-ai spus
Despre jertfa cea mare
Ce-a adus
Pentru mine iertare

Mi-ai vorbit
Ca vei fi langa mine
Negresit
Si la rau si la bine

Mi-ai mai spus
Ca-mi cunosti viitorul
Si de sus
Imi vei da ajutorul

Te-am privit
Prin nuante obtuze
Si-am sorbit
Sfatul Tau de pe buze

Si-acum vin
C-o deplina iubire
Ma inchin
Si-Ti aduc multumire

Vreau sa-Ti zic
Dorul meu cel fierbinte
Dar nimic
Nu pot spune-n cuvinte

Stiu ca esti
Creator si Iubire
Si domnesti
Peste-ntreaga-Ti zidire

Esti bogat
Si puternic si mare
Imparat
Imbracat in splendoare

Tu-ti faci drum
Printre spatii divine
Oare cum
Te cobori pan’ la mine?

Dumnezeu
Vesnic Sfant, vesnic mare
Ce sunt eu
Sa-mi vorbesti printr-o floare?

Sa m-atingi
Cu-ale Tale cuvinte
Si sa stingi
Dorul meu cel fierbinte

Viata mea
Eu o am de la Tine
Ce-as avea
Daca n-ai fi cu mine?

Dar Tu ai
O sublima dorinta
Ca sa-mi dai
Tot mai multa credinta.

Te vad iar
Prin natura oriunde
Si-al Tau har
Tot mai mult ma patrunde…

 Daniel Hozan