E timpul vietii

Orele bat
Şi clipele trec
Şi raza de soare
Se-nalţă pe cer;
E timpul vieţii,
E timpul de zbor.
Ridică-ţi privirea
Şi-aleargă spre nori,
Căci tot ce-i ’nainte:
Ogoare şi vii,
Ţi-a dat Domnul slavei
Să-mparţi bucurii;
Să-I pui la picioare
Cununa de dor,
Să-ţi dea măreţie
Prin oameni şi flori.
Prin floarea gingaşă
S-ajungi să cunoşti
Întreg universul
Şi lumea de jos.
Ca toate-mpreună
Să-ţi spună mereu:
„Rămâi şi slujeşte-I,
Şi-n veci n-ai să mori !”

Socaciu Elisabeta CatalinaSoca 

Concentrarea păcatului personal

“Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate.” Isaia 6:5

Când ajung în prezenţa lui Dumnezeu, nu realizez că sunt păcătos într-un sens nedefinit, ci realizez concentrarea păcatului dintr-un anumit domeniu al vieţii mele. Omul poate spune uşor “O. da sunt un păcătos”, dar când ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, nu poate scăpa cu o astfel de afirmaţie. Judecata se concentrează asupra unui păcat anume: “Eu sunt acel păcătos”. Acesta este întotdeauna semnul că un bărbat sau o femeie se află în prezenţa lui Dumnezeu. Acolo nu există niciodată un sens vag al păcatului, ci concentrarea păcatului dintr-un domeniu specific, personal.

Dumnezeu începe judecându-ne, prin Duhul Sfânt, cu privire la un lucru fixat în mintea noastră; dacă acceptăm judecata Lui asupra acelui punct, El ne va duce mai departe, la baza lucrurilor, arătându-ne marea noastră înclinaţie spre păcat. Aşa procedează Dumnezeu întotdeauna cu noi când ne aflăm în mod conştient în prezenţa Lui.

Această experienţă a concentrării păcatului este adevărată atât în cazul celui mai mare şi al celui mai mic dintre sfinţi, cât şi în cazul celui mai mare şi al celui mai mic dintre păcătoşi. Când un om este pe prima treaptă a scării experienţei, el poate spune: “Nu ştiu unde am greşit”, dar Duhul lui Dumnezeu îi va arăta unde a gresit. Efectul viziunii sfinţeniei Domnului asupra lui Isaia a fost să-l facă să-şi dea seama că el era un om cu buze necurate. “Mi-a atins gura cu el şi a zis: «Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit».” Focul curăţitor trebuia să fie aplicat acolo unde era o concentrare a păcatului.

Oswald CHAMBERS

Va fi o sfântă întâlnire

Va fi o sfântă întâlnire
Când?… Nu o știi, nici tu nici El
E așteptata revenire
A Mirelui, Emanuel.

E ziua scumpă, mult dorită
Când El cu zecile de mii
Cu-n glas de arhanghel trâmbița-va
Mireasa… va fi dusă-n cer.

O… aleluia! Osanale!
Mărire Celui veșnic viu
Ce a găsit cu îndurare
Să ude un pământ pustiu.

El l-a stropit cu sfântu-I sânge
Ce rod a dat lacrima Lui
Ce in curat spălat în sânge
Făcu din mine, jertfa Lui.

Ce dragoste a putut s-arate
Prin Fiul Lui, fiu de-mpărat
Făcând un lucru nou din toate
Când viața pentru noi Și-a dat.

Ce scumpă a fi a Lui venire
Ce prin credință am așteptat
Un loc slăvit cu străzi de aur
Și Domnul… care le-a creat.

Veniți, intrați pe porți deschise
Voi fii ai Tatălui Ceresc
Veniți de moșteniți cu Mine
Raiul cu drag vi-l dăruiesc.

Și iată, cei ce-or fi acolo
Cu apostoli, sfinți și cu martiri
Se vor hrăni din pomul vieții
Și vor uita de orice chin.

Va fi o sfântă întâlnire
A Mirelui cu-a Lui Mireasă
Și s-or iubi o veșnicie
Când vom fi duși cu El acasă.

Mateas Teodor

Chiar de-i lungă așteptarea

Chiar de-i lungă așteptarea
Știm că vom primi răspuns
Domnul vieții nu-i ascuns
Ne cunoaște întristarea.

Nu am fost dezamăgiți
În cazuri anterioare
Ci-am privit spre sărbătoare
Și-am fost, astfel, întăriți.

Chiar de-i lungă încercarea
Nu abandonăm un trai
Ce-L cinstește pe-Adonai
Și așteaptă vindecarea.

Chiar când crucea greu apasă
O purtăm cu gând senin
Căci trăim doar un destin:
De-a fi parte din Mireasă.

Crezul care s-a format,
În lupte, pe-a vieții cale
(Sau la școli duminicale)
Pe Cristos s-a rezemat.

Chiar de nu primim răspuns
La o cerere ardentă
Starea noastră-i evidentă,
Harul este îndeajuns.

De e astăzi rezolvarea
Sau e mâine…peste-un an
Știm că se-mplinește-un plan
Ce calmează frământarea.

Cum să nu-L glorificăm?
Chiar când așteptarea-i lungă,
Sau când nu e mult în pungă
Mâini spre Slavă ridicăm.

George Cornici

Lumina care se stinge

Iar noi toţi, privind… cu faţa descoperită, gloria Domnului.

2 Corinteni 3:18

Un slujitor al Domnului trebuie să stea atât de mult singur, încât să nu observe niciodată că este singur. In primele faze ale vieţii de creştin apar adesea descurajări; oamenii care erau lumină se sting şi cei care obişnuiau să stea alături de noi mor. Trebuie să ne obişnuim atât de mult cu aceasta, încât nici să nu mai observăm că suntem singuri. Pavel a spus: “Toţi mau părăsit… dar Domnul a fost cu mine” (2 Timotei 4:16-17). Trebuie să ne zidim credinţa nu pe lumina care se stinge, ci pe lumina care nu se stinge niciodată. Când oamenii “mari” se duc, ne întristăm, până când vedem că ei trebuie să plece; singurul lucru care rămâne este să privim noi înşine la faţa lui Dumnezeu.

Nu permite ca vreun lucru să te împiedice să-L priveşti pe Dumnezeu drept în faţă căutând răspunsul Lui cu privire la tine însuţi şi la doctrina ta; de fiecare dată când predici, ai grijă să priveşti mai întâi la Dumnezeu în legătură cu mesajul lău şi atunci gloria Lui va rămâne peste tine tot timpul. Un lucrător creştin este un om care priveşte mereu la faţa lui Dumnezeu şi apoi merge să le vorbească oamenilor. Caracteristica lucrării lui Cristos este faptul că o însoţeşte permanent o glorie de care lucrătorul nu, este deloc conştient. “Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul”.

Niciodată nu suntem chemaţi să ne arătăm deschis îndoielile sau să ne exprimăm bucuriile ascunse ale vieţii noastre cu Dumnezeu. Secretul vieţii lucrătorului este acela că el se află tot timpul în armonie cu Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Calea vieții, până-n zări

Calea vieții, până-n zări
Toată-i gropi, pietre și văi
Nu veniți cu așteptări…
Că-i mai grea ca alte căi

Pentru cei nehotărâți,
Ambiguii și căldicei,
Care trebuiesc târâți…
Sau împinși, că-s farisei…

Cine vrea totuși să vină,
Să se lepede de sine,
De-așteptarea lui haină…
Și-atunci, totul va fi bine.

Drumul nu îi va fi greu
Nici mersul chinuitor,
Că-aici merge Dumnezeu
Înaintea tuturor!

El ne netezește calea,
El ne îndreaptă cărarea,
El ne luminează valea
Mai mult cât cuprinde zarea…

Da, El calea-o netezește,
Orice piedici dă deoparte
Și pe cel ce obosește
Îl ia-n brațe când nu poate…

El dă tuturor valoare
Și calitate de fiii
Invitați la Sărbătoare
Și la masă în veșnicii.

Calea vieții, până-n zări,
E strâmturi anevoioase,
Nu încapi cu așteptări
De-alea necuviincioase,

Nici cu eul care cere
Împlinire pământească,
Doar cu-n cuget nou și  vrere
Pentru cea duhovnicească.

Ioan Hapca

Se duce viaţa mea

Se duce viaţa mea că sunt ţărână
şi-nspre pământ m-atrage neputinţa.
În lutul găunos e numai vină
că limitată îmi este fiinţa.

Şi zboară filele vieţii mele
urmând în dans al veşniciei drum
până dincolo de bolta de stele
spre a se aşeza în alt album.

E cartea mea şi-i drept că-i mâzgălită
de-atâtea fapte ale firii pământeşti
dar pentru Tine e imaculată
căci prin jetfirea Ta o curăţeşti.

Pui sânge sfânt pe filele vieţii
să curgă şi să spele de păcat
al meu trecut ascuns în vraja ceţii
iar eu devin prin harul Tău curat.

Cum pot să strig? Cum pot să spun la oameni
că am primit o nouă viaţă-n dar?
O pun în slujbă, Doamne, pentru semeni
şi-am să-i îndemn să intre-n al Tău har.

Cristina Magdalena Francu

Umbli tu in alb?

…înmormântaţi cu El pentru ca… si noi să umblăm în înnoirea vieţii.Romani 6:4. Bucureşti 2001

Nimeni nu experimentează complet sfinţirea fără să treacă printr-o „înmormântare albă” – îngroparea vieţii vechi. Dacă nu a existat niciodată această criză a morţii, sfinţirea nu este decât un vis înşelător. Trebuie să aibă loc o „înmormântare albă”, o moarte care are numai o înviere – o înviere la viaţa lui Isus Cristos. Nimic nu poate afecta o astfel de viaţă; ea este una cu Dumnezeu, urmărind un singur scop: să fie o martoră pentru El.Ai ajuns într-adevăr la ultimele tale zile? Ai ajuns adesea la ele în simţurile tale, dar ai ajuns la ele în realitate! Nu te poţi duce cu bucurie la propria ta înmormântare, nu poţi fi bucuros că mori. A muri înseamnă a înceta să mai exişti.

Eşti de acord cu Dumnezeu că trebuie să încetezi a mai fi genul de creştin care se luptă, care este plin de zel, aşa cum ai fost până acum? Noi ocolim tot timpul cimitirul şi refuzăm să murim. Nu e vorba de a ne strădui să mergem la moarte, ci de a muri – „botezaţi în moartea Lui”.Ai avut parte de „înmormântarea ta albă” sau încă le joci cu sufletul tău? Există un loc în viaţa ta marcat ca fiind ultima zi, un loc la care mintea ta se întoarce cu umilinţă şi cu o extraordinară recunoştinţă – „Da. atunci, la acea „înmormântare albă”, am făcut un legământ cu Dumnezeu”?

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.” Când înţelegi care este voia lui Dumnezeu, intri în sfinţire într-un mod cât se poate de natural. Eşti gata să treci acum prin acea „înmormântare albă”? Esti de acord cu El că aceasta este ultima ta zi pe pământ? Momentul legământului depinde de tine.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Pamant si cer

Atatea flori sunt pe campie
Si ce frumos ele-nfloresc
Mi-aduc in suflet bucurie
Ca-n ele-i Tatal meu ceresc
Dar gandul inspre bolta-mi zboara
Caci tot ce-i jos e trecator
Doar sus in cer e primavara
Si plaiuri cu vesnice flori.

Aici o floare infloreste
Si-si da parfumul minunat
Doar pana cand se vestejeste
Si intra-n lutu-ntunecat..
Dar sus in ceruri in gradina
Cresc flori ce nu se ofilesc
Caci Soarele si apa lina
Cu viata sfanta le hranesc.

Atat belsug de roade coapte
Apleaca pomii roditori
Ce-asteapta parca zi si noapte
Sa-si dea povara roadelor.
Dar gandul meu zboara spre ceruri
Spre Pomul Vietii, plin de rod
Rodind in doisprezece feluri
Pentru al raiului norod.

Aicea jos curg multe ape
Ce vor seca toate-ntr-o zi
Iar albia lor oricat de mare
Ar fi, tot se va narui.
Dar dincolo-n gradina sfanta
Raul vietii curge lin
Cu apa sa eterna, blanda
Dand viata vesnica din plin.

Cetatile de-aici din lume
Oricat de tari si mari ar fi
Ramane-vor fara de nume
Vor disparea pentru vecii.
Insa in ceruri  o cetate
Asteapt-un cer si-un nou pamant
Si-o zi in care sa coboare
Cu cei alesi, la glasul sfant..

Pamant si cer, moarte sau viata
Vremelnicie sau etern
Ruina sau glorie cereasca
Tatal etern sau Lucifer.
Noapte sau sfanta dimineata
Edenul sau chinul pe veci
Doar doua cai iti stau in fata
Prieten drag,tu ce-ti alegi?

Emanuel Hasan