Împrejurările vieții…

Ale vieții-mprejurări
Nu ne pot descuraja
Ne-ntăresc acele stări
Ce-aduc binecuvântări
Și ne pot încuraja
În momente de-ntristări.

Ale vieții circumstanțe
Nu ne pot intimida,
Nu pot ofili speranțe.
Iar imensele distanțe
Nu pot a ne separa
De eterne siguranțe.

De-ar fi jugul cât de greu
Știm Cine-i Mântuitorul
Ne-nsoțește pe traseu.
Iar pe-acei ce au tupeu
Să ne-atace viitorul
Îi oprește Dumnezeu.

Mai veni-va încercarea,
Iar va bate greul val
Dar vom auzi chemarea
Să continuăm lucrarea
Pân’ ajunge-vom la Mal
Unde-așteaptă sărbătoarea.

Inamici vor mai apare
Să ucid-al nostru plan
Dar simți-vom ușurare,
Vom vedea realizare
Și vom merge cu elan
Spre eternele hotare.

Ataca-ne-vor tentații
Să distrugă ce-am cules
Dar vom sta-n fortificații
Unde vin toți aliații
Care-arată interes
Pentru sfintele locații.

De-am fi prinși în vijelie
(Cum am fost de-atâtea ori)
Sau în clipe de-agonie
Cu curajul lui Ilie
Vom ieși biruitori
Fredonând o melodie.

Orice-aduce viitorul
Bine știm: păziți vom fi
Știm al cui este controlul
De aceea tot poporul
Cu cântări se va uni
Să-și adore Creatorul.

George Cornici

Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

Cel mai bun cadou din lume

25 Decembrie

„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)

Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor”, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură.

Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm.

Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că:1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa.2) E singurul dar care dăinuie pe vecie.3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

In mijlocul furtunii

Ce bine să ai pace în mijlocul furtunii,
Să știi că El te ține in Brațul Lui iubit,
Orisice val ce vine că să lovească n tine,
Tu ești in Mâna Lui de neclintit.

In barca vieții tale, furtuni vor fi mereu,
Nu te înspăimânta căci El le știe toate,
Lasă l de vrei cârmaci sa-ți fie El,
Căci știe viitorul și știe să te poarte.

Tatăl te va conduce, va potoli furtuna,
El vorbește și mării să fie liniștită,
La glasul Lui asculta toate într-una,
Căci toate le a creat cu a Sa Mâna infinită.

De vrei sa ajungi la mal cu bine,
Tu tine te mai tare și mai strâns de El,
Și valul furios ce vrea sa vina,
Nu va mișca chiar barca ta de nici un fel.

In Brațul Lui găsești iubire și iertare,
El te va ține strâns la pieptul Său,
La El totul greul tau va fi dat în uitare,
Te va iubi, tu ești un fiu de Dumnezeu!

dianavarariu95

Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica

Gata de plecare

Text: 2 Timotei 4:1-8

…clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea…” 2 Timotei 4:6, 7

Apostolul Pavel putea să stea faţă în faţă cu clipa plecării din această viaţă cu încredere, deoarece era gata să se întalnească cu Domnul.
Un alt om, cu numele Pavel, un prieten de-al meu de mulţi ani de zile, care este acum acasă la Domnul, a avut aceeaşi încredere, Într-o scrisoare pe care mi-a scris-o soţia lui, Ethel, ea spunea: „Cand Pavel şi cu mine ne-am mutat în această localitate, ni s-a recomandat un doctor foarte bun. Prima dată cand am mers la el, Pavel i-a spus: Domnule doctor, ne-aţi pus multe întrebări azi. Eu aş vrea să vă pun numai una singură. Sunteţi sigur că sunteţi mantuit? După ce a încercat să ocolească răspunsul, doctorul a admis că nu era. Astfel că Pavel l-a întrebat: „Ce ar fi să-mi daţi voie să vă arăt din Biblie cum puteţi avea această siguranţă? Doctorul i-a răspuns voi gandi la aceasta’. Am părăsit cabinetul doctorului, dar de fiecare dată cand mergeam la el, Pavel vorbea cu el despre mantuire. După doi ani, doctorul i-a spus, în sfarşit: ‘Bine, arată-mi cum pot să ştiu că voi merge în cer*. Era acum serios. Ultima data cand l-am văzut pe doctor, mi-a spus: Pavel este singurul om interesat de sufletul meu”.


Nu este de mirare că atunci cand iubitul soţ al lui Ethel a murit, acelaşi doctor a scris pe certificatul său de deces cuvintele: „Gata de plecare”. Prietenul meu, Pavel, şi-a pus întreaga încredere în Domnul nostru Isus Cristos. A fost un slujitor credincios lui Dumnezeu – lucru care i-a dat siguranţa intrării în gloria cerească. Da, el a fost gata de plecare. Dar tu?  – R.W.D.

Nu ştim cat ne-a mai rămas
Din firul scurt, al vieţii ghem.
Să trăim precum ăst ceas
Este singurul ce-l mai avem.”   – D.J.D.

Nu aştepta pană la ceasul al 12-lea pentru a-ti pune casa-n rânduială – poţi muri la 10:30

Painea zilnica

Influenta vietii tale asupra altora

Text: 2 Timotei 1:1-7

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întai în bunica ta, Lois… ” 2 Timotei 1:5

Tanărul Timotei a beneficiat de influenţa evlavioasă a bunicii şi a mamei care i-au modelat o „credinţă neprefăcută” şi i-au dat cunoştinţele Scripturii (2 Timotei 3:15). A fost de asemenea, afectat profund de viaţa, învăţăturile şi încurajările apostolului Pavel. Chiar şi după ce au murit cu toţii, influenţa bunicii, a mamei şi a apostolului Pavel a rămas în viaţa lui Timotei, care a transmis altor bărbaţi şi femei minunatele adevăruri ce i-au fost încredinţate. Şi noi putem lăsa impresii care să transforme o viaţă, mult mai tirziu,după plecarea noastră. Există oameni care chiar acum sunt în cer şi care au avut un impact ce dăinuie şi azi în viaţa mea. Unul dintre aceşti bărbaţi este fostul meu profesor de Vechiul Testament din seminar, doctorul Leon Wood. El a trăit o viaţă de erudit, auto-disciplinată şi devotată, în întregime lui Dumnezeu.

Învăţătura sa a fost întotdeauna adevărată şi inspiratoare. Dar cel mai mare impact în viaţa mea a fost integritatea sa personală, credinţa şi reverenţa sa înaintea Domnului. Influenţa doctorului Wood continuă, nu numai prin cărţile sale, dar în, şi prin studenţii ale căror vieţi au fost atat de profund influenţate de el.
Nu toţi putem fi profesori de seminar. Dar toţi putem să ne dăm toată silinţa să trăim astfel ca munca noastră, credinţa şi mărturia noastră să continue după ce noi vom trece. Să demonstrăm altora realitatea existenţei lui Dumnezeu şi a bucuriei de-a fi creştini. Apoi, prin harul lui Dumnezeu, următoarea generaţie va cunoaşte puterea care dăinue a vieţii noastre. – D.C.E.

Ai o singură viaţă, trăieşte-o bine,
Sus să porţi făclia pururi luminînd.
Veşnicia poate numai îţi va spune
Ce mare-i raza de viaţă dăruind. ”  – Miller

Dacă vrei ca influenţa ta să rămană, pune-L pe Isus pe primul loc In viata ta

Painea zilnica

E acea zi…

Privesc prin filele vieții,
Nu e nimic nou să nu știu
Cu bune și rele, trecute
Parcă trăiesc, acel moment viu

Nu e nimic nou de remarcat
Doar viața din viată, ce s-a născut
Acel moment unic, curat
Ce mi-a deschis calea, spre cunoscut

E acea zi minunată, de cercetare
E ziua aceea, e ceasul Divin
Când mintea și gândul e-n frământare
Primind din cer, viață din plin

E acea zi, ce cu chin a fost scrisă
În cartea vieții, acel Sfânt tezaur
Pentru mine, e calea deschisă
Mai scumpă, decât cel mai prețios aur

Aceasta-i comoara, pe care o am
Nu-s vrednic de ea, dar mulțumesc
Să fiu primit în acest Sfânt neam
Și o viață cu Dumnezeu, să trăiesc

E Harul Ceresc, Dar fără plată
Doar, să cred în Cel ce-Anviat
O comoară, ce nu am visat vreodată
Îți mulțumesc Doamne, că Te-ai Îndurat.

Bandi Sebastian Alexandru 

Navigatorul orb

Text: 2 Petru 1:1-11 

Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, fiindcă a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.” 2 Petru 1:9

În 4 august 1987, Jim Dickson a plecat din, Statele Unite, spre Anglia la bordul unei ambarcaţiuni de 12 metri numită „Deschizătorul de ochi”. Ceea ce a făcut ca această călătorie să fie neobişnuită a fost faptul că Dickson era orb de la varsta de 7 ani. Ambarcaţiunea a fost special echipată pentru această călătorie. I s-a instalat un sistem computerizat de peste 12 mii de dolari. Un radar producea un fluierat dacă în faţă exista vreun obiect. Un sistem de navigaţie prin satelit trebuia să ghideze nava şi s-o menţină pe traiectorie. Chiar dacă toate aceste instrumente şi aparate nu ar mai fi funcţionat, Dickson avea un compas în alfabetul Braille pentru nevăzători. Mulţi experţi în navigaţie au crezut câ navigatorul orb avea o bună şansă să reuşească. Dar numai după cateva zile de navigaţie, Dickson a dat de necazuri. Mai întai, pilotul automat şi sistemul de navigaţie s-au defectat. Apoi a început o vreme deosebit de rea. Fără un echipament pe care să se bizuie, Dickson a fost nevoit să abandoneze aventura.


Aceasta îmi aminteşte starea de plans a noastră, a creştinilor, care încercăm să călătorim pe marea vieţii fără să adăugăm credinţei trăsăturile de caracter care pot sa ne poarte prin furtuni şi adversităţi. Petru ne dă o listă a lor: „fapta, cunoştinţa, înfranarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi dragostea de toţi oamenii”. Spre deosebire de instrumentele lui Dickson, aceste virtuţi sunt demne întotdeauna de toată încrederea. Dar a le neglija înseamnă să umbli „cu ochii închişi”, ba chiar să fii orb. Dacă ne vom cultiva cu răbdare aceste calităţi prin rugăciune şi prin supunerea în faţa Duhului lui Dumnezeu, nu ne vom trezi navigînd orbeşte prin furtuna vieţii şi a încercărilor. – D.J.D.

Vom înţelege odată rostul încercării;
Furtunile vieţii sunt probe-ndemanării.
Isus prin ele vine, păşind pe valul mării
La noi, s-alunge frica şi duhul disperării. „– P.L.

Dumnezeu va avea grijă de lucrurile prin care treci; tu ai grijă cum treci prin ele

Painea zilnica

Se arată zorii vieții…

Se arată zorii vieții în sclipiri de veșnicie,
Apare Dimineața în lumina cea mai vie,
Totul pregatit e, cortina e deschisă
Evenimente arată, vremea e decisă.

Sunet de trompetă străbate-va vazduh,
Toți și mic și mare, uniți cu El în Duh,
Pleca-vom pe vecie în imn de sărbători,
Prin Cel Mare și Sfânt, fiice și feciori.

Curând, totul ne spune, curând, Cuvânt arată,
Curând, o ce minune, e neimaginată,
Curând, totul șoptește, chemând, chemând grăbit,
O cine înțelege, un Dar Nemărginit,

Fosta dat vieții, spre viață și salvare,
Ofrandă a Dimineții, în jertfire și îndurare.
Cine azi aude, o cine îl primește,
Pășind cu El pe cale: viitor dorește.

Isus, este Viața, Isus, e veșnicie,
Isus este speranța, El e Apa-Vie!
El e bucurie, Adevăr și Har,
El, e tot ce ține, e Cel mai Mare Dar!

Tot în jur arată, șoptește și îndrumă,
Privim cu ochi deschiși, e vremea cea din urmă.
Salvatorul cheamă, întrați în sărbătoare,
Mult nu-i, nu rămâne, și ușa de salvare

Se va închide, apoi, începe-vor pe rând,
Nopți-grele-nevoi, miraje spulberând.
Veniți, cheamă Viața, veniți cheamă Iubirea,
Se arată Zorii vieții, și-n Cel Sfânt – Nemurirea!

Lidia Cojocaru