Arvună a eternității

Galateni 1:4
„El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl.”

Există-n fiecare suflet
Un licăr al divinității,
Sădit de Dumnezeu în oameni
-Arvună a eternității…

Ghidați de imperfecțiune
-Neșlefuite diamante-
Slabi suntem prin natura noastră
Și vulnerabili la păcate.

Ne-am complăcut în rătăcire
Și-n voia minții blestemate,
Am fost lăsați să ne alegem:
Calea spre viață sau spre moarte…

Ne stă-nainte drumul vieții,
Mai lung, mai scurt, cum ne e datul;
Dar prin Cristos avem nădejdea,
De-o rupem astăzi cu păcatul!

Răscumpărați prin chinuri grele
Ce-au fost de Domnul îndurate,
Să devenim străini de rele,
Corecți în vorbe și în fapte!

Ce har să fim iertați de Domnul
Și scoși din sufletească noapte,
Cu inimi noi și curățite
Și viețile profund schimbate!

Să căutăm a face bine,
Cu conștiințe mereu treze,
Și Cel care S-a dat pe Sine
Cu har să binecuvânteze!

Laura Minciună  

Cînd ai în piept izvoarele iubirii

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți preschimba durerea-n bucurie
Și cuceri o mie de vieți.

Poți spune nu invidiei și urii
Cînd se bufnesc, străini, la ușa ta
Și în vrăjmașul crîncen ce te ceartă,
Vezi fratele ce te-o îmbrățișa.

Vezi totdeauna cum că masa-i plină
Chiar dacă ai doar doi posmagi muiați,
Ești plin de dor să te împarți cu-oricine
Și-ai tăi la masă toți sunt săturați,

Aștepți pieziș ca-n orice primăvară
Să semeni bobul bun și potrivit,
Să-aduci în lumea care te-nconjoară
Culoarea cea mai dulce de privit,

Să spui la toți, și la vrăjmaș, și frate—
„Credința căpătată în Christos
E singura podoabă ce te face
Mereu mai tînăr, veșnic și frumos.”

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți crucea să o duci cu demnitate
Iluminînd o mie de vieți.

Mihai Ghidora