Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica

Viata schimbata

23 octombrie

Text: Galateni 5:16-26

…Cristos traieste in mine… traiesc in credinta in Fiul lui

Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine pentru mine.

 Galateni 2:20

In cartea sa: „Five musts of the Christian Life” (Cinci necesitati
ale vietii crestine), F.B. Meyer spune despre o conversatie pe
care a avut-o cu cativa credinciosi, In casa lui William Wilberforce.
in timp ce discutau despre dificultatile vietii de crestin, un pastor,
foarte inaintat in varsta, s-a ridicat si a marturisit ca el a fost
intr-un fel „cu siguranta ars”. Isi aducea aminte de vremea cand
incerca sa-i stapaneasca pe copiii de la scoala duminicala care erau
neobisnuit de galagiosi. Rabdarea i se incordase pana la punctul de
rupere. De fapt, era pe punctul sa explodeze, cand s-a simtit
indemnat sa se roage: „Doamne, da-mi rabdarea Ta, pentru ca a
mea mi s-a terminat”. In acel moment, duhul i s-a linistit. De aceea
s-a decis in clipa aceea sa se bazeze pe puterea Domnului in fiecare
situatie dificila.

Meyer a scris apoi: „Cand ne-am intalnit a doua zi de dimineata,
Wilberforce si cu mine am marturisit ca experienta acelui pastor
batran ar trebui sa fie si a noastra de atunci incolo. Ar trebui sa
vedem ispitele ca ocazii pentru a cere din nou viata din viata
Domnului nostru Cel inviat din morti! Prin Duhul de viata al lui
Cristos vom fi mai mult decat biruitori”.

Sa urmam acest exemplu. Daca suntem inclinati sa fim mandri, sa
ne rugam: „Doamne, da-mi umilinta Ta”. Cand suntem iritati de
oameni nerezonabili, sa spunem: „Doamne, da-mi dragostea Ta”.
si cand suntem ispititi sa pacatuim, sa ne rugam: „Doamne, da-mi
sfintenia Ta”.

‘Toate nevoile noastre se afla in El. Prin credinta venim inaintea
Lui cu nevoile noastre, In schimbul vietii din Cristos.” – R.W.D.

Acum prin credinta in Isus traiesc
Si prin credinta El traieste-n mine;
S-am victorii eu nu ma straduiesc,
Ci ma-ncred in puterile-I divine.” – Complin

Obtinem victorie atunci cand renuntam la
placerile pacatului, In schimbul puterii in Cristos.

Painea zilnica

De ce Dumnezeule, de ce?

Text: Iov 42

In cei din urmă ani ai săi. Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantări decat primise în cei dintai.” Iov 42:12

Cand moartea răpeşte pe cineva drag dintre noi, printr-o boală sau un accident, sau cand alte tragedii ne lovesc, durerea ne poate copleşi şi ne întrebăm: „De ce, Dumnezeule, de ce?” Deşi El nu ne revelează toate motivele pentru care s-au petrecut lucrurile astfel, ne dă totuşi, uneori, răspunsuri parţiale.
O tanâră mamă din Anglia secolului al 19-lea, pe nume Josephine Butier, s-a întors acasă într-o zi şi a fost martora oculară a morţii tragice a singurului ei copil. Micuţa Evangeline, văzand-o pe mămica sosind acasă, a alergat la balconul apartamentului de la etajul doi ca s-o întampine. S-a aplecat peste balustradă şi a căzut sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei. întreaga lume din jurul doamnei Butier s-a prăbuşit. In căutarea ei după mangaiere, s-a întors spre o femeie evlavioasă ce locuia în vecini, care i-a spus: „Dumnezeu a luat la Sine pe fetiţa pe care ai iubit-o aşa de mult; dar sunt o mulţime de copii ai nimănui care au nevoie de dragostea unei mame ca tine”. Cuvintele acelea au condus-o pe doamna Butier în viaţa de reformă socială şi de slujire creştină, care a adus speranţe în mii de inimi. Nu putem spune că Dumnezeu, în providenţa Sa, a lăsat ca moartea să-i răpească doamnei Butier fetiţa, pentru ca nenumăraţi alţi copii să fie ajutaţi prin eforturile ei?


Pierderile lui Iov au fost enorme, dar din suferinţele lui, Iov a ieşit cu o cunoaştere mai intimă a lui Dumnezeu – şi cu o grandioasă porţiune a Scripturii care i-a ajutat pe milioane de oameni în încercările lor. Ai suferit vreo pierdere? Dumnezeu nu-ţi va da o explicaţie deplină a faptului, dar îţi va dărui putere să treci prin ea. „De ce, Dumnezeule?” , poate fi chiar întrebarea pe care El doreşte să I-o pui. Şi dacă asculţi cu supunere, vei găsi răspunsul.       – D.J.D.

Raţiunea adancă a-ncercărilor mele
Nu pot, o Isuse, deplin s-o-nţeleg.
Ajută-mă, Doamne, Te rog, ca să văd
Măcar o frantură din planu-Ţi întreg. ” – D.J.D.

Marile încercări adesea precedă marile victorii

Painea zilnica

Pe urmeleTale…

Pe urmele Tale pășim și noi
Și știm precis care-i finalul
Cu Tine, Isuse, învingem nevoi
Și nu ne temem de ce-aduce valul.

Călcând pe urmele pașilor tăi
Ne exprimăm dorința de-ascultare
Știm bine că nu sunt două căi
Ci doar una spre răscumpărare.

Ne-ar nenoroci alt mod de viață,
Ne-am îndrepta spre vidul infinit
În Tine găsim o fortăreață
Când vine-al sfidării vânt cumplit.

De trece prin umbre sau cuptor încins
Cărarea-i netezită de Tine
Ne-ai ajutat în toate și-am cuprins
Tot ce prin har putem menține.

Ne-ai condus tot timpul spre victorii
C-ai Tăi suntem și- n veci vom fi uniți
C-așa ajung la țintă călătorii
Și-așa suntem din Testament hrăniți.

Oricât ar fi obstacolul de mare
Oricâte piedici s-ar ivi pe drum
Nu vom uita superba Ta chemare
Și cum ai spus: “Spre Slavă vă îndrum”

Păstorii Te iubesc, și slujitorii
Și nu se-abat de la traseul stabilit
Vor fi numiți, în Rai, “nemuritorii”
Căci traiul la altar și l-au jertfit.

Chiar dincol’ de moarte împreun-om fi
Și-om gusta splendoarea pregătită
În Ținutul Frumuseții vom sosi
Unde-ajunge inima neîmpărțită.

George Cornici

Binecuvîntări ale dramei de la cruce

Motto: Prin rănile Lui suntem
tămăduiți(Isaia 53)
************************

Ai suferit să pot avea
Concepții clare, sănătoase
Să port o cruce, chiar de-i grea
Dincol’ de nori să pot vedea
Acele spații luminoase.

C-ai suferit atât de mult
Desigur, și eu port o vină
De-aceea-n veci am să Te-ascult
Și-n toate vreau să Te consult
De-i ploaie sau e zi senină.

Ai suferit bătut, scuipat
În necurmată agonie
Să-mi fie traiul cercetat
De-al Tău Cuvânt înmiresmat
Și de cereasca melodie.

Ai suferit să-mi dai puteri
Să nu cad pradă deznădejdii
Și-atunci când nu sunt primăveri
Să vină, totuși, adieri
Să-nlăture orice primejdii.

Ai suferit, dar ai răbdat
Când Te-au străpuns chinuitorii
Iar suferința grea mi-a dat
O misiune și-un mandat
Cu revelații și victorii.

Ai suferit… ai suferit
E-o dureroasă amintire
A fost o dramă ce-a-nsoțit
Enormul preț ce-a fost plătit
Să pot simți a Ta iubire.

Ai suferit să mă unești
Cu tot ce vine de la Tine
Și azi cu har mă copleșești,
Cu bucurii dumnezeiești
Ca sufletu-mi să Ți se-nchine.

Ca nimeni altul pe pământ
Ai suferit cu demnitate
Să pot purta un nou veșmânt
Și să rămân în Legământ
S-ajung, cu bine, în Cetate.

Că jertfa n-a fost în zadar
O dovedește rezultatul
Azi în vremelnicul hotar
Nespuse împliniri apar
Pentru acel numit ”iertatul”

George Cornici