Duhul peste noi să vie!

Limbi de foc să ne cuprindă
Duhul cel Sfânt să-L primim
Inima să ne cuprindă
Pe Isus să Îl slujim!

Să avem multă credință
Cum Domnul nostru dorește
Și să-I cerem biruință
Căci El ruga ne-mplinește

Dacă stăm în rugăcine
Cu regrete, ne smerim
Domnul mâna Lui o pune
Căci vrea să ne pocăim

La o parte să lăsăm
Faptele ce le-am făcut
Cu iubire să-L urmăm
Pe Acel făr de-nceput

Pe Acel fără de moarte
Care veșnic va trăi
El e Domn și doar El poate
Să de ducă-n veșnicii

Duhul Sfânt stăpân să fie
Peste trupul nost slăbit
S-ajungem în veșnicie
Cu Isus Cel preamărit

Domnul cel Sfânt ne iubește
Și ne vrea cu gelozie
Pentru Cer ne pregătește
Pentru a Sa Împărăție

Să-mplinim tot ce ne cere
Domnul nostru minunat
Prin El căpătăm putere
Să-L slăvim, neîncetat!

Florența Sărmășan 

Reclame

Puterea Ta îmi e de-ajuns

Puterea Ta îmi e de-ajuns
Să-naintez spre Tine,
Să-nving tristeţile de ieri
Victorios spre mâine.

Când sunt dator, puterea Ta,
De tot ce am mă iartă
Şi-n plus, mă-nvaţă a urca
Iertând pe-o nouă treaptă.

Când am în mine-un singur dor
Şi-acela mi se stinge,
Puterea Ta mi-e ajutor
Şi de dorinţi m-aprinde,

M-aprinde ca să nu mă sting
Nici viu, nici mort de Tine,
Dar să rămân un far pe zid
Şi ieri, şi azi, şi mâine.

De am a suferi vre-un chin
Puterea Ta e dulce
Şi-n ramura de har sublim
Privesc spre ea la cruce.

Puterea Ta îmi e de-ajuns
Să birui lumea toată!
Şi-apoi, cu Tine-al meu Isus
Să am aceeaşi soartă.

Prin ea ajung în veşnicii
Să mă-ntâlnesc cu Tine,
De-aceea, Doamne, până vii
Puterea Ta mă ţine!

Mihai Ghidora 

Dor de Cer, dor de El…

Mi-e plină inima de dor, de dorul revederii
Când mă vei izbăvi deplin din mrejele durerii,
Și voi ajunge-n veșnicii de bucurii depline,
Unde nici moarte nu va fi, nici plâns și nici suspine.

Mi-e plină inima de dor, de doru-mbrățișării,
Când îmi vei șterge de pe-obraz brăzdările ocării,
Și mă vei săruta cu drag, ca și o mamă fiul,
Și-n Frumusețea Sfintei Țări va fi uitat pustiul…

Mi-e plină inima de dor, de dor de-a fi cu Tine,
Și cu Mireasa Ta cântând pe-a Raiului coline.
O, cât doresc să pot trăi aici pe-acest pământ,
Purtând în fiecare zi în suflet Cerul Sfânt!

Lidia Maria Senași 

Tu ții pe veșnici temelii…

Referințe
… ”Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta! ” Ps. 89:2

Tu ții pe veșnici temelii
Îndurarea și Salvarea,
Credincioșia-Ți către fii
Luminează viu cărarea!

Ea se ‘nalță pân’ la nori,
Ne-nconjoară cu tărie,
O, Comoară din comori,
În Tine-I cânt și bucurie!

La umbra aripilor Tale
Îndurarea voi cânta,
Cu glorii, cinste și-osanale
Numele-ți voi lăuda!

Slăvit, de-a pururi fii slăvit –
Doamne Sfânt, Puternic, Tare!
Numele-Ți fie mărit!
Bunătatea Ta cea mare

E cântată-n imnuri sfinte
De-un popor răscumpărat,
Ce în albele veșminte
Laudă, laudă pe-‘Mpărat!

Ce-ai avut mai scump ai dat
Ca Dar, Prinos, ca Jertfă Sfântă,
Isuse, fii glorificat!
Inima-n ofrandă-Ți cântă.

Veșnică-i credincioșia!
Veșnică e îndurarea!
Prin Tine-I viața, melodia,
Mila, harul și iertarea!

În reverență ne-nchinăm
Isuse, Sfânt Mântuitor,
Te lăudăm, te lăudăm
– Unic, Veșnic Salvator!

Credincioșia pe cărare
E tărie ce-nconjoară,
Dumnezeu Preasfânt și Mare,
Tu-mi ești Veșnică Comoară!

Învață-ne să Te iubim

Lucrează Tu, o, Tată Sfânt
Și-nvață-ne să Te iubim
Oriunde sântem pe pământ
Doar despre Tine să vorbim.

Să proslăvim a Ta lucrare
Prin Duhul Sfânt de înviere
Și unde mergem, să fim sare,
Lumină pentru cel ce piere.

Învață-ne să fim umili
Și-n inimi să purtăm dorința,
Acolo unde sânt infirmi,
Ca să cunoască Biruința.

Și de vor fi împotriviri,
Să apelăm la Harul Tău
Ca pământeștele azi firi,
Să iasă din eternul hău.

Învață-ne să fim smeriți
Și în supunere mereu
De Tine doar sântem iubiți
Chiar de sântem urâți de rău.

Căci cine altul e ca Tine
Ca să vorbească ne-ncetat
Cuvintele ce aduc zile
În viața celui încercat?

Învață-ne să Te-așteptăm
În laudă și rugi fierbinți
Și nicidecum să nu uităm
Căci Tu ne-ai făcut ai Tăi sfinți

Și dacă răul se avântă
Ca cel ce vrea să prăpădească
Noi să avem o viață sfântă
Și o iubire, doar frățească.

Acea Iubire, ce-ntr-o zi
Ne va purta în veșnicii
Unde dureri nu vor mai fi
Ci doar eterne bucurii.

Berbec Ion 

Cu ochii sufletului

Deseori, privesc cerul  înalt, în noapte,
Văd stele zâmbind, păsări, aud și șoapte,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd  Râul de Iubire a lui Dumnezeu!

Privesc  spre miazănoapte, stelele clipesc,
Galaxii minunate, ochii, îmi uimesc,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd un Porumbel alb venind din empireu.

-„Vino, Porumbel, cu pene  de lumină!
Adu haine albe pentru lut și tină!
Pană albă din aripa Ta de lumini,
Și un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi!

Adu și o ramură verde de măslin!
Pecetea de Pace a Tatălui divin,
Scânteie de foc din Făclia Iubirii,
Și un dor nestins de Țărmul Nemuririi!

Toarnă  ulei în candela mea  cerească!
Fereastra sufletului meu să crească,
Să văd   mereu albastrele Tale câmpii,
Să aud corul de îngeri din veșnicii!”

O aripă de lumină mă atinge,
Aprinde mucul ce aproape se stinge,
Deschide  larg fereastra sufletului meu,
Să coboare limbi de foc de la Dumnezeu!

Simt un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi,
Poposesc și eu în corul de lumini,
Cântă a mea harfă cu îngerii de sus;
„-Slavă Ție, Doamne, al meu Cristos Isus!”

Arancutean Eliza 

Călare pe un asin venea…

Un Rege bun şi minunat,
Poteca-ngustă o străbate…
De toţi, El este aşteptat
În mândra, frumoasa cetate.
Călare pe un blând asin
Slăvitul Rege vine, vine…
Cu gândul bun, cu gând senin
Priveşte spre marea mulţime.
Crengi verzi în mână toţi aveau,
Straie pe jos cu drag au pus.
Nerăbdători cu toţii stau
Să vina al lor iubit Isus.
În cor, toţi strigă osanale
Şi Rege pe El Îl numesc,
Slavă-I aduc pe a Sa cale,
Îi spun strigând cât Îl iubesc;
Multe ovaţii se aud…
Cetatea-ntreagă acum vuieşte.
Isus Se opreşte, stă în drum,
Mulţimea cu drag Îl priveşte.
Alături, veneau ucenicii;
Chiar după El vin, se arată…
Isus, mergând pe drumul crucii
Cu milă Se uită spre gloată.
Cu lacrimi, pe toţi îi priveşte…
Se uită lung, pe săturate,
La ce va fi apoi, gândeşte
Când vor fi toate, dărâmate,
Când vremea  va fi pe sfârşite,
Şi toate se vor prăbuşi…
Ce spune Domnul, se-mplineşte,
Dar El, va fi în veşnicii!

Florența Sărmășan 

Mergi înainte, dragul meu!

Mergi înainte, dragul meu
Lucrând mereu cu spor
Chiar dacă uneori e greu
Pe-al Domnului ogor.

Adună spice, precum Rut,
Cât încă este zi,
Căci noaptea, de tot ce-ai făcut
Tu te vei odihni!

Un singur spic e prea puțin,
Dar tu cu sârg adună
Mai multe spice-ntr-un snop plin
Pentru-o răsplată bună.

Cât soarele stă sus pe cer
Privind ogorul mare
Lucrează numai pentru El,
Cu lacrimi și sudoare!

De toate te vei odihni
Acolo sus, în tihnă
Dar, de aici jos, n-ai munci
La ce să ai odihnă?

Mergi înainte, nu privi
Că palmele-ți sunt arse
De lucrul greu și de la spini
Ce urme au să-ți lase.

Căci sus în ceruri vei vedea
Urme în sfinte palme
Care pe dealul Golgota
Ți-au oferit salvare!

Vedea-vei urme de piron,
Dovada de iubire
A Celui ce șade pe tron
La Tatăl, în mărire!

Mergi înainte, dragul meu,
Cât încă este soare
Lucrează chiar dacă e greu
Cu lacrimi și sudoare.

Când noaptea jos se va lăsa
Sus, răsări-vor zorii
Și veșnic te vei repauza
În patria splendorii!

Și pentru toată munca ta
Care o faci acuma
În ceruri sus la dreapta Sa
Tu vei primi cununa!

Mergi înainte, dragul meu
Lucrează, nu te-opri
Căci te așteaptă ce-i al tău
Acasă-n veșnicii!

Emanuel Hasan