Vers primăvăratic

Primăveri trecut-s multe, nu ştim câte or mai fi
Timpul ne zoreşte-n mersu-i spre-un tărâm din veşnicii.
Au misterul lor şi-aceste primăveri de pe Pământ
Insă mai bogată-n taine-i Primăvara-n raiul sfânt.

Peste ea n-a dat înghețul vreunei ierni întârziate
Soarele acol’ într-una să ne lumineze poate.
Străzile ce sunt de aur nu ştiu dac-or naşte flori
Însă ochii-or să se scalde-n mai cereşti şi dulci splendori.

Cât ne va lăsa Stăpânul mai străbatem primăveri
Ne mai bucurăm de-o floare, de miresme, de cantari
Să vedem în toate-acestea picurul ceresc de har
Ce ne poartă înspre-o dalbă Primăvară făr’ hotar.

Calfa Diana 

Duh de viață

Duh de viață, Duh preasfânt,
Ne păstrează-n legământ,
Ne adună la altar
Și ne umple vasul iar.

Duh de pace, Duh de sus,
Fă-ne asemeni lui Isus!
Ne învață să trăim,
Ne învață să murim.

Duh măreț, putere dă,
Martori vii și sfinți ne fă
Și ne poartă, Vânt divin,
Cum vrei Tu, dar mai deplin.

Duh Sfânt binecuvântat,
Udă locul însetat
Când tânjim cu dor nestins
După cerul necuprins.

Duh, ce darnic daruri dai,
Pune fapte-n noi și grai,
Rodul sfânt și-un caracter
Coborât de sus din cer.

Duh prea’nalt și înțelept,
Drumul strâmb tu fă-ni-l drept,
Rugăciunea fără foc
Să-și primească sfântul „șoc”.

Duh de har dumnezeiesc,
Arde-n noi tot ce-i firesc,
Ne convinge de păcat
Și de gândul vinovat.

Sfinte Duh, din El, prin El,
Pentru El și cu sfânt zel,
Să ne porți și să ne ții
De acum și-n veșnicii!

Lucian Cazacu

Din lăcașuri viitoare

Din, locuri de noi neștiute,
Și, chiar neimaginate,
Din înălțimi, unde-n virtute,
De îngerii drepți sunt păstrate

De-acolo, Te, cobori pe nori,
Într-un timp, apropiat,
Unde-n, cântec, de viori
Stă și ne cheamă Cel Prea Înalt! ! ! …

Tu, vii la noi, cum ne-ai promis,
Ca-n veșnicii, să fim cu Tine,
Când, orice fel, de compromis,
Îl cercetezi și-l ștergi, Stăpâne! …

Cunoști, ce purtăm noi, în vine
În care e amestecat,
Trup și sânge, de la Tine
Slăvit și Vrednic Împărat! ! ! …
Ce-n jertfa-Ți mare ne-ai salvat…

Te-atrage, precum un magnet,
Sângele-acesta-nnobilat,
Lumină ești, oricărui drept
Sau pocăit cu-adevărat! …

Celor, ce-s simple licăriri,
Ce-n întuneric, se arată,
Tu, cel trecut, prin prigoniri,
Le dai în locul lor, Un Tată! ! ! …
Pe care l-au pierdut odată.

Cu El, împaci această, lume
De-atunci, căzută sub blestem,
Cu, Creatorul ei, Prea Bune
Punând blestemul, vechi pe lemn! ! …

Jertfa cea, care învinge
Și-anihilează boldul morții,
Pîine a vieții, ce se frânge,
Din ea părtași, să fim cu toții! ! …

Ne fă părtași, la trup și sânge,
Care pe-ai Tăi, urmași îi strânge,
Ei mădulare, fiindu-ți, Ție,
Altarului-Ofrandă Vie-

Ne faci, Isus, marea onoare
Că Tu ne-ai, scos Doamne
din vâltoare.
Ne duci la Cea mai-naltă Stâncă
Într-o Grădină, ce ne-ncântă
Fiind Pacea, lumii viitoare,
Lumină omului ce moare! …

Moldovan Pavel

Din mii de stele

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
(Luca 2:14)

Din mii de stele licărind răzlețe
Doar una se desprinse luminând,
Purtând în ea promisiuni mărețe
Și magii spre Mesia conducând.

Și Pruncului născut în sărăcie,
Ce întrupase-atunci mărețul Har,
S-au închinat cu mare bucurie,
Cu aur, smirnă și tămâie-n dar.

Ne amintim de Cel născut în iesle,
De Mesia trimis din veșnicii
Să ne răscumpere din întuneric,
Să fim pe veci ai Domnului copii.

Cânta-vom bucuria mântuirii,
Că Dumnezeu, iubind pe păcătos,
Dar condamnând păcatul omenirii,
L-a făcut om pe Fiul Său, Cristos.

În cer cântau oștirile de îngeri
Cinstind venirea-n lume-a Domnului,
În locurile preaînalte slavă
Și pace între oameni plăcuți Lui!

E timpul să îndepărtăm rutina,
Să ne-amintim de-al Domnului destin,
Să facem bine răspândind Lumina,
Cum trebuie să facă-un bun creștin!

Că Dumnezeu ne priveghează soarta
Și ne-amintim că suntem trecători,
În car de biruință El ne poartă
Și-I dedicăm aceste sărbători.

Să ducem tuturor din lume vestea
Despre Isus, ce S-a născut smerit,
Pe El Îl onorăm zilele-acestea
Și-ntotdeauna fie preamărit!

 Laura Minciună

Doar o umbră

Referințe

Iov 14:1-2

„Omul născut din femeie are viața scurtă (… ) Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.”

Ce este omul? E o umbră
Rătăcitoare pe pământ
Merge puțin și lasă-n urmă
O amintire și un gând.

Căci după două generații
Întreaga-i viață s-a uitat
Și a rămas numai o cruce
Și-o piatră pe-un mormânt uscat.

Dar sufletul – oh, el e veșnic!
Și zboară către Cel ce-i Domn
Se duce și-I dă socoteală
De ce-a făcut când era om.

Ai grijă, vezi, ia seama bine
Ce fel de umbră vrei să fii…
Vrei să faci Domnului rușine
Sau vrei cu El în veșnicii?

 Corina Ungureanu 

Nicaieri nu-i ca acasa

 Abel Bîtea

A vieții mele Primăvară

Fii binecuvântat, Isuse,
A vieții mele Primăvară
Tu ești mireasma de iubire
Ce inima îmi înfășoară.

Cu Tine-i pururi primăvară
Cu-Acel ce Viața Însuși ești
Cu Tin’ chiar când e rece afară
Tu sufletul ne încălzești.

Tu ești Acela ce-înfloreşte
În noi în fiecare zi
Prin orice har care sporește
Spre a-ne purta spre veșnicii.

Tu ești Lumină și Putere
Ești farmecul pentru a trăi
Acela ce trezește -n inimi
Dorința pentru a birui.

Cu Tin’ în luptă simt putere
Căci sunt deja biruitor
La Tin’ privesc Căpetenia
Credinței, la Învingător.

Cu Tine -i veșnic primăvară
Cu Tin’ umblăm încrezători
Chiar de dureri ne înconjoară
Și uneori trăim fiori.

Tu Ești Acela ce din moarte
Viu Te-ai făcut și ne-ai adus
O dulce vie Primăvară
Ești Domnul meu iubit Isus.

Ești Primăvara ce de veacuri
În orice inimă răsari
În inimile celor care
Au renunțat să fie tari.

Ești Primăvară pentru mine
Ești Primăvară pentru toți
Ești Supremă Căpetenie
Ce-mplineşte tot în toți.

Ești dulce, divină Mireasmă
Ce ne trezești și azi la viață
Al Tău parfum să-l răspândim
Să mergem din viață spre viață.

Căci Tu Isuse Sfânt și dulce
Ne bucuri cu- a Tale nădejdi
Ne înconjori cu bunătate
Și ce promiți Tu împlinești.

Tu Dumnezeu Atotputernic
Nu ești ca omul ca să minți
Cuvântul Tău în întuneric
Răzbate și sfărâmă munți.

Fii binecuvântat, Isuse
A vieții mele Primăvară
Te iubesc și vreau ca iubirea
De Tine să îmi dea pe-afară.

O, fă ca Primăvara care
Trăiește -n Tine neîncetat
Să se reverse-n mine vie
În ape ce țâșnesc bogat.

Gabriela Bucur 

Jertfa de pe Golgota

A coborât cândva la noi Iubirea,
A coborât un Miel preasfânt din cer,
Că să aducă lumii mântuirea,
El, Cel preasfânt, un fiu de Dumnezeu.

A luat un chip de prunc, umil in iesle,
N-a căutat un loc preainalt,
Ci S-a smerit ca să slujească,
Chiar și pe cei ce nu L-au așteptat.

A fost un om cum suntem noi,
Și a trăit pe acest pământ,
A indurat și frig și foamete și ploi,
Dar nu a dat ‘napoi nicicând.

A fost batjocorit și a fost scuipat,
A fost vândut și a fost lovit,
Prieteni pe rând, singur L-au lăsat,
Cu toate astea, neîncetat El i-a iubit.

El S-a atins de mulți bolnavi,
Și vindecare-n dar le-a dat,
Și a hrănit și a mângâiat pe cei firavi,
Și totuși nu L-au acceptat.

A fost primit cu Osanale,
Atunci în ziua de Florii!
Ei au crezut că-i Cel ce-aduce pace,
Scăpare din a lor robie pe vecii.

Dar El avea o altă pace,
Nu cea a lumii, ci una pentru veșnicii,
Și nu au priceput decât aceia,
Ce L-au primit și L-au urmat fără a cârti.

Ei nu L-au înțeles deplin,
Și nu știau că El e Mielul,
Ce-avea să moară mai târziu,
Că să plătească El, tot prețul.

S-a dezbrăcat de slava Sa,
S-a dezgolit de tot pe Sine,
Ca să se apropie de om,
Dar omul, L-a trădat din fire.

Și a plâns acest Isus iubit,
A plâns cu amar in ruga Sa,
Dar nu pentru ce-L aștepta,
Ci pentru nepăsarea mea, și-a ta.

Nu îl durea rana străpunsă,
Nici spinii grei ce-L apăsau,
Cât îl durea a noastră viață ascunsă
Trăită în păcat și-n vină grea.

A mers până la capăt pe Golgota,
Pe dealul Căpățânii-ntre tâlhari,
Deși nevinovat, a cărat crucea.
Și a murit că eu să am viață în dar.

Azi este viu și încă așteaptă,
Să ascultăm de al Său glas Sfânt,
Căci El a dat pentru noi totul
Și ne-a iubit, de la-nceput.

dianavarariu95

Mai amintește-ne prin frunza care cade!

Mai scrie-o toamnă peste vremi și peste vise
Mai dă-ne, Doamne, dor de veșnicii promise
Mai amintește-ne prin frunza care cade
Că trebuie să lăsăm ce-i vechi fără tăgade.

Să facem loc la ce e nou să vină,
Pentru-alte vremi când ramura va fi din nou mai plină
Și să mai luăm răgaz din alergare,
Din murmurul obositor și din sudoare.

Să credem c-al Tău gând ne e perfecțiune
Deși ne pierdem aparent din funcțiune
Și mulți și multe ne abandonează lesne
C-o simplă adiere-a vântului ce plesne.

Trezește-mi ochii să privesc mai mult de-atât:
De-o ramură ce-i goală și un trunchi urât!
Să cred că Tu ești, Doamne, și în așteptări decise
Și Tu lucrezi ‘n-ascuns și-aduci noi stări promise

Și chiar de aparent sunt într-un loc de transformare
Și totul pleacă brusc, le las și… doare
Tu ești și în momentul meu de lungă toamnă
Să mă înveți ca să privesc spre ceea ce înseamnă.

Căci Tu ești peste vremile ce aparent sunt decăzute,
Pe care ochii Tăi le vad și sunt știute,
Da, Tu vei aduce iarăși vremi de-nviorare
De-o mare, de-o adâncă bucurie și mirare!

Căci Tu ești cel ce ține frunza-n pom și-o crește
Atâta-ntelepciune, Doamne, mă uimește!
Ești Cel care ne țese, dai un rost la toate!
Esti Cel care ne ține, Tu ești Cel ce poate!

 Camelia Stîngaciu 

Prin fire de iubire, nevăzute!

Ne-am întâlnit pe drumul către cruce
Veneai pe el prea trist și ostenit
Doream la Tine ca să pot ajunge
Isus al meu, Mântuitor iubit

Prin legături de nimenea știute
Noi doi suntem pe veci de veci uniți
Prin fire de iubire, nevăzute
La Ceruri moșteni-vom fericiți

O dragoste ai pus Hristos în mine
Un gând cum că aș fii nemuritor
Pe valuri de iubire calde, line
Pornesc spre Cerul Tău, izbăvitor

Ești plin de strălucire și blândețe
Tu ești al meu cu Tine-n veci voi fii
Sătul doresc să fiu de frumusețe
Pe car de biruință-n veșnicii

Aripi de slavă, Doamne să îmi dai
Să pot zbura spre Cerul Tău senin
Alăturea de mine Tu să stai
Să simt în veci parfumul Tău divin

Cu Duhul Tău cel sfânt mă înconjoară
Să am putere ca să biruiesc
Cu a Ta iubire blândă mă împresoară
Ești Domnul meu cel scump și Te iubesc!

Prezența Ta, e totul pentru mine
Eu fără Tine nu mai pot trăi,
Mă du înspre limanul Tău cu bine
Și al meu Domn să fii în veșnicii

Pe nori de măreție și iubire
Să zbor doresc, când Tu vei reveni,
Să gust din minunata-Ți fericire
Stăpânul vieții mele-n veci să fii!

Florența Sărmășan