12 Decembrie

El umblă pe cărări veşnice.” Habacuc 3:6

Dacă Dumnezeu a făcut un lucru o dată, îl va face din nou Căile omului sunt schimbătoare, dar cărările lui Dumnezeu sunt veşnice. Sunt multe motive care susţin acest adevăr mângâietor. Printre ele se află următoarele: cărările Domnului sunt rezultatul unei alegeri înţelepte. El rânduieşte toate lucrurile după „sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Acţiunile umane sunt adesea rezultatul grăbit al pasiunilor şi temerilor, şi sunt adesea urmate de regrete şi căinţă. Dar Cel Atotputernic nu poate fi surprins, pentru că toate lucrurile se întâmplă aşa cum a prevăzut El. Cărările Lui sunt rezultatul unui caracter neschimbător, şi în ele se văd clar atributele hotărâte şi sigure ale lui Dumnezeu.

Dacă Cel Etern nu se poate schimba, cărările Lui, care II reprezintă pe El însuşi în acţiune, trebuie să rămână pururi aceleaşi. Este El pururi drept, bun, credincios, înţelept şi iubitor? Atunci cărările Sale trebuie să aibă aceleaşi însuşiri. Oamenii acţionează după firea lor. Când firea aceasta se schimbă, se schimbă şi purtarea lor; dar, de vreme ce Dumnezeu nu cunoaşte „umbră de mutare” (Iacov 1:17), cărările Sale vor rămâne veşnic aceleaşi. Mai mult, nu este nici un motiv din afară care să schimbe cărările divine, fiindcă ele sunt întruparea unei voinţe irezistibile. Habacuc spune că Dumnezeu a despicat pământul, dând drumul la râuri, că munţii L-au văzut şi s-au cutremurat, că adâncurile s-au înălţat sub mâna Lui, şi că soarele şi luna au încremenit atunci când Iehova a ieşit la luptă pentru salvarea poporului Său (Habacuc 3:9-12).

Cine poate sta împotriva Lui, ca să-I spună: „ce faci?” Dar nu numai puterea Lui dă stabilitate. Cărările lui Dumnezeu sunt manifestarea principiilor de dreptate veşnică şi, de aceea, nu se pot schimba. Răul naşte decădere şi aduce ruină, dar adevărul şi binele au o vitalitate care nu poate fi diminuată de trecerea timpului. In dimineaţa aceasta, să ne înfăţişăm cu încredere înaintea Tatălui nostru ceresc, amintindu-ne că Isus Christos este „acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evrei 13:8), şi Domnul este întotdeauna bun cu poporul Său.

Meditaţii C. H. Spurgeon

11 Noiembrie

Sub braţele Lui cele veşnice.” Deuteronom 33:27

Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit sub simţământul păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga, fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice”. Păcatul te târăşte în jos, dar jertfa de ispăşire a lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva.

Alteori, creştinul se cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat. Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice”. Nu poate să cadă prea adânc în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice”. Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu.

Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea, făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmi 23:4). Vom coborî în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice” – braţe care nu slăbesc niciodată, nici nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte” (Isaia 40:28).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Suntem doar călători

Suntem doar călători
Spre a Iubirii Țară
Numiți moștenitori
Scăpați de sub ocară.

La fiecare pas
Cu noi e Salvatorul
Când vine vreun impas
La El e ajutorul.

Din suflete voioase
Ne însoțesc cântări
Nicicând n-o să ne lase
Aceste sfinte stări.

Necazurile toate
Le-nvingem prin Cuvânt
Oricâte s-ar abate
Și-orcât de tare vânt.

Conecția cu El
Ne dă asigurare
C-ajungem la Betel
În veșnica splendoare…

E Domnul vieții noastre
Și e-un amic loial
Cu noi e în dezastre
Și-n uriașul val.

“Nainte, doar nainte”
E cântul preferat
Spre veșnice incinte
Spre Plaiul mult visat.

Suntem doar călători
Spre a Iubirii Țară
Numiți moștenitori
Și nu rămași afară.

George Cornici

În târgul cu deșertăciuni

În târgul cu deșertăciuni,
Ce țin de lumea trecătoare,
Am întâlnit și oameni buni,
Dar și destui lacomi, haini,
Ce cred că-i totul de vânzare.

Pe trei arginți sau pe-o avere,
Îi amăgesc pe mulți sărmani,
Să-și vândă dreptul pe himere,
Conștiința lor pentru-o plăcere,
Virtuților se fac dușmani.

Pentr-un câștig ce-i pieritor,
Fac orișice nelegiuire,
Se vând pe ei și neamul lor,
Vând chiar copii făr de-ajutor…
Vai tristă pustiire.

Mamona este zeul lor,
Cu râvnă mare i se închină,
Mânați de-un duh înșelător,
Duc trai zgârcit, risipitor,
Neîmpliniți cuprinși de vină.

Vai, sunt destui naivi pe lume,
Care se cred emancipați,
Zilnic aleargă spre o culme…
Pentru petreceri, faimă, nume…
Și-ajung să fie subjugați.

Tarabele sunt toate pline,
Găsești de toate la vânzare…
Binele-i rău, și rău-i bine,
Dezmăț total fără rușine,
De cele sfinte lepădare.

Când mă gândesc mă trec fiori…
O, ascultați și mic și mare,
Noi am primit în dar valori,
Virtuți și veșnice comori,
Ce nu au preț, nu-s de vânzare!

Ofertele de pe pământ,
Sunt multe foarte-amăgitoare,
Dar cu Isus în legământ,
Așa cum scrie în Cuvânt,
Comorile-s nepieritoare!

Teodor Groza

Pamant si cer

Atatea flori sunt pe campie
Si ce frumos ele-nfloresc
Mi-aduc in suflet bucurie
Ca-n ele-i Tatal meu ceresc
Dar gandul inspre bolta-mi zboara
Caci tot ce-i jos e trecator
Doar sus in cer e primavara
Si plaiuri cu vesnice flori.

Aici o floare infloreste
Si-si da parfumul minunat
Doar pana cand se vestejeste
Si intra-n lutu-ntunecat..
Dar sus in ceruri in gradina
Cresc flori ce nu se ofilesc
Caci Soarele si apa lina
Cu viata sfanta le hranesc.

Atat belsug de roade coapte
Apleaca pomii roditori
Ce-asteapta parca zi si noapte
Sa-si dea povara roadelor.
Dar gandul meu zboara spre ceruri
Spre Pomul Vietii, plin de rod
Rodind in doisprezece feluri
Pentru al raiului norod.

Aicea jos curg multe ape
Ce vor seca toate-ntr-o zi
Iar albia lor oricat de mare
Ar fi, tot se va narui.
Dar dincolo-n gradina sfanta
Raul vietii curge lin
Cu apa sa eterna, blanda
Dand viata vesnica din plin.

Cetatile de-aici din lume
Oricat de tari si mari ar fi
Ramane-vor fara de nume
Vor disparea pentru vecii.
Insa in ceruri  o cetate
Asteapt-un cer si-un nou pamant
Si-o zi in care sa coboare
Cu cei alesi, la glasul sfant..

Pamant si cer, moarte sau viata
Vremelnicie sau etern
Ruina sau glorie cereasca
Tatal etern sau Lucifer.
Noapte sau sfanta dimineata
Edenul sau chinul pe veci
Doar doua cai iti stau in fata
Prieten drag,tu ce-ti alegi?

Emanuel Hasan

TU ai tesut goblenul vietii mele

TU ai tesut goblenul vietii mele
Si daca ai ales sa pui culori inchise
din loc in loc, e ca s-adaugi frumusete
Si Tu, Isuse, sa iei chip in mine.

Doresc sa vad asa cum vezi Tu, Doamne,
Nu sa pun pret pe ce izbeste ochiul.
Te rog, ajuta-ma sa inteleg cand Duhul
Alege sa imi vorbeasca in pilde.

Doar Tu cunosti sfarsitul de la inceput
Cand eu doar simt cum ciocanul si dalta
Cioplesc in mine , provocand durerea
Tu vei sculpta in mine ce-Ti este placut.

La dreapta Ta sunt bucurii vesnice
Si numai Tu imi aduci implinire
Tu-mi amintesti ca toate-s trecatoare
Cand prietenii din jur incep sa plece.

Raman incredintat ca tot ce mi se-ntampla
Lucreaz-o greutate vesnica de slava.
Iar de vrajmasii-mi vor pune capul pe tava,
Pasi-voi pragul spre tara Ta sfanta.

Simona Clarisa Ghenea