La sfarsitul calatoriei

8 decembrie

Text: 2 Petru 1:5-11

In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare
in imparatia vesnica.” 2 Petru 1:11

Editorul de ziar, Robert Manry, a pilotat cea mai mica ambar-
catiune care a navigat vreodata in Oceanul Atlantic. Calatoria
la bordul ambarcatiunii Tinkerbelle a fost lunga si dificila. El nu a
indraznit sa doarma in liniile de navigare. Carma s-a rupt de mai
multe ori. El a fost aruncat peste bord deseori, scapand numai cu
ajutorul funiei cu care era legat de ambarcatiunea lui lunga de 13
picioare.

In cele din urma, dupa 78 de zile, Manry s-a apropiat de
Falmouth in Anglia. Nu se gandea la nimic altceva decat sa-si lege
ambarcatiunea la un doc si sa gaseasca o camera la un hotel unde
sa doarma putin. Dar o multime entuziasta a avut o alta idee. O
flota de vreo 300 de barci mici i-au iesit in intampinare si-l salutau
folosind sirenele. Patruzeci de mii de persoane s-au aliniat pe
docuri ca sa-i ureze de bine si sa ovationeze. Ce primire buna!

Cam asa ceva il asteapta pe crestinul credincios care a trecut
prin furtunile vietii si a ramas credincios Mantuitorului. Prin toate
greutatile si incercarile ei au continuat sa se asemene tot mai mult
cu Cristos, unind cu credinta fapta, cu fapta cunostinta, cu cunos-
tinta infranarea, cu infranarea rabdarea, cu rabdarea evlavia, cu
evlavia dragostea de frati; cu dragostea de frati iubirea de oameni
(2 Petru 5:7). Petru spune ca atunci cand acesti credinciosi ajung
in cele din urma la tarmul cerului, li se va face o intrare triumfala
in imparatia vesnica unde vor fi in prezenta lui Cristos insusi.

Haideti sa stam strans legati de El prin toate calamitatile.
Atunci, intr-o buna zi, adevarul, pe care-l gasim in 2 Petru 1:11, va
deveni o realitate minunata.- D.C.E.

Ce minunatii ne asteapta in tara de sus!
Fata-I curata si atingerea mainii lui Isus.
Nu vor fi nici lacrimi, nici plans, suspin, disperare –
Isus ne asteapta acolo pe fiecare.” -Kerr

Ceea ce vom castiga in ceruri

va fi mult mai mult decat o compensare

pentru ceea ce am pierdut pe pamant.”

Painea zilnica

Priveste si traieste

1 noiembrie

Text: Numeri 21:1-9

…oricine era muscat de un sarpe si privea
spre sarpele de arama, traia.

Numeri 21:9

Sa priveati la un sarpe ridicat intr-o prajina si sa fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muscati de serpi. Si toti care n-au privit
au murit. Era simplu.

Israelitii, descurajati in timpul calatoriilor lor prin pustie, s-au
plans nu numai impotriva conducatorului lor, Moise, dar si impo-
triva lui Dumnezeu. Drept consecinta, Domnul a trimis niste serpi
in tabara, care au muscat pe multi dintre ei, producandu-le moar-
tea. Recunoscand ca aceasta era judecata Domnului, poporul si-a
marturisit pacatele si i-au cerut lui Moise sa se roage ca serpii sa
fie indepartati. Iata ce s-a intamplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fa-ti
un sarpe infocat, si spanzura-l pe o prajina; oricine este muscat, si
va privi spre el, va trai” (Numeri 21:8). Da, israelitii muscati de
serpi, asa pacatosi cum erau, puteau gasi vindecarea numai daca-si
intorceau privirea spre sarpele de arama.

Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Si dupa cum
a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul
Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Si toti
aceia care cred in El vor avea viata vesnica. Israelitilor nu li s-a
cerut nimic, doar sa priveasca – un act ce implica credinta – crezand
in promisiunile lui Dumnezeu facute lui Moise. Azi suntem salvati
privind la Isus, crezand ca pe cruce El a platit vina pacatelor
noastre. Tot ce ne ramane de facut este sa privim si sa traim.

– R.W.D.

Viata ti s-a oferit, aleluial

Viata vesnica vei dobandi

Numai de privesti la El, aleluia!

Singur Isus poate mantui. – Ogden

Cea mai slaba bataie a credintei
deschide usa cerului.

Painea zilnica

Prezența Ta…

Prezența Ta e o comoară
Păstrată-n sufletul predat
Nimic, nimic nu ne separă
Isuse, nu ne lași afară
În spațiul aprig devastat
Vrei pentru noi doar primăvară.

Urcăm spre țintă fericiți
Că ești cu noi în orice vreme
Cu Tine suntem pregătiți,
Naintea Ta suntem primiți
Ne-ajuți să descifrăm dileme,
Îndeplinești ce Tu promiți.

Din beznă ne-ai atras la Tine,
(Din grota unde-n chin trăiam)
Ne-ai scos din starea de rușine
Să nu mai stăm printre ruine
Ci să intrăm în sfântul neam
Cuprinși în fericiri depline.

Prezența Ta imbold ne-aduce
Să-nfăptuim ce este scris,
Să nu ne îndoim sub cruce,
Să știm ce vorba Ta produce
Că-nfăptuiești ce ai promis
Și dragostea-Ți nu se reduce.

O, ce favoare și ce har
Să fim tot timpul împreună
Mesajul Tău e-atât de clar
E pentru noi mărgăritar
În care doruri se adună,
Din care bucurii răsar.

Nu suntem singuri când se-abate
Valul vreunei lungi dureri
Inunzi cu-atâta bunătate
Ființele ce-au fost salvate
Și-aduci din Slavă adieri,
Pentru ogor fertilitate.

Ar fi dezastru fără Tine,
Ar fi infern, ar fi neant
Dar ești cu noi și este bine
Dulcea-Ți privire har conține
Cuvântu-Ți este captivant
Și-ndeamnă ființa să se-nchine.

Oriunde mergi Te însoțim
Ne-am atașat atât de tare
Prezența Ta o prețuim
Numai cu Tine vrem să fim
Aici și-n veșnica splendoare
Spre care, cu avânt, suim.

Cei fără crez veniți la El,
Veniți să vă transforme viața
Nu stați într-un neam rebel
La nedumnezeiesc nivel
Veniți să îi gustați dulceața
Și-aici și-n veșnicul Betel.

George Cornici

Măreața Lui zidire

Motto: „”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui
veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii,
când te uiți cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El.””
Amin! Rom. 1/20.

Privind spre cer, spre norii ce plutesc
Și atâtea întrebări în minte se ivesc:
Cum poate soarele din beznă să răsară
Să lumineze lumea, apoi s-apună-n iară?
Nu-și lasă răsăritul și nu-și pierde apusul
Și fără să se-abată, el își urmează dusul…
La strălucirea lui, și stelele se-ascund
Iar razele lui calde ce printre nori pătrund
Îmbrățișând pământul cu căldură și lumină,
Natura o preschimbă în edenică grădină.

Cum pot oare norii înnegriți tăciune
Să ningă atât de alb? Și-i o minune
Că fulgii gingași ca floarea de cireș
La locul hărăzit să cadă fără greș
Și să aștearnă pe pământ un alb covor
Năvădit din aburi și țesut în nori –
Învelind pământul ce-atârnă pe nimic
Cu o mantie albă ca de borangic…

Cum pot oare norii să poarte atâta apă
Și de greutatea lor burduful nu le crapă?
Apoi, în stropi de rouă să o reverse-n zori
Și până la miezul zilei s-ajungă iar în nori…
Și cine este Acela care stârnește vântul
Ce, fără să ostenească, cutreieră pământul?
Și i-a dat puterea norii să îi poarte
Spre locuri fără apă atâta de departe,
Pe care le preface în izvoare reci de ape
Ca orice ființă vie din ele să se adape.

Răspunsul e doar unul: Avem un Creator,
Dumnezeu cel veșnic, a toate Ziditor!
El a făcut și cerul presărat cu stele,
Pământul și marea cu tot ce este-n ele…
Și toate-s rostuite cu atâta înțelepciune
Că nu-i grai omenesc ca să poată spune
Măreața Lui zidire cu înfăptuiri alese –
Lucrări desăvârșite, de noi neînțelese.

Ridicați-vă, dar, ochii înspre cer și priviți –
Spuneți ce credeți, spuneți ce gândiți:
Cine-a făcut mulțimea mare a stelelor
Să meargă după număr, în șir oștirea lor?
Dumnezeu e Cel ce poate să le îndrume,
El, care le cheamă pe toate după nume –
Iar puterea și tăria Lui este așa de mare
Că una nu lipsește la a Sa chemare.

Mare-i Dumnezeul nostru și puternic,
Că nimeni dintre muritori nu-i vrednic
Ca să Îl vadă la chip și înfățișare! …
Că El este Duh, nu-i ființă muritoare
Dar veșnica-i putere și a Sa dumnezeire –
Însușirile-i nevăzute pline de strălucire,
Încă de la facerea lumii se văd lămurit
Dacă te uiți cu atenție la tot ce-a zidit.

Iar lucrările Sale sunt atât de minunate,
Lucrări desăvârșite, mari și înfricoșate!
De aceea, înaintea Lui în rugă să te-apleci
Zicând: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci!

Ioan Vasiu 

” Veniti!”

Text: 1 Petru 1:3-12

…darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in
Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:23

In orasul Boston, te poti plimba printr-un parc aflat chiar in
centrul orasului numit „Boston Common” (Propr. obsteasca a
orasului Boston, n.tr.). Parcul a fost conceput de catre un guver-
nator puritan pe nume John Winthrop. Intinzandu-se pe 20 de
hectare, parcul este cel mai vechi parc public din Statele Unite. El
a fost proiectat pentru folosirea comuna ca pasune pentru vite si
teren de antrenamente sportive”. Azi, nu se mai foloseste pentru
nici unul din scopurile initiale, dar aleile lui si peisajul pitoresc
ofera o relaxare binevenita in plin centrul unui mare oras.

Intr-o zi, un baietel vizita parcul cu parintii sai pentru prima
data, cand a vazut la intrarea parcului inscriptia: „Boston Com-
mon”. Incantat peste masura, copilul a exclamat: „Nu spune: Nu
calcati pe iarba”! Scrie: „Veniti!” si a zbughit-o bucuros pe campul
inverzit (in limba engleza „veniti!” se scrie „come on!”. Copilul
citise in loc de common, come on; n.tr.).

Asemenea copilului din „Boston Common”, care a vazut in aceste
cuvinte o invitatie deschisa, am putea vedea si noi ceea ce Iuda
numeste „mantuirea noastra de obste” (v. 3). Oferta vietii vesnice
prin credinta in Isus nu este numai pentru cativa. Ea este „darul
fara plata al lui Dumnezeu” (Romani 6:23). Nu se face nici o
restrictie celor care doresc sa accepte aceasta „mantuire de obste”.
Tendintele noastre umane sunt sa complicam aceasta invitatie a
lui Dumnezeu, adaugind cerinte legaliste sau promisiuni de dedi-
care din partea beneficiarilor ei. Prin natura noastra, cautam sa
ridicam semne de interdictii spirituale: „Nu…!” Dar Dumnezeu
ne-a spus clar ca mantuirea este darul fara plata al Lui – si poate fi
primit prin credinta. Veniti! Credeti azi in Isus! – P.R.V.

Vino azi la Isus, nu mai amanal

Ai Cuvantul Lui ce te-a lumina.

El e-aici. La picioare sa-l cazi

Te cheama. Vino la Domnul chiar azi.” – Root

Mantuirea este un dar gratuit,
dar trebuie sa-l accepti
.”

Painea zilnica

Lucrarea crestina

Text: Efeseni 6:5-9                          

Lucraţi… pentru mancarea, care rămâne pentru viaţa veşnică…” Ioan 6:27

Trei oameni lucrau la o construcţie foarte mare. Unul a fost întrebat: „Ce faci aici?” „Amestec mortar”, a spus el. Al doilea a răspuns: „Ajut Ia înălţarea acestui zid”. Cand al treilea a fost întrebat, a răspuns: „Construiesc catedrală pentru gloria lui Dumnezeu”.
Aceşti trei oameni ar fi putut lucra la fel de bine la o maşină, un camion, o casă, un drum, sau orice alt produs sau serviciu pe care îl pot face un om sau o femeie. Mulţi oameni lucrează pentru a-şi caştiga existenţa, ca să obţină succes fără ca să se îmbogăţească. Aceste motive nu trebuie să fie motivele principale pentru munca unui creştin. Ca şi al treilea om din povestirea anterioară, trebuie să vedem că ceea ce dă muncii noastre valoare eternă nu este produsul sau serviciul muncii noastre, ci însuşi procesul muncii – efectuarea slujbei cu credincioşie, pentru gloria lui Dumnezeu. într-o broşură intitulată: „De ce să mergi la lucru?” scriitorul dă două motive biblice pentru muncă:

(1) Dumnezeu a poruncit aceasta pentru că munca este bună. (2) Munca „creează un climat în care credinciosul II poate reprezenta pe Isus Cristos”. Cu alte cuvinte, trebuie să muncim pentru a-L satisface pe Dumnezeu şi să demonstrăm colegilor noştri de muncă ce schimbare face Cristos în viaţa cuiva.
Următorul poem captează esenţa oricărei munci creştine: „ Tată, unde-ai vrea astăzi să lucrez? Şi să dărui iubirea la oricine. Atunci mi-a arătat un colţ micuţ. Spunandu-mi: „Ingrijeşte-l pentru Mine!”  – D.J.D.

Oricare ar fi munca zilnică şi grea,
Să îmi caştig painea, aş vrea să pot vedea
Marea slujbă şi cinste în care m-ai pus
De a-i aduce pe alţii la Domnul Isus. ”   – Stalter

Dumnezeu ne-a dat ceva de făcut în lumea aceasta; apreciem oare îndeajuns această onoare?

Painea zilnica

Care sunt posibilitatile?

Text: Ezechiel 18:19-32                            

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.” Ezechiel 18:32

S-a născut în bogăţie şi a fost crescut într-un palat. Astăzi poartă haine vărgate într-o închisoare după ce-a fost condamnat pentru că a pus o bombă în maşina în care au murit doi membri din propria familie. Această întoarcere de necrezut a circumstanţelor în viaţa sa a survenit după ce a încercat să pună stăpanire pe averea de peste 10 milioane de dolari a familiei. Impactul propriei alegeri i-a devenit clar în ziua cand, cu faţa albă ca varul, într-o stare de şoc, a auzit verdictul de vinovat ce i s-a citit în faţă, în tăcerea de mormant a tribunalului. Ce ironie! Omul acesta ar fi putut să fie bogat. Ar fi putut avea atat de mult, dacă ar fi voit să aştepte – să joace cinstit. Dar acum este un om sfîrşit.
Totuşi să nu ne oprim aici. Gandiţi-vă la posibilitatea care-i mai rămane. Atat timp cat mai respiră, el poate, ca şi talharul de pe cruce, să-şi recunoască păcatul şi să ceară ajutorul lui Cristos. Si chiar aşa, cum acel criminal, considerat nepotrivit pentru a mai trăi în societate, a devenit potrivit pentru paradis, acest om poate deveni „o făptură nouă”, un cetăţean al cerului.


O asemenea întoarcere este întotdeauna posibilă pentru un păcătos. Acest lucru îl spunea Dumnezeu lui Israel prin profetul Ezechiel. Deoarece El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celui râu, El îi roagă să se pocăiascâ. Poate crezi că o asemenea întoarcere nu este cinstită, ori că tu ai ajuns prea rău să mai poţi fi reannoit. Dacă crezi în Isus ca Mantuitor al tău, vei face din această posibilitate o realitate. – M.R.D. II

Cum de poţi lăsa ca ziua să se facă an?
Şi s-amai cand Domnul are pentru tine un plan.
Vino la Isus Cristos şi crede-al Lui Cuvant.
Viaţă veşnică tu vei primi în cerul sfant.”  – Branon

Nu există oameni atat de buni ca să se mantuiască singuri – si nici atat de răi ca să nu poată fi mantuiti de Dumnezeu

Painea zilnica

Întâlnirea cu Mântuitorul

Întâlnirea n-a fost la întâmplare
Ci, Isuse, ne-ai căutat și ne-ai găsit
Ne-ai spus, atunci, vorbe făr-asemănare
Prin grotele pierzării n-am mai rătăcit.

Întâlnirea nici n-a fost programată
De-a noastră gândire străină de Dumnezeu
Planul Lui ne-a scos din starea deformată
Așezându-ne pașii pe-ngustul traseu.

Tainica-ntâlnire ne-a scos din nepăsare
Îndreptându-ne privirea nu spre vanități
Ci spre Plaiul cu veșnică splendoare
Unde nu mai sunt lacrimi, nici dificultăți.

Nici nu ne-am întâlnit pentru divertisment
Ci-a fost ceasul transformării totale
Când ne-ai adus, Fiule, din Rai tratament
Și-ai umplut cu har spațiile goale.

N-a fost nici întâlnire pentru tranzacții
(Aveam doar zgura traiului fără sens)
Dar Tu-ai plantat în suflet satisfacții
Căci ne-ai iubit de la-nceput foarte intens.

Trecut-au unii după alții anii
Și nu regrete ci împliniri am adunat
Și nu ne-au biruit furtuni și nici tiranii
Ci-n calea spre Slavă, constant, am avansat.

Privind în urmă trăim evenimentul
De parcă ieri, miraculos, s-a întâmplat
Și, hotărâți, luăm angajamentul
Să nu ne despărțim de Tine niciodat’.

Întâlnirea n-a fost la întâmplare
Ci, Isuse, ne-ai căutat și ne-ai găsit
Ne-ai spus, atunci, vorbe făr-asemănare
Prin grotele pierzării n-am mai rătăcit.

George Cornici

Calea ingusta

Text: Matei 7:1-14

„… stramtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă…” Matei 7:14

Întotdeauna am urmărit cu uimire trecerea vapoarelor prin ecluzele care leagă Lacul Superior de Lacul Huron în Peninsula de sus a Statului Michigan. Pentru mine, este o adevărată minune a pilotajului marin să văd cum căpitanul unui vas de peste 300 de metri lungime îl conduce centimetru cu centimetru prin ecluza Poe sau Davis. Nivelul apei din ecluză se poate coborî la nivelul Lacului Huron sau se poate ridica pentru ca vapoarele să intre în Lacul Superior. Căpitanul strecoară vasul prin poarta îngustă a ecluzei cu o viteză abia perceptibilă, deoarece ecluza este mai largă decat vasul doar cu caţiva metri. Procesul durează, dar, în final, vasul ajunge cu bine dincolo. Ar fi mult mai uşor pentru căpitan s-o ia prin gura de vărsare a raului St. Mary, care curge pe langă ecluze şi care uneşte cele două lacuri. Dar adancimea lui e mică, curenţii lui sunt rapizi, şi este plin de stanci uriaşe şi vaduri înspumate. Un vapor care s-ar încumeta să ia această rută ar fi condamnat Ia distrugere. Dacă ai fi tu căpitanul vasului, care cale ai alege? Cu siguranţă că vei alege calea cea îngustă. Este singura cale sigură.


In citatul de azi, Isus a spus că singura cale spre viaţă este prin poarta cea stramtă. „Viaţa” despre care vorbeşte El este viaţa veşnică, pe care o putem avea numai prin credinţa în El. Calea largă duce la pieire. Toţi oamenii sunt confruntaţi cu alegerea destinului lor etern. Calea largă este calea acestei lumi şi a tentaţiilor ei, dar ea se termină în ruina veşnică. Calea cea îngustă, calea credinţei în Cristos, conduce la cer şi la viaţa veşnică. încrede-te azi în Isus. Porneşte pe calea îngustă!   – D.C.E.

Alege calea mantuirii,
Primeşte acum Cuvantul viu!
Vino azi cand Isus te cheamă!
Maine poate fi-va prea tarziu!”  – Haines

Cărarea bătătorită nu este neapărat şi cea bună

Painea zilnica

Un crampei din gloria cereasca

Text: Fapte 7:54-60 

        ” Dar Ştefan, plin de Duhul Sfant, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu…” Fapte 7:55

Moartea este ultimul mare duşman al creştinului. Ea este descrisă ca umblarea „prin valea umbrei morţii” (Psalmul 23:4). Isus a îndepărtat boldul ei, care este păcatul (1 Cor. 15:56), dar cu toate că ea continuă să producă nelinişte, Dumnezeu ne va da un har special pentru acel timp. Acest lucru a fost ilustrat de viaţa lui D.L. Moody. Cand marele evanghelist era pe patul morţii, familia şi prietenii s-au adunat pentru a-şi lua rămas bun. Crezand că momentul a sosit, încet, încet au început să iasă din cameră. În acel moment au auzit o mişcare. Intorcîndu-se, l-au găsit pe Moody cu ochii deschişi şi mintea aparent limpede. Cineva a început să se roage, dar Moody l-a întrerupt: „Nu vă rugaţi să mai trăiesc. I-am văzut pe Dwight şi Irene (doi nepoţi care muriseră). Am văzut faţa lui Isus şi sunt satisfăcut. Pămantul se îndepărtează, cerul se deschide. Dumnezeu mă cheamă. Aceasta este ziua încoronării mele!”


Înainte de-a fi ucis cu pietre, Ştefan L-a văzut pe Isus stand la dreapta Tatălui. Cat de mult l-a putut întări acest lucru! Am auzit de sfinţi pe moarte a căror voce a exprimat dezamăgirea atunci cand revenindu-şi din starea de inconştienţă au descoperit că sunt încă pe pămant şi nu în cer.
Poate că Dumnezeu ne va lua la Sine fără să ne avertizeze. Va fi o glorie instantanee! Ori El ne poate da timp de pregătire. Oricare vor fi împrejurările, dacă ne-am încrezut în Cristos ca Mantuitor, El va fi cu noi atunci cand vom trece din lumea aceasta şi vom privi primul crampei din slava cerească.              – D.J.D.

Dincolo de umbre, voi pătrunde în lumină,
Trecand perdeaua neagră spre gloria divină,
Păşind din noapte spre ziua veşnică, frumoasă.
De ce numim noi moarte întoarcerea acasă? ”   – Anonim

Pentru creştin, moartea este ultima umbră a nopţii înainte de răsăritul ceresc

Painea zilnica