Veghează peste tot ce faci

Și tot ce faci aici în lume,
Și tot ce spui și tot ce scrii
Și tot ce-auzi și ce privești
Se scrie-acolo-n veșnicii.

Nerăsplătit nu va rămâne
Nici un cuvânt ce l-ai rostit,
Nici timpul pe care îl pierzi,
Nici răul ce l-ai făptuit.

Nici nevegherea-n rugăciune,
Nici nepăsarea ce o ai
Pentru acei pierduți în lume
Și nici mâncarea ce o dai.

De tot ce faci tu vei răspunde
La judecata ce te-așteaptă
Nu vei putea fugi niciunde
De judecata Lui cea dreaptă.

Nu vei putea să cauți scuze
Și nici motive sau clemență
Acolo nu vei mai putea
Să ai motive de absență.

De-aceea azi cât este har
Și cât în trup mai ai viață
Veghează peste tot ce faci
Să-L poți privi pe Domnu-n față.

Nichifor Nicu 

„Taticule, m-ai uitat!”

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cat de îngrozitor este să fii lăsat deoparte.
„Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întîmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am gâsit-o aşteptîndu-mâ cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfîşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează.


În orele acelea de singurătate, cand prietenii te-au uitat, cand încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mangaie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.”     – Whittle

TU poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată

Painea zilnica

Scumpă este orice clipă!

Pregătește-te din vreme
Cu Domnul să te întâlnești
Fii gata și nu te teme
Iertarea Lui s-o primești.

Scumpă este orice clipă
Căci timpul e trecător
Ție să nu-ți fie frică
Domnul e îndurător.

Pe cale veghează bine
Ca să nu te poticnești
Drumul drept spre Cer îl ține
Să ajungi să-L întâlnești.

Pe Cel dătător de viață
Care-n chinuri s-a jertfit
Să Îl vezi o dată-n față
Să înțelegi cât te-a iubit.

Veghează și treaz să fii
Că în ceas târziu din noapte
Domnul tău poate veni
Și atunci, se vor sfârși toate.

Pentru nuntă fii gătit
Căci Mirele va veni
Pentru viață pregătit
Cu El te vei întâlni.

Frumuseți noi, neștiute
Lângă El tu vei vedea
Plaiuri cerești nesfârșite
Ochii îți vor bucura.

Și tot ce nu ai gândit
Mirele-ți va arăta
Locul cel sfânt, pregătit
Să trăiești de-a pururea.

O răsplată minunată
Din mâna Lui vei primi
Care ție-ți este dată
Fericit ca să poți fii.

Viața veșnică-i răsplata
Și cununa ce-o primești
Domnul te așteaptă-I gata
Cu El să te întâlnești!

Florența Sărmășan 

Alege să fii cuprins de Hristos

Rânjește satan prin colț de mustață
Privind cu turbare și gata de-atac,
Se zbate puternic, se luptă, înhață
Și are pretenția să-i faci după plac.

E tot mai vizibil, se-aude mai clar
Căci răcnetul lui e tot mai strident,
El e de profesie un bun măcelar,
Ucide-orice suflet, e foarte atent.

Nu-i pasă de nimeni și nu-i emotiv,
Nu știe deloc ce-nseamnă iubirea.
Ci poartă la el un rău pandantiv
Prin care aduce mereu amăgirea.

E foarte șiret și-un bun jucător,
Se joaca cu prada, apoi o distruge.
Mai joacă și teatru, satan e actor,
Apoi, pe furiș, se strecoară și fuge.

El știe că vremea și timpu-i aproape,
Când vine Hristos să-l prindă, să-l lege.
De-aceea lovește în oile șchioape,
Și ia tot, la rând, el nu mai alege.

Fii foarte atent, te roagă, veghează,
Alege să fii cuprins de Hristos.
Căci Domnu-I Acela ce te cercetează,
Și-ți umple viața cu tot ce-i frumos.

Să nu te lași prins de șoapta vicleană,
Păzește-ți credința și sufletul tău,
Aleargă puternic, aleargă în goană,
Să fii împreună cu-al tău Dumnezeu.

Nichifor Nicu 

Ucenicul care veghează împreună cu El

“Vegheaţi împreuna cu Mine” Matei 26:38

“Vegheaţi împreună cu Mine” – fără să ai propriul tău punct de vedere, ci veghează doar împreună cu Mine. La început nu veghem împreună cu Isus, veghem pentru El. Nu veghem împreună cu El prin adevărul revelat al Bibliei, în împrejurările în care trăim. Domnul nostru încearcă să ne facă să cunoaştem identificarea cu El printr-un anumit “Ghetsimani”, dar noi nu vrem; spunem: ..Nu Doamne, nu pot înţelege acest lucru, este prea dureros”. Cum am putea veghea împreună cu Cineva care este de nepătruns? Cum să-L înţelegem pe Isus suficient pentru a veghea cu EI în Ghetsimani, când noi nici nu ştim pentru ce suferă? Noi nu ştim cum să veghem împreună cu El – ne-am obişnuit numai cu ideea că Isus veghează împreună cu noi.

Ucenicii L-au iubit pe Isus Cristos în limita capacităţii lor naturale, dar n-au înţeles care era scopul Său. In Grădina Ghetsimani au adormit din cauza propriei lor întristări şi, după trei ani de cea mai strânsă apropiere. “L-au părăsit cu toţii şi au fugit”.

“Toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.” Cuvântul “toţi” se referă la aceiaşi oameni, dar între timp se întâmplase ceva minunat: moartea, învierea şi înălţarea Domnului nostru, iar ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Domnul le spusese: “Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi”. Aceasta a însemnat că ei au învăţat cum să vegheze împreună cu El pentru tot restul vieţii lor.

Oswald Chambers

Descrescând dupa planul Lui

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

 Ioan 3:30

Daca ajungi să fii indispensabil in viaţa cuiva, ai ieşit din rânduiala lui Dumnezeu. Ca slujitor, marea ta responsabilitate este să fii un prieten al Mirelui. Când vezi că un suflet începe să recunoască cerinţele lui Isus Cristos, ştii că influenţa ta a fost folosită aşa cum trebuie: atunci, în loc să întinzi mâna pentru a-i preveni durerile, roagă-te ca ele să crească de zece ori mai mult până când nu mai există nici o putere pe pământ sau în iad care să poată ţine acel suflet departe de lsus Cristos.

Mereu şi mereu noi devenim providențe amatoare în viaţa altora; intervenim şi-L oprim pe Dumnezeu spunând: „Cutare şi cutare lucru nu trebuie să se întâmple”. In loc să ne dovedim prieteni ai Mirelui, noi punem în calea Lui compasiunea noastră, iar sufletul acela va spune într-o zi: „Eşti un hoţ, mi-ai furat dragostea pentru lsus şi am pierdut viziunea cu privire la El”. Fereşte-te să te bucuri împreună cu cineva de un lucru rău, dar ai grijă să te bucuri de lucrurile bune. „Prietenul Mirelui… se bucură când aude vocea Mirelui; şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. Aceste cuvinte sunt spuse cu bucurie, nu cu tristeţe: în sfârşit, ei Îl vor vedea pe Mire! Şi loan spune că aceasta este bucuria lui.

Este punerea absolută in umbră a lucrătorului, ca nimeni să nu se mai gândească la el. Veghează cu întreaga ta fiinţă până când vei auzi vocea Mirelui în viaţa altuia. Să nu te îngrijoreze ce prăpăd aduce ea, ce tulburări, ce ruinare a sănătăţii; bucură-te cu o bucurie divină când auzi vocea Lui. Adesea poţi vedea cum lsus Cristos dărâmă o viaţă înainte de a o mântui (Matei 10:34).

Oswald CHAMBERS

Când anul vechi și-a tors ultimul fus

Când anul vechi și-a tors ultimul fus
Și altul nou începe-al lumii caier
Privește-n urmă la drumul parcurs
Și vezi prin câte văi pașii te-au dus
Căci anul ce s-a scurs e-un mesager.

Ai alergat în lung și-n lat,
Te-ai ostenit să ai realizări.
Dar vai, ce fără El ai adunat
Ca fumul s-a împrăștiat
Și ți-au rămas doar chinuri și dureri.

Însă atunci când umilit,
Ți-ai proșternut viața la altar,
Și-n totul voii Lui te-ai dăruit,
Ai fost binecuvântat însutit
Cu ce-ai primit de sus în dar.

Ai vrut să-ți stâmperi sufletu-apăsat,
Să guști din bucuria lumii,
Dar te-ai trezit mai însetat,
Mai ars de dor, mai tulburat,
Legat în patimile firii.

Dar când ai alergat la cruce
Și disperat I-ai cerut lui Isus
Să-ți ierte vina, tu ai primit pace,
Și-o fericire ce de-atunci încoace
Nu a secat și nu s-a scurs.

Ai căutat să-ți faci un nume,
Să ai statut și să ai faimă,
Un ideal ce-l vrea o lume!
Când ai atins însă râvnita culme,
Simțeai cum totul se destramă!

Dar în Hristos tu ai primit statutul
Cel mai înalt ce-l poate-avea un om.
Căci moștenirea ce o ai e cerul
Identitatea ți-o dă Creatorul
De-a te numi copil de Dumnezeu.

Ai cunoscut în viață rău și bine
Alegeri ce-au fost goană după vânt,
Ce ți-au lăsat ființa în ruine,
Însă-ai văzut că fericirea vine
Când te dedici cu totul Celui Sfânt.

Privește înspre cer cu hotărâre
Și noi decizii tu să iei chiar azi
Zidește-n viață ce are valoare:
Un caracter de preț ce-n veci nu moare,
Veghează sufletul să nu ți-l pierzi.

Clădește-ți viața pe Cuvântul Sfânt
Pe temelia care-n veci nu piere,
Și nu te ancora-n acest pământ
Spre cer înalță-te cu-avânt
Să-ți împlinești sfânta menire.

Și nu-ndrăzni să pleci de unul singur
Pe drumul vieții aspru și spinos
Căci anul ce-ți stă-n față e nesigur
Dar biruința vine sigur
Când călăuză ți-e Hristos.

Ce mai contează că timpul se scurge
Și ne trec anii ca un fum,
Speranța noastră nimeni n-o va frânge,
Suntem tot mai aproape să ajungem
La premiul de la capătul de drum!

Marinela Bogdan 

Cand Dumnezeu te atrage

Cand Dumnezeu te-atrage, frate. .
Cand Dumnezeu te-atrage, sora,
Renunti a mai trai-n pacate.
Te porti cinstit cu bunatate
In orice zi, la orice ora.

El, primul S-a-ndurat de tine
Mai inainte ca sa-L chemi.
Cu drag, in mana Lui te tine
Cand treci prin greu si cand ti-e bine
Cand esti cu El sa nu te temi.

Cand Dumnezeu te cerceteaza,
Ca sa-ti intorci spre El privirea,
El in viata ta lucreaza
In orice vreme te vegheaza
El, iti aduce fericirea.

El, te atrage prin iubire!
Nu cu siliri sau obligatie
Prin dragoste, neprihanire,
si prin dovezi de mantuire.
El nu e mit sau aberatie.

Ateii spun ca Dumnezeu,
Nici nu a existat vreodata.
Aceasta, ei sustin mereu,
Insa le este mult prea greu
Ca sa aduca o dovada.

Noi, totusi vom avea dovezi
cu miile, ca e real.
Sa crezi in ceea ce nu vezi,
Nu e usor, dar cercetezi
Si-apoi descoperi in final

ca Dumnezeu exista, frate!
El te atrage ca magnetul
Prin El, tu ai si sanatate,
Si minte, si putere-n toate
Sa -nvingi greul si falimentul.

Acum, fii bucuros, si crede
Ca El e creatorul tau.
Iar daca ochiul tau nu-L vede
Poti sa -L descoperi pe-ndelete
Deosebind bine de rau.

Narcisa Menegazzi 

Ucenicul care veghează împreună cu El

“Vegheaţi împreuna cu Mine” Matei 26:38

“Vegheaţi împreună cu Mine” – fără să ai propriul tău punct de vedere, ci veghează doar împreună cu Mine. La început nu veghem împreună cu Isus, veghem pentru El. Nu veghem împreună cu El prin adevărul revelat al Bibliei, în împrejurările în care trăim. Domnul nostru încearcă să ne facă să cunoaştem identificarea cu El printr-un anumit “Ghetsimani”, dar noi nu vrem; spunem: ..Nu Doamne, nu pot înţelege acest lucru, este prea dureros”. Cum am putea veghea împreună cu Cineva care este de nepătruns? Cum să-L înţelegem pe Isus suficient pentru a veghea cu EI în Ghetsimani, când noi nici nu ştim pentru ce suferă? Noi nu ştim cum să veghem împreună cu El – ne-am obişnuit numai cu ideea că Isus veghează împreună cu noi.

Ucenicii L-au iubit pe Isus Cristos în limita capacităţii lor naturale, dar n-au înţeles care era scopul Său. In Grădina Ghetsimani au adormit din cauza propriei lor întristări şi, după trei ani de cea mai strânsă apropiere. “L-au părăsit cu toţii şi au fugit”.

“Toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.” Cuvântul “toţi” se referă la aceiaşi oameni, dar între timp se întâmplase ceva minunat: moartea, învierea şi înălţarea Domnului nostru, iar ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Domnul le spusese: “Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi”. Aceasta a însemnat că ei au învăţat cum să vegheze împreună cu El pentru tot restul vieţii lor.