Cel mai bun prieten, Isus!

Motto: „”Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El și
Legământul făcut cu El le dă Învățătură.”” Amin! Ps. 25:14.

Când oricare dintre noi cu Isus ne întâlnim
Nu mai suntem niciodată neștiutul anonim,
Că întâlnirea cu Isus ne va schimba efectiv
Devenind mai cunoscuți, negativ sau pozitiv.

Putem să fim un vas de-ocară ca Iuda sau Anania
Sau să fim un vas de cinste precum Petru sau Maria –
Vas de cinste și sfințit Stăpânului de folos
În lucrarea de vestire a Evangheliei lui Hristos.

Și Dumnezeu ne poruncește ca în lume cât trăim –
În sfințenie și cinste vasul să ni-l stăpânim…
Că lui Dumnezeu nu-i place omul care e stricat,
Însă-i prieten de nădejde celor ce fug de păcat.

Peste cei ce cred în Domnul și trăiesc în ascultare
Domnul varsă binefaceri și lasă binecuvântare.
Avraam a crezut pe Domnul și L-a ascultat mereu
Și Însuși Domnul l-a numit „Avraam, prietenul Meu.”

Pentru neprihănirea lui, Domnul Și-a împlinit cuvântul
Și prin sămânța lui Avraam, astăzi s-a umplut pământul.
Domnul care-i credincios, și când ceva făgăduiește,
Domnul zice și se face, Domnul toate le împlinește.

Un prieten sfătuia pe Iov văzând chinu-n care zace:
„Împrietenește-te cu Domnul și vei avea în viață pace.”
Domnul îi numește prieteni pe oamenii neprihăniți
Și pentru ascultarea lor vor fi pe veci răsplătiți.

Să ne amintim de ucenici și cum vorbea Isus cu ei…
În Evanghelii ni se spune că-i numea „prietenii Mei”;
Pentru ei spunea Isus – și pentru toți care-L iubesc: –
„Veți fi prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc.”

Nu este treaptă a vieții mai înaltă și mai sus
Decât cea pe care șade cel ce-i prieten cu Isus;
Este cea mai mare cinste și cel mai râvnit trofeu
La care poate s-ajungă făptura lui Dumnezeu.

Nici o comoară din lume prietenia n-o doboară,
Comoara nu e un prieten, dar prietenul e o comoară
Că prietenul mereu te-ajută când te afli-n neputință,
Și-acolo unde-i prietenie – acolo este biruință.

Ce mare har i s-a făcut credinciosului supus,
Prin credință să devină pe veci prieten cu Isus!
Dar cine vrea să-i fie prieten întâi de toate se cuvine
Să-și ia crucea să-L urmeze lepădându-se de sine;

Să-L urmăm pe-aceeași cale făr’a mai privi înapoi,
Și El ne-ajută să scăpăm de eul păcătos din noi.
S-avem felul Lui de-a fi, depărtându-ne de rău,
Să trăim în ascultare împlinind Cuvântul Său.

S-avem în inimi adevărul și sfințenia Lui mereu –
Și dreptatea, mila… Toate, care țin de Dumnezeu.
Să alergăm cu stăruință pe calea care duce sus,
Ochii să privească țintă la Cel mai bun prieten, Isus,

Ca să putem primi lumină, înțelepciune și tărie
Că Domnul nostru vrea să fim prietenii Lui pe vecie…
Și într-o zi, care-i aproape, vom vedea că Domnul vine
Pe nori de slavă și lumină și ne va lua cu Sine. Amin!

Ioan Vasiu 

Dacă nu Tu, atunci cine?

Dacă nu Tu, atunci cine
Să-mi poarte de grijă când dorul e mare,
Când raza-i puțină și-i multă-nserare,
Speranța se duce, necazul mă ține? …
Dar scumpa-Ți chemare
Îmi scutură zgura și mătură vasul,
Veghează lucrarea și-apropie ceasul
Spre soare-răsare.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să sprijine capul când trupul se frânge,
Săracul când n-are, bolnavul când plânge,
Cu drag să ne-nvețe ce-i rău și ce-i bine
Și-n jertfă de sânge
S-arunce departe urâtul păcat? !
Căci jertfa cu care Stăpânul s-a dat
La ceruri ne strânge.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să vină-ncontinuu cu-aceeași menire
Spre inimi de piatră, să dea izbăvire,
În timpuri trecute și-n timpul ce vine
Și-n dulce-nsoțire,
În duh și-n putere să-Și crească Mireasa,
Cu mână cerească să-i termine Casa,
Cu-atâta iubire? !

Te roagă azi tot poporul,
Venit din lume să Ți se-nchine,
Cu mâini întinse, cu inimi pline:
Ne spune iarăși că ești Păstorul
Și iar ne-adu
Lângă Tine!
Dacă nu Tu,
Atunci cine? …

Viorica Mariniuc

Toarnă-n picuri Undelemnul

Umplemă cu Duhul Sfânt
Cât Ţi-e voia Domnul meu.
Strig într-una lăcrimând
Fiindcă Tu, Eşti Dumnezeu.

Lasă Undelemnul Tău
Prin puterea ce o ai.
Ca să umple vasul meu
Numai Tu, Eşti Cel ce dai!

Cine-Ţi cere…va primi
Totul Doamne, fără plată.
La Altar de va veni
Cu…o inimă curată.

Toarnă-n picuri care-i strâns
Peste toată fiinţa mea.
Undelemnul ce-Ai promis
Umple-mi Tată, candela!

Necurmat prin Duhul Tău
Cer puterea Ta…Divină.
Să-nnoieşti iar vasul meu
Pentru vremea…ce o să vină.

Doina Ketterer

Rugă…

O mai asculta Doamne iar suspinul,
Durerea care sufletul mi-apasă,
Adu din nou izvorul lin si umple,
Cu untdelemnul Tău cel sfânt, iar, vasul.

Ne dă din nou din bucuria slavei,
Si-n stanca Ta ne întărește pașii,
Caci doar prin Tine, doar prin Tine avea-voi,
Tarie atunci cand mă pandesc vrăjmașii.

Mă poartă -n carul Tău de biruință, Tată,
Iar mâna Ta să-mi vie vesnic scut,
Sa nu mă clatin Doamne, niciodată,
Prin incercarile ce vin tumult.

Talazuri dac-ar trece peste mine,
Eu stiu! Cu Tine sunt oricând păzit,
Si chiar dacă cu groază valul vine,
Atunci, nu ma voi teme de nimic.

Te laud Doamne pentru îndurarea,
Și mila care zilnic Ți-o-nnoieşti,
Ajută-ne ca să păstrăm cărarea,
S-ajungem sus in slăvile ceresti.

Așa e. Dragostea nu e fierbinte,
Și far’delegea s-a-nmulțit nespus,
Eu vreu cu Tine Doamne, înainte,
Să îmi trăiesc viața pe pământ.

Nu pofte, nici plăceri, nici silnicie,
Nici ura care vine din Satan,
Nici multa, nici puțina avuție,
Sa nu mă lege de acest pământ tiran.

Da! Vreau cu Tine sa mă laud Tată.
Tu esti al vieții mele suveran!
Da-mi dar putere ca sa umblu fără pată,
Până ajungem sus, l-al Tău liman.

Cornel Gherasim

Slavit sa fie Domnul care ne inspiră. Atunci cand sunt singur obisnuiesc sa ma rog, sa cant si sa am timpul meu de părtăşie cu Dumnezeu. Acestea sunt momente care ma inspira. Aceasta poezie a fost scrisa acum, fara oprire. Fără să ma gândesc. Domnul sa fie lăudat in toate. Amin!

O s-ajungi la biruinţă

O s-ajungi la biruinţă
Isaia 50,51.
Luca 21:18 “Dar niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde”.

Întunericul de-i mare
Şi nu ştii ce să mai faci,
Cere la Domnul răbdare
Apoi aşteaptă şi taci.

Ca o cremene să-ţi fie
Faţa, când lovesc în ea
Oameni fără omenie.
Rabdă, dar nu dispera.

Fă-ţi spinarea ca pământul,
Ca să calce toţi pe ea
Dar când s-o-mplini Cuvântul,
Dumnezeu te-o ridica

Şi chiar dacă se va sparge
Vasul trecător de lut
Şi chiar dacă s-o desface
Zidul tare ce-ai avut,

Să ştii că Domnul se-ndură,
Mâna-ai te va mângâia.
Chiar şi din dărâmătură
El te va restaura

Iar potirul ameţelii
Şi-al amarului purtat
Ca pe-o licoare-a durerii
În curând îţi va fi luat.

Ridică-ţi spre cer privirea,
Nu-ţi mai plânge soarta grea,
Se-apropie izbăvirea,
Domnul te va înălţa!

Dumnezeu te-ndreptăţeşte,
El e-acum la dreapta ta
Fir de păr nu se clinteşte
Fără învoirea Sa!

Nu te teme de ocara
Şi ura oamenilor!
După iarnă, primăvara
Va veni în zbor uşor.

Ea va face ca pustia
Să devină ca un rai,
Va răsări bucuria
În loc de-amarul ce-l ai!

Dacă faci acestea toate,
Te-asemeni cu Domnul tău.
El a biruit şi poate
Să-ţi dea ajutorul Său.

Cu speranţă şi credinţă
Calcă pe urmele Lui
Şi-o s-ajungi la biruinţă
Strigând: “Slavă Domnului!”

Pavel Mariana Florica