Poporului meu

Trăim într-o controversată eră,
Cu microchip, humanoizi, mutanţi.
Cunoaşterea accede-n orice sferă
Dar să decidem suntem ezitanţi.

Corecţi să fim să nu-asmuţim hiene,
Nu mai luptăm, doar paşnic defilăm,
Din ţarcuri îngrădite, străzi şi-arene,
“Normalitatea” vrem să promovăm.

Ne amăgim visând la vremi mai bune,
Dar nu mai luminăm, nici gust nu dăm,
Cândva văpăi, azi fumegând tăciune,
Pe Crez, Porunci și pe Cuvânt călcăm!

Nu-i prea târziu, e timp să ne smerim,
Să îl rugăm să ne tămăduiască ţara.
De-L vom căuta şi de-L mărturisim,
Ne va ierta, luându-ne ocara.

‘Napoi, pe Calea-ngustă să purcedem!
Să-L onorăm, să-L proclamăm ca Domn!
Acum cât încă mai putem s-alegem,
Să ne trezim din blestematul somn!

‘Napoi, la lupta sfântă a credinţei!
Lăsaţi în urmă patimi rele, firea!
Ne-aşteaptă sus cununa biruinţei,
Aleşii Lui: vă împliniţi menirea!

Olivia Pocol 

Cantec

„Căci Harul lui Dumnezeu… ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti…”(Tit 2:11-12)

La şcoala-n care ne-am înscris,
La şcoala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni şi vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.

De-atâta slavă înnoiţi,
În toate părţile privim .
Şi-n marea Dragostei topiţi,
Iubim, iubim, iubim, iubim.

Ispitele ne-ar vrea învinşi.
Ne-ndeamnă şoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinşi,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.

În lături, ruşinoase căi!i
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi şi-n văpăi,
Suim, suim, suim, suim.

Simion Cubolta