Am auzit cândva un glas

Am auzit cândva un glas…
Știam că Dumnezeu mă-ndrumă
Eu m-am oprit din al meu pas
Și-am ascultat în acel ceas
Tot ce voia să-mi spună:

“A câta oară Mă refuzi;
Și te bazezi pe tine. . ?
Când EU privesc cum te ascunzi
În taină, ochii tăi sunt uzi
Dar tot nu strigi spre Mine

Când știu și văd durerea ta
Mereu privesc cu milă…
De M-ai chema, te-aș ajuta
Căci tu ai preț în fața Mea
Dar mă alungi cu silă

Te văd cum suferi încercat
Lipsit de orice speranța
Îngreunat de-al tău păcat,
Pe Mine M-ai abandonat
Și treci grăbit prin viața

Dar Eu te chem, zi după zi
Îți pot da biruința
Căci te iubesc cum nici nu știi
Vreau sa Mă chemi, șj Voi veni
Când treci prin suferință.

Și dacă adânc ești vinovat
Iar azi te simți nevrednic
Copilul meu, nu te-am uitat
Căci încă-n viață te-am lăsat
Te chem, din întuneric.

Eu te primesc așa cum ești
Eu îți pot da salvare
Înconjurat de vorbe seci
Lovit de-ale lumii valuri reci;
Pot scrie-n dreptul tău: IERTARE

Vreau astăzi fruntea să-ți ridici
Căci Eu stau lângă tine!
De acum să poți mereu să zici
Că Eu îți birui orice frici
Și să te ții de Mine.

Să lași de o parte ce-i stricat
Ce-i rău în a ta viață;
Și să devii un om schimbat
Cu haină albă, alb curat
Să primești iar speranță.”

Am înțeles atunci chemarea.
Căci El știa durerea mea!
Și am ales apoi și calea
Căci doar la El ai rezolvarea
Dacă-l accepți în viața ta.

Deci vino și nu amâna
Căci poate-i ultima strigare.
Curând, ceasul va suna;
Cui ai slujit, cu-acel vei sta
Vino, cât încă ai suflare.

Nu te opri la orice glas
Nu te opri-n zadar pe drum,
Tu nu știi timpul ce-a rămas
Sau când va fi un ultim pas
Deci, vino! Vino acum.

Viviana Muha  

Ești turn de scăpare

Ești turn de scăpare
Oricând ne păzești
Teama-n noi dispare
Ce mult ne iubești!

Cu noi ești când valuri
În luntre izbesc
Iar când urcăm dealuri
Puterile cresc.

Ne aperi de-atacul
Cu sursa-infern
Și ne aduci leacul
Când dureri se aștern.

Numai în Tine
Găsim adăpost
Ești Tatăl ce vine
Cu-n dar și cu-n rost.

Zilnic protecții,
Zilnic scăpări
Am învățat lecții
Din multe-ntristări.

Cu Tine e bine
Ești pavăză, scut
Ne scoți din rușine,
De unde-am căzut.

Furtuna nicicând
Nu ne va-nvinge
Tu vii aducând
Tării ce le stinge.

La Tine-alergăm
Când vor să ne-omoare
Și-ușurare gustăm
În orice-ncercare.

Ești turn de scăpare
Oricând ne păzești
Teama-n noi dispare
Ce mult ne iubești!

George Cornici

Salvarea celor pierduti

Text: 1 Corinteni 9:16-23

M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” 1 Cor. 9:22

Evanghelistul D.L. Moody obişnuia să povestească despre un tablou care l-a impresionat deosebit de mult. Era portretul unei femei care apuca o cruce cu amîndouă mîinile în timpul salvării ei dintr-o mare furtunoasă. Moody a continuat sa relateze că această imagine şi-a pierdut pentru el din profunzimea impresiei, atunci cînd a văzut o altă pictură mai tîrziu. A doua avea acelaşi subiect, salvarea unei femei din valurile dezlănţuite. Dar în timp ce femeia se agăţa cu o mînă de cruce, cu cealaltă ajuta la salvarea altei persoane din valuri.
Acea pictură exprimă dramatic ceea ce trebuie să facem noi, cei salvaţi de plata păcatelor noastre.

Recunoscînd că cei din jurul nostru sînt pierduţi şi pier, nu trebuie să fim egoişti, ocupaţi doar de mîntuirea noastră şi uitînd de ei. Apostolul Pavel, el însuşi mîntuit de vinovăţia păcatelor sale, a fost vital interesat de salvarea altora. De fapt, a îndurat mari suferinţe în efortul său de-a conduce pe cei păcătoşi la Cristos. El a declarat: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” In 2 Corinteni 5:20, el scrie: „Noi dar, sîntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos, şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
Da, recunoştinţa pentru mîntuirea noastră trebuie să ne motiveze să împărtăşim şi altora vestea bună. Cei salvaţi trebuie să salveze. – R.W.D.

Îngrijiţi muribunzi, salvaţi pe pierduţi,
Pe cei ce-n groapă-i aşteaptă pieirea.
Ştergeţi lacrimi, ridicaţi pe căzuţi,
Spuneţi că Isus le dă mîntuirea.  ”  – Crosby.

Painea zilnica

Potolirea furtunii

Păşeşte Isus pe marea-n furtună,
În noaptea de groază ‎El calcă pe ape,
‎Îmi pare-o nălucă sub raza de lună,
Şi nu e departe, e-atât de aproape! …

Eu ştiu că-i ‎acolo, se plimbă pe valuri
Şi ştiu că mă vede, că-i El, nu o vrajă,
Vâslesc ca s-ajung la visatele maluri‎,
Dar noaptea nu-i dusă-n penultima strajă.

Răpus de-ndoială, de-a fricii orbire
Şi prea-mpovărat de multa mea vină,
Din multele zbateri, căderi şi zdrobire,
Tânjind după zori şi a zilei lumină …

‎Prin neguri de plumb ce-apasă pe pleoape
Îl caut cu dor, în rugi cu suspine‎,
‎Iar când era gata un val să mă-ngroape,
Iubitul meu Domn stătea lângă mine.

“Taci mare turbată!” a spus … ce minune!
Precum un zăgaz la năvalnice ape,
La glasul divin pe loc se supune,
Şi Domnul venea iar din hău să mă scape.

Ce tainică pace ‎din nou mă cuprinde!
Oprite-s furtuna şi valul şi vântul,
‎În mine o nouă nădejde se-aprinde,
Căci până şi marea i-ascultă Cuvântul!

Isus potoli-va şi-a lumii furtună,
În beznele vremii El ‎calcă pe ape,
‎Piciorul pe stâncă El poate să-ţi pună,
Întinde-I doar mâna, e-atât de aproape!

Olivia Pocol 

M-ai trecut și mă vei trece

M-ai trecut prin valuri grele
Și furtuni de neuitat
M-ai trecut ca să mă spele
De-ntuneric și păcat.

M-ai trecut pe lângă moarte
Și-am simțit al ei alai
M-ai trecut dar de departe
Tu atent mă privegheai.

M-ai trecut prin strâmtorare
Prin necaz și încercări
M-ai trecut cu moderare
Și-au rămas în depărtări.

M-ai trecut și pe sub ploaia
Binecuvântărilor
M-ai trecut precum e oaia
Protejată de pastor.

M-ai trecut și mă vei trece
Prin oricâte s-or ivi
M-ai trecut să pot pricepe
Altele ce vor veni.

Mă vei trece, știu prea bine
Prin mai multe încercări
Mă vei trece dar cu Tine
Am sublime desfătări.

Mă vei trece peste ape
Tulburi care vor veni
Mă vei trece dar aproape
Doamne, vreau mereu să-mi fi.

Mă vei trece totdeauna
Spre destinul fericit
Mă vei trece spre cununa
Ce demult mi-ai pregătit.

Mă vei trece și Iordanul
Când veni-va-aceea zi
Mă vei trece-n Canaanul
Unde veșnic voi trăi.

Pentru tot ce se petrece
Pentru orișice pățesc
Ce-am trecut și ce voi trece
Pentru Toate-Ți mulțumesc!

 Daniel Hozan 

Alerg printre valuri

Alerg printre valuri s-ajung la liman
Furtuna e mare iar eu sunt prea slab
Te strig o Isuse, te strig ca să vii
Să-mi dai Tu putere să pot birui.

La glasul Tău Doamne, marea-i liniștit
Furtuna și văntul Tu ai potolit
La glasul Tău Doamne oricâte ar veni
Puterea Ta mare le poate opri.

Întinde-ți Tu mâna spre mine te rog
Scapă-mă din valuri te chem în ajutor
Credința mi-e slabă abia mai pășesc
Nădejdea-i în Tine spre cer eu privesc.

Te rog dă-mi credință ca să Te urmez
Pe marea vieții să înaintez
Credință deplină să nu mă-ndoiesc
Cu viață curată ca să te slujesc.

Nicolae Zamfir 

Se-ntoarce roata

Te-ntrebi ce rost e-n facerea de bine
Când nimeni nu-i scutit de ceasul rău…
‎Astăzi năpasta m-a lovit pe mine,
Mâine-ar putea să fie rândul tău!

Te-ntrebi ce-nseamnă o povaţă bună
‎Într-un impas sau la răscruce-ajuns …
Deasupra mea azi fulgeră şi tună,
Mâine poţi tu să fii de valuri smuls.

Te-ntrebi cât valorează‎-o vorbă bună
Sau un cuvânt cu har rostit la vreme …
‎Azi spui: oricine poate-orice să spună,
Dar mâine poate-n tine duhul geme.

Te-ntrebi cât ‎valorează-o mână-ntinsă
‎Ce-ţi ia povara grea şi te ridică …
Azi bâjbâi eu cu ‎candela mea stinsă,
‎Mâine poţi tu orbecăi cu frică.

‎Oricine-ai fi şi orice vânt te poartă
Nu pregeta să faci, ‎de poţi, un bine!
Ni-e dat să împărţim aceeaşi soartă
‎Şi ce-ai făcut se-ntoarce iar la tine!

Olivia Pocol

Ai fost creat

Ai fost creat să crești
Și-n greu neprevăzut,
Să știi și să zâmbești
De-un mâine neștiut.

Ai fost creat să zbori
Mai sus de valuri mari,
Să poți și să dobori
Prin rugă munții tari.

Ai fost creat să ai
Acel intern auz,
Să nu fii și să n-ai
O viață de confuz.

Ai fost creat să poți
Visa mai mult, mai clar,
S-alergi corect, când mulți
Alergă în zadar.

Ai fost creat să știi
Că nu ești accident,
Prin tot ce ești, să fii
Exemplu concludent.

Ai fost creat perfect…
Istoria te-a schimbat!
Dar modul cel corect
E să trăiești curat.

Ai fost creat să strângi
Comori ce nu au preț…
Să știi să râzi, să plângi,
E prețios, măreț!

Ai fost creat să crezi,
Când alții nu mai vor,
Mereu să demonstrezi
Că ești un călător.

Ai fost creat cu țel:
Acela de-a trăi
Alături lângă El,
Aici și-n veșnicii.

Lucian Cazacu 

Nu te teme

Când vin furtuni și valuri peste tine,
Când viața ta e plină de probleme,
Să asculți Cuvântul care vine,
Și îți șoptește ‘ntruna: NU TE TEME!

De ești plecat departe de cei dragi,
Și de atunci trecuse multă vreme,
De este greu acum să te întorci,
Ascultă Glasul care-ți spune: Nu te teme!

Când stai întins pe-un pat de suferință,
Și sufletul în tine abia mai geme,
Dacă te’ntorci atunci cu pocăință,
Ascultă ” Glasul ” care-ți spune: Nu te teme!

De atâtea ori când vine încercarea,
Și Diavolul te’mpinge in extreme,
De stai s-asculti vei auzi chemarea:
Tu vino lângă Mine, nu te teme!

Când vine „Vrășmașul” să te înspăimânte,
Și răcnește la tine ca un leu,
Nu te teme, du-te înainte!
Că în control la toate, este Dumnezeu.

Și dacă-ți pui nădejdea’n Dumnezeu,
Chiar dacă treci prin focul din cuptor,
Isus va fi cu tine tot mereu,
Și tu, cu El, vei fi biruitor.

Ioan Chiuzan