Nu te teme

Nu te teme, Domnu-ți spune,
Luptă până la sfârșit.
Nu te lasă, e cu tine,
Tu ești fiul Său iubit.

Chiar de treci prin valuri grele,
Biruință vei avea,
De te-ncrezi deplin în Isus,
El va fi salvarea ta.

Când te afli-n strâmtoare,
Isus vine-n ajutor,
El ți-aduce mângâiere,
El e scut ocrotitor.

E cu tine-orice vreme,
În necaz sau bucurii,
În zile grele sau senine,
Viteaz războinic tu să fii.

Te-a-mbrăcat cu armătură,
Te-a încins cu adevăr,
Ești a Domnului făptură,
Fii plin de râvnă, fii cu zel.

Ține sus privirea-ntruna,
Și veghează ne-ncetat,
Doar așa primești cununa,
Pe vecii, tu ești salvat.

Ia mereu scutul credinței,
Sabia Duhului Sfânt,
Îmbracă haina umilinței,
Cât trăiești pe-acest pământ.

Pe cap coiful mântuirii,
Dat de Domnul minunat,
Cu platoșa neprihănirii,
Vei învinge ne-ncetat.

Lăudat să fii Isuse,
Cel ce ești al nostru dor,
Prin Tine suntem întruna,
Mai mult decât biruitori.

Roxana Mititelu

12 Noiembrie

Incercarea credinţei voastre.” 1 Petru 1:7

Credinţa neîncercată poate fi adevărată, dar este cu siguranţă puţină, şi va rămâne în acelaşi stadiu dacă nu va trece prin trei încercări. Credinţa nu prosperă niciodată mai bine decât atunci când totul este împotriva ei. Furtunile sunt învăţătorii ei, și fulgerele iluminatorul ei. Atunci când calmul domneşte pe mare, conduci corabia cum vrei, dar nu o poţi duce în port; pe un ocean adormit, dorm şi pânzele. Dar ia să se pornească vânturile, şi să se înalţe valurile. Chiar dacă corabia trosneşte, puntea e spălată de valuri şi catargul scârţâie sub greutatea pânzelor întinse, atunci se îndreaptă spre limanul dorit.

Nici o Boare nu este atât de azurie ca cea care înfloreşte la poalele gheţarului. Nici o stea nu străluceşte mai puternic decât cele Care scânteiază pe cerul polar. Nici o apă nu are gust mai bun decât cea care izvorăşte din nisipul deşertului, şi nici o credinţă nu este mai preţioasă decât cea care trăieşte şi triumfă în necazuri. Credinţa încercată aduce experienţă. Poate că nu ţi-ai fi văzut slăbiciunea dacă nu ar fi trebuit să treci prin râuri, şi poate că nu ai fi cunoscut niciodată puterea lui Dumnezeu dacă nu te-ar fi susţinut în mijlocul valurilor. Credinţa creşte în trăinicie, siguranţă şi intensitate atunci când este lovită de necazuri. Credinţa este preţioasă, şi încercarea este la fel de preţioasă.

Să nu-i descurajăm, totuşi, pe cei tineri în credinţă. Veţi avea destule încercări, fără să le căutaţi; partea întreagă vă va fi măsurată la timpul cuvenit. Între timp, dacă nu puteţi avea rezultatele unei lungi experienţe, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru harul pe care îl aveţi. Lăudaţi-L pentru gradul de încredere sfântă la care aţi ajuns deja. Umblaţi conform acestei reguli, şi veţi avea tot mai multe binecuvântări de la Dumnezeu, până când credinţa voastră va urca munţii şi va cuceri imposibilităţile.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Nu ne-ndoim nici o secundă

Nu ne-ndoim nici o secundă
Că vom ajunge la Liman
Lăsăm Cuvântul să pătrundă
Să genereze sfânt elan.

Convingerea nu e știrbită
De valuri ce, mereu, izbesc
Mergem pe calea stabilită
Chiar când necazuri ne lovesc.

Știind în Slavă ce ne-așteaptă
Nu deviem de la traseu
Suim constant din treaptă-n treaptă
Pân’ vom ajunge-n Apogeu.

Venit-au mulți să ne convingă
Că la mormânt e un final
Dar n-au putut, nicicând, să stingă
Acel statornic ideal.

În nopți de zbucium și durere
Lucrarea sfântă n-o trădăm
Cel ce-a trecut prin Înviere
Ne cercetează… și cântăm.

Spre țel ne ațintim privirea,
Pe drumu-ngust nu șovăim
Știm că ne-așteaptă moștenirea,
Orice necaz îl depășim.

Nu ne-ndoim că se-mplinește
Tot ce în profeții e zis
Că Fiul Slavei ne privește
Și ne așteaptă-n Paradis.

George Cornici

Numai în prezența Ta

Numai în prezența Ta
Sunt fericiri de nedescris
Și crucea o putem purta
Pe calea către Paradis.

Părinte, ești cu noi oricând
Să ne conduci, să ne păzești
S-alini când Tu ne vezi plângând,
Să dai simțiri dumnezeiești.

Pe drum prezența Ta e far
Să nu ne pierdem prin deșert,
S-adgucem roade în hambar
(Să fie plin și nu un sfert).

Ne însoțești oriunde-am fi
Prin arșițe și grele ploi
Trimiți minuni nu utopii
Căldură faci din ce e sloi.

Cu Tine fericiți suntem
Nicicând nu ne vei părăsi
C-așa să biruim putem
Când grele valuri vor sosi.

Nu suntem singuri niciodat’
Lumină e prezența Ta
Mereu vei fi glorificat,
Mereu ‘naintea Ta vom sta.

George Cornici

Fii tare!

Când valuri mari de ură ți se ridică-n față
și-n luntrea vieții tale izbesc neîncetat,
când marea furtunoasă e-nvăluită-n ceață
și n-ai nicio speranță ca să mai fii salvat,

când nu mai ai putere și cauți cu disperare
o mână prietenească să-ți vină-n ajutor,
când trupul tău e pradă durerilor amare,
adu-ți atunci aminte, tu ai Mântuitor.

Când cei ce te-nconjoară trăiesc în nepăsare
și râd mereu de tine și te batjocoresc,
când inima ți-e plină de-amar și de-ntristare,
când nu mai ai pe nimeni, când toți te părăsesc,

când simți un gol în suflet și inima-ți suspină,
iar ochii plini de lacrimi privesc spre alte zări,
când copleșit de beznă cauți drumul spre lumină
și ființa ta tânjește de dorul altei țări,

când mii și mii de valuri te-atacă cu furie
tu nu ceda, fii tare, fii stâncă de granit
și tot disprețul lumii tu poartă-l cu mândrie,
urmându-l cu credință pe Domnul tău iubit.

Și nu uita cuvântul ce Însuși El ți-l spune,
căci la aceasta suntem aici jos chemați:
„Necazuri și ispite veți întâlni în lume,
v-am spus aceste lucruri, dar nu vă-nspăimântați!

Căci nu peste mult timp vă voi lua la Mine
și-n țara veșniciei veți fi al Meu popor.
Acolo se termină și lacrimi și suspine
și toți veți fi o turmă, iar Eu voi fi păstor.”

Cu-aceste dragi cuvinte te mângâie într-una…
Tu, frate scump și soră, urmaș al lui Hristos,
urmează-L pân’ la capăt și vei primi cununa,
vei fi cu El de-a pururi, în cerul glorios.

O veșnicie-ntreagă Îi vei cânta-n mărire,
iar El te va conduce la marea de cristal,
vei fi cu El în slavă, părtaș la nemurire,
gustând din pomul vieții ce stă măreț pe mal.

Dar pân atunci te luptă mereu cu valul vieții,
veghează și te roagă, nu obosi luptând.
Și cum străjeru-așteaptă venirea dimineții
așteaptă-L și tu-ntruna, El va veni-n curând!

JUNESUNSHINE

Eu sunt cu voi

Eu sunt cu voi in dimineti cu soare,
Eu sunt cu voi cand noptile-s tarzii,
Eu sunt cu voi prin lungi, tomnatici ploi,
Eu sunt cu voi cand valurile-n mare
Inalta neimblanzite simfonii,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi sub cer de primavara,
Eu sunt cu voi cand libertate nu-i,
Eu sunt cu voi in lipsa si nevoi,
Eu sunt cu voi cand jalea va doboara
Si nici macar sa spuneti n-aveti cui,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi in ziua de-ncercare,
Eu sunt cu voi pe neumblate cai,
Eu sunt cu voi cand focul e in toi,
Eu sunt cu voi in clipele amare
Ce va coboara-n adancimi de vai,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi caci v-am platit cu sange,
Eu sunt cu voi si nu va voi lasa,
Eu sunt cu voi cand lacrimi curg suvoi,
Eu sunt cu voi, si inima Mea plange
Cand plangeti voi, sunteti comoara Mea,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi, e sacru legamantul,
Eu sunt cu voi pana voi reveni
Si Eu fac toate lucrurile noi,
Eu sunt cu voi, Imi onorez cuvantul,
Eu sunt cu voi in fiecare zi,
Eu sunt cu voi, Eu sunt mereu cu voi.

„Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” Matei 28:20b.

Anca Winter

Vâslind în ape tulburi

Vâslim în ape tulburi, zbuciumate,
S-a-ntunecat, e-nfuriată marea,
În hăuri fierb talazuri înspumate,
Iar noi scrutăm cu-nfricoșare zarea.

Dezlănțuite, uriașe valuri
Amenință cu-al lor sinistru muget,
Înşală umbre, iluzorii maluri,
În noi adorm mustrările de cuget …

Prind viață profețiile Scripturii,
Apocalipsa ia contur din file,
Îndoliate de războiul urii
Vin tot mai grele și mai rele zile.

Stihiile au înnegrit văzduhul,
Se războiesc cu orice biată rază,
Secătuit, prea moleșit ni-e duhul,
În lupta bună cine mai cutează?

Micuța barcă tot mai greu răzbate,
E-o rană-n toți, e-o lipsă, ceva doare,
Iar dacă zilele n-ar fi scurtate,
Niciunul n-ar rămâne în picioare!

Deşi e tot mai mare-mpotrivirea,
Să nu uităm că Domnul e cu noi!
E timpul să ne ridicăm privirea
Și, orice-ar fi, să nu dăm înapoi!

Dar până-ncep iar zorii să răsară,
Sus la Calvar un Far îşi dă lumina:
Tu ești salvat sau vei rămâne-afară?
L-ai întâlnit pe El? Ți-e ștearsă vina?

Olivia Pocol  

Încurajare

Din câte vremi cu toții le-am trăit
Trăim acuma vremi interesante. .
Viroze. . parcă fără de sfârșit
Ce-n valuri și tulpini au tot venit
Purtând restricții tot mai aberante.

Un interes. . pornind de undeva
Răcnind prin multe voci cu disperare
Ca să convingă oamenii să vrea
S-aleagă doza ce-o vor prefera
Numai să trecă toți prin înțepare.

Ca să depindă toate de-un vaccin
Care o lume-ntreagă bulversează,
Iar ca să scape de coșmar și chin
Acceptă omul orișice venin
Necunoscând ce i se-administrează.

Orice model de ser e folosit
Oricât de mult sau doar o picătură
Efectele rapid s-au dovedit
Iar lumea peste tot s-a împărțit
De parcă serul conținea doar ură.

Și frați-ajung să nu mai fie frați
Dorindu-și fiecare sănătate
Dar nici aceia super vaccinați
Nu sunt imuni și pot fi infectați
Acesta-i adevăru-n realitate.

Situația-i așa cumva banală
Pare coșmar. . dar îl trăim real
Dacă le pui pe toate-n socoteală
De la spital, la magazin la școală
E-un fel de tragic film numit ”normal”.

Se vrea cu orice chip de-i cu putință
Prin haos la nivelul mondial,
Să se inducă la orice ființă
Și frică. . și soluții. . și voință
Și-încredere în actul medical.

Și totuși mersul vieții planetare
Continuă, însă privim mirați
La câți s-au stins în greaua încercare
Căci de la mic până la cel mai mare
Fără de milă fost-au secerați.

Malefic fuse boala răspândită
Vaccinul însă și mai abitir
Suntem ca și o pradă urmărită
De-o gheară nevăzută fugărită
Atât de mulți sfârșind în cimitir.

O Doamne, ce privești din înălțime
La toate câte facem noi pe-aici
Mai lasă minții noastre limpezime
Să-și depășească frageda micime
Dezleagă-ne de spaime și de frici.

Tu ne-ai vestit că fi-vor vremuri grele
Iar astăzi le vedem și le trăim
Sunt valuri mari și ne luptăm cu ele
Iar unele-au menirea să ne spele
Ca noi mai tari și-ncrezători să fim.

Căci viața-i scurtă, numărată-n ani
Și-am vrea să fie bună și frumoasă
Dorim s-avem. . lucrăm să strângm bani
Am vrea și faimă, nume bun și fani. .
Dar ce folos de nu-i și sănătoasă?

Tu ne-ai chemat s-avem un alt destin
Găsim promisiunile-n Scriptură
Prin crucea lui Isus scăpăm de chin
De-nțepătura plină de venin
Prin care fost-am injectați cu ură.

Tu n-ai promis c-om fi doar sănătoși
Și-ntreagă viața numai veselie
Dar dacă vom rămâne credincioși
Dacă răbdăm necazul bucuroși
Trăi-vom fericiți o veșnicie.

De ducem lupta până la sfârșit
De nu cârtim în vremurile grele
Gândindu-ne la cât Ai pătimit
La crucea și mormântul biruit
Prin Harul Tău vom trece peste ele.

Doar Tu ști Doamne câte vor veni
Noi nu putem cunoaște viitorul
Știm doar că în curând Vei reveni
Când pe ai Tăi iubiți îi vei răpi
Și pentru-aceea zi ne arde dorul.

Iar până-atuncea Doamne fii cu noi
Prin valea umbrei morții nedorită
Prin valuri, vânturi, boli ce vin șuvoi
De fi-va pace sau va fi război
Condu-ne înspre Țara mult dorită.

Daniel Hozan

Viața… e ca un tablou ce tu îl pictezi…

Viața… e ca un tablou ce tu îl pictezi…
Cu râvnă sau așa, făcut de mântuială
Și nu poți ca să mai ștergi, să corectezi
Ce a fost scris pe foaia vieții cu cerneală.

Viața… este ca pământul roditor…
Ce acum plantezi aceea doar va crește
Și dacă semeni rău ce vei strânge-n viitor
Așadar, ce este bun aceea doar sădește.

Viața… este ca cea mai simplă barcă…
Iar tu vâslești din greu ca să ajungi la mal
Te lupți cumplit cu valurile ce te încearcă
Și te îngrozești că vine un mai mare val.

Viața… e ca cea mai serioasă școală…
Căci trebuie la întrebări să dai răspuns perfect
Și nu poți copia căci problema îi personală
Doar tu ești responsabil ca să rezolvi corect.

Viața… este așa ca și o melodie…
Ce-ți place să o asculți însă va avea sfârșit
Ce-ai învățat… ce faci tu pentru veșnicie
Depinde doar de tine cum viața ți-ai trăit.

Viața… e un dar cersc, preasfânt, divin…
S-o păstrăm mereu curată și să trăim frumos
Și prin anii ce se scurg mai credincioși să fim
Un bun exemplu așa cum ne-a învățat Hristos.

Mihail Cebotarev