Nu vă chinuiți copiii

Nu vă chinuiți copiii și nu vă bateți joc de ei,
Nu le puneți reguli sumbre, fiți părinți, nu farisei!
Nu le îngrădiți voi dreptul la o liberă trăire,
Nu așa-i înveți scriptura, asta nu e mântuire!

Nu le pângăriți voi viața cu tot felul de idei,
Dacă vreți ceva să faceți, rugați-vă pentru ei.
Fiți părinți, nu fiți sălbatici și purtați-vă frumos,
Dați exemplu-n societate că sunteți ai Lui Hristos.

Fiți lumini și pilde vii pentru toată omenirea,
Nu mai aberați tâmpenii, nu asta vă e menirea.
Sfatul vostru fie drept, sincer și după scriptură,
Nu bazat pe aberații și împodobit cu ură.

Prin amenințări și ceartă, nimic nu veți rezolva
Și prin violența crudă, doar îi veți îndepărta.
Unitatea în familie se păstrează prin iubire,
Nu prin reguli fără sens care duc spre rătăcire.

Petru când s-a lepădat, Domnul nu l-a pedepsit,
Ci, din contra, l-a iertat și-n iubirea-I l-a primit.
Tot așa, la fel și voi, fiți părinți, nu fiți barbari,
Dragostea să vă-nsoțească și-ncredință să fiți tari.

Dumnezeu vă dăruiască din înțelepciunea Lui,
Să îi creșteți pe copii, pentru Slava Domnului.
Nu cu ură, nu cu vrajbă, nici cu reguli spre-amăgire,
Ci în sfântă unitate să-i conduceți spre iubire.

Nichifor Nicu

Alegerea

În miezul unei veri frumoase,
Ca toate verile la noi,
Un mândru codru de foioase
Stătea cu crengile vâlvoi.

Că s-au gândit acești copaci
La lucru mare, și anume,
Să aibă codrul un cârmaci,
Cum au mai toți pe astă lume.

— Eu cred, vorbi un pui de pin
Din cei prezenți mai temperat,
Că hai să mai gândim puțin,
Să fim cu… trunchiul împăcat.

De ce am vrea o guvernare,
Nu sunt copaci bătrâni pe-aici?
N-avem la dânșii îndrumare
De când suntem arbori pitici?

Să fim ce-am fost dintotdeauna:
Smeriți, cu cuget împăcat
Și vom învinge și furtuna,
Și alte valuri ce se-abat.

De-a lungul vieții am trecut
Prin vremuri albe, negre, sure,
Așa cum Dumnezeu ne-a vrut –
Să fim copaci într-o pădure.

— Amice, taci că n-ai habar!
Îi spuse-un plop, cu glas acid;
Tu ești așa, minoritar,
Ca și vecinul tău, molid.

Și tu, și bradul, și molidul
Duceți-vă la munte, sus,
Poate-l găsiți pe individul
Ce-n casa noastră v-a adus.

— Am deviat de la subiect,
A luat cuvântul un castan;
De nu vom dovedi respect,
Mai trece-n vorbe încă-un an.

Dorința tuturor se știe
De-un an sau doi, sau mai ‘nainte;
Dar întrebarea-i: cin’ să fie
Pădurii noastre președinte?

— Eu am văzut pe cineva
Vorbi, de lângă dânsul, fagul;
E mic, cam cât o rămurea,
Dar chipeș, de-a mai mare dragul.

Se odihnea pe un morman
De frunze și de crengi uscate;
Nu i-am vorbit, dormea buștean
Înconjurat de patru cioate.

De vreți pe cineva voinic,
Atuncea nu-i de ajutor,
El are trup de lemn, dar mic
Și-un fel de cap strălucitor.

— Ce spui, măi frate, are trup?
A luat cuvântul un gorun,
Tu poate c-ai văzut un lup
Și ăsta nu e șef prea bun.

— Tu râzi, gorune, mintenaș,
Răspunse fagul, dar și-așa,
Nu ești mistreț, nici iepuraș
Și n-ai de lup a te speria.

Acel pe care l-am văzut
Nu știu de are trup ori coadă…
Dar e ceva din lemn făcut,
Poate de nuc, dintr-o livadă.

Nu e ca noi, dar ce contează?
Și are-n plus ceva de preț,
Ceva ce-n soare scânteiază
Și-l face tare îndrăzneț.

Și dacă-i armă sau podoabă
E evident că n-am aflat;
Dar mi-a părut a fi de treabă,
Nu cred să umble înarmat.

Și cred c-ar vrea cârmaci să fie,
De-om vrea și noi – că pe oriunde
De-i spui la unul de șefie,
Numai de voturi nu se-ascunde.

— Deci, fără multă tevatură,
Căci fagul ne-a văzut destinul!
Au spus trei carpeni buni de gură.
Și iar a luat cuvântul pinul:

— Măi carpeni buni, observ că-ntreaga
Pădure chiar îl crede sfânt;
Dar de greșim? Ne luăm desaga
Și ne pornim spre alt pământ?

Acest ceva n-are tulpină!
Iar dacă totuși înfrunzește,
Cum credeți oare c-o să-și țină
Atâtea crengi care vor crește?

Aflăm că are strălucire,
Că-i ascuțit și că-i frumos;
Dar noi de-aici, din înălțime,
Vom ști ce face-acolo, jos?

Eu zic că la așa lucrare
Să ne rugăm pentru un semn,
Că asta nu-i asemănare –
O coadă sau un trup de lemn…

— Ajunge, pinule, acum
Vorbește un stejar bătrân,
Cu vorba multă stai în drum
Sau stai cu… ramurile-n sân.

Așa că lasă-ne cu sfatul,
Iar eu acum așa socot:
Să anunțăm și candidatul
Și să-i chemăm pe toți la vot.

***
Sub norii albi și groși de scamă
Pădurea-ncepe o poveste
Cu zvon de frunze care cheamă,
Cu crengi subțiri ce dau de veste.

— Votați, se cere unitate,
E timpul ca să progresăm!
Și-un vuiet verdele-l străbate:
— Am înțeles cu toți! Votăm!

A doua zi e sărbătoare
Și, fie tânăr sau bătrân,
Copacii jură închinare
În fața noului stăpân.
Căci, hotărându-și viitorul,
Pădurea a ales toporul.

Viorica Mariniuc  

E aşa frumos

E aşa frumos, când ne-adunăm,
Şi cu cântări Îl onorăm,
Când între fraţi şi surioare,
Hristos e tot, e cel mai mare.

E aşa frumos, când El ne-adună.
Şi psalmi de laudă răsună.
De parcă spre cer ne-nălţăm,
Pământu acesta îl lăsăm.

E aşa frumos, când ne smerim,
Când plângem şi ne pocăim.
E Duhul Sfânt care lucrează
Biserica o cercetează.

E aşa frumos, Cuvântul spus
În inimile noastre pus.
Şi orice-ar fi, ce mult dorim
Cum este scris să-L împlinim.

E aşa frumos în rugăciune
Cuvântul pe genunchi ne pune.
Aceleaşi simţuri, unitate
Hristos în noi face pe toate.

E aşa frumos, E aşa frumos,
Când în noi este viu Hristos.
Şi viaţa noastră ne conduce.
Şi noi mai ducem a Sa cruce.

E aşa frumosă îmbrăţişarea,
E aşa de scumpă adunarea.
N-or înţelege niciodată
Acei care nu-L au ca tată.

C.Valentina 

Nu Te-ai oprit la jumătate

Nu Te-ai oprit la jumătate
Când a-nceput calvarul greu
Ci-ai vrut să fie unitate
Între pământ și Dumnezeu.

Ți-ai dus, Isuse, greaua cruce
Pentru păcatu-ntregii lumi
Pe cei captivi de la răscruce
Spre sfânta Țară să- i îndrumi.

Când ai rostit, pe lemn, “Mi-e sete”
La oamenii pierduți gândeai
Voiai să nu se mai repete
Sfidări și ură către Rai.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Cu-a Ta iubire și-al Tău plan
C-ai vrut ca sufletele toate
Să intre-n veșnicul Liman.

Dureri ce nu pot fi descrise
Le-ai îndurat cu-n scop precis
Să înviezi simțuri ucise,
Să le conduci spre Paradis.

Suprema-Ți jertfă și-astăzi poate
Să nască-n inimi dor de Cer,
S-aducă din eternitate
Răspuns la pământesc mister.

Din noapte și din tragedie
Ne-ai scos, Isuse, și ne-ai dat
Un suflu nou care adie,
Care cu Cerul ne-a-mpăcat.

Ne-ai învățat că suferința
Creează rezultat divin,
Că poate anula sentința,
C-aduce dulcele alin.

O, Fiu de Dumnezeu și Rege
‘Nălțăm onor și mulțumiri
Din sacrificiu-Ți vom culege
Multe comori și străluciri.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Ci Te-ai jertfit în mod plenar
Să trecem dincolo de moarte,
Să fim cu Meșterul Zidar.

George Cornici

Așa când toți…

Un lan de flori ne fie gândul, doar pacea fie încălțată,
Slăvească-se în noi Preasfântul, Iubirea-I, veșnic lăudată,

Așa, când toți, cei ce-L slăvim, ne-om bucura în unitate,
Răspândind în jur sublim, iubind sincer pe al nost’ frate,

Se va vedea în noi Mesia, harul, fiind turnat din plin,
Va răspândi-n jur armonia, salvării vieții de la chin.

Eu și tu, și mic și mare, să-L lăudăm pe Creator,
Raza cea sfântă de Soare, lucească-n văzul tuturor!

Înainte, spre un nou maine, înainte, învingători!
Lăudat să fii, Stăpâne, de a Tale fiice și feciori!

Lăudat să fii de-a pururi, Veșnic, Veșnic Împărat,
Legăm inimă și doruri, de Tine, Viață, neîncetat!

Lidia Cojocaru

Însărcinarea inevitabilă

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit!

Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Adevarata unitate

Dumnezeu din înălțime a venit într-o grădină,
În Edenul de-altădată, plin de slavă și lumină,
Dornic să împărtășească harul Său și bucuria
În răcoarea dimineții cu Adam și cu soția.

În închipuirea noastră au fost clipe neuitate
De reală părtășie și de sfântă unitate.
Biblia nu povestește frumusețea revederii
Omului cu Creatorul, de dinaintea căderii.

Dar deodată o făptură, fără seamăn de vicleană,
A pătruns pe poarta minții. Nimeni n-a băgat de seamă.
Eva îngrijea grădina și se-oprise lângă-o floare.
Iar Adam lipsea, pe semne, ocupat cu-altă lucrare.

Dar când Eva amăgită a călcat porunca veche
Și spre șarpe-și aplecase neglijent a ei ureche,
A intrat răul în lume printr-o viață de păcate
Și a dispărut prin farmec orice gând de unitate.

Lumea-ncearcă simularea unității dintre oameni.
Chiar când ai intenţii bune vei culege doar ce sameni.
Dumnezeu a plâns atuncea când omul s-a pus pe fugă
Și-a venit din cer Stăpânul pe cel rău ca să-l distrugă.

Dar nu folosind nuiaua sau decretul de-arestare,
Sau punând îngeri să-l lege și să-l pună la-nchisoare.
Ci-a venit Isus cu trupul să-l zdrobească sus pe cruce
După cum, prin trup, Satana poate pe-orice om seduce.

Asta-i singura pedeapsă, cea când moartea a murit
Și când adversarul nostru e înfrânt și pedepsit.
Să-L slăvim pe Salvatorul pentru marea izbăvire
Ce, odată cu-nvierea, ne-a adus-o prin iubire.

El e cheia unității drepte și adevărate
C-a urcat sus pe Golgota și-a purtat crucea în spate.
Fără El noi am fi singuri, diavolul ne-ar persifla
Și-apoi zi de zi în pene tot mai mult el s-ar umfla.

Dar slăvit să fie Domnul, sus în cer și pe pământ,
Că prin harul Său cel mare El ne-a dat și Duhul Sfânt!
N-avem teamă de dușmanii care L-au lovit pe El.
El i-a spulberat prin cruce, prin blândețea lui de Miel.

Iar când va veni în slavă, diavolul va fi legat
Și-ntr-o groapă cât planeta iarăși va fi aruncat.
Doar atunci noi vom fi una cu Domnul Isus Hristos
Care, din mormânt și moarte, pentru veci de veci ne-a scos.

Corneliu Livanu 

Rugăciunea în casa Tatălui

„Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Luca 2:49

Copilăria Domnului Isus n-a fost o maturitate necoaptă; copilăria Domnului nostru este un fapt veşnic. Sunt şi eu un copil sfânt şi inocent al lui Dumnezeu prin identificare cu Domnul şi Mântuitorul meu? Privesc viaţa mea ca fiind în casa Tatălui meu? Trăieşte Fiul lui Dumnezeu în casa Tatălui Său din mine?

Dumnezeu este singura Realitate permanentă şi poruncile Lui îmi sunt transmise clipă de clipă. Sunt eu întotdeauna în contact cu Realitatea sau mă rog numai atunci când lucrurile iau o întorsătură rea, când ceva nu e în ordine în viaţa mea? Trebuie să învăţ să mă identific cu Domnul meu într-o comuniune sfântă, aşa cum unii dintre noi n-au învăţat s-o facă încă. „Trebuie să fiu in lucrarea Tatălui Meu” (Luca 2:49. KJV) – să învăţ să trăiesc fiecare clipă din viaţa mea în casa Tatălui Meu.

Gândeşte-te la situaţia ta personală. Te-ai identificat atât de mult cu viaţa Domnului, încât eşti pur şi simplu un copil al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu cu El şi înţelege că toate lucrurile vin din mâinile Lui? Copilul Veşnic din tine trăieşte în casa Tatălui? Lucrează prin tine harul vieţii Sale de slujire în casa ta, în serviciul tău, în cercul tău de prieteni? Te-ai întrebat de ce treci prin anumite situaţii’ Aceasta se întâmplă nu pentru că tu trebuie să treci prin ele, ci datorită relaţiei tale cu Fiul lui Dumnezeu, care vine în viaţa ta, prin voia providenţială a Tatălui Său. Trebuie să-L laşi pe El să lucreze liber în viaţa ta, rămânând într-o unitate perfectă cu El.

Viaţa jertfită a Domnului trebuie să devină propria ta viaţă, iar felul în care a lucrat şi a trăit El printre oameni trebuie să fie felul in care El trăieşte în tine.

Oswald CHAMBERS

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate
1 Corinteni 10:23,24; 10:32,33

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate,
Cu vorba ta, cu fapta, să fii o mărturie…
Biserica locală de mare preț să-ți fie,
Să nu lovești cumva în sfânta-i unitate,
Să nu aduci necaz în loc de bucurie!

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate,
Să nu uiți cui te-nchini când vii la închinare…
Prin tot ce faci s-arați o sfântă separare,
De duhul de mândrie, de căile deșarte,
Căci Domnul e prezent mereu în Adunare!

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate,
Că-s zilele din urmă cu multă înșelare…
Cu oameni tot mai reci, cu duh de ne-ascultare,
Dar tu veghează-n rugă, citește Sfânta Carte,
Urmează-l pe Hristos! Să nu te-abați din cale!

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate,
Te întărește zilnic și luptă prin credință,
Să nu te prindă somnul sau duh de neputință,
Să nu te vinzi cumva pentru un blid de linte,
Doar cei ce sunt statornici au har și biruință!

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate,
Cu dragoste fierbinte să-ți împlinești lucrarea…
Căci zilele de milă să știi sunt numărate,
Curând revine Domnul să facă El dreptate,
Te luptă să sfârșești cu bine alergarea!

Ai grijă dragă soră, ai grijă dragă frate,
Sfințenia să-ți fie podoaba prețioasă…
Să nu te învingă firea cu voile-i nefaste,
Plăcerile lumești au dus pe mulți la moarte,
Tu nu uita că ești a Domnului Mireasă!
Teodor Groza

Ca roua dimineții…

În glas curat, ca roua dimineții
Să înălțăm cântare Celui Sfânt
Știind, că El conduce pasul vieții
Crezând, că are-n grija Sa ”pământ”.

În glas curat, ca roua dimineții
Să se ridice imn frumos spre Soare,
În pas curat, ca roua dimineții
Să fim ca cele sfinte, vii fecioare!

În glas curat, ca roua dimineții
Să-L laude viața noastră zi de zi!
Străbată imnul sfânt al frumuseții
Cea beznă a nopții, a ceasului târziu.

În glas curat, ca roua dimineții
În unitatea sfântă, prețioasă
Ca vas ales, în pasul frumuseții
Slăvind mereu cea Jertfă Glorioasă

Pășim cu imn victorios pe cale –
Ea e trasată de Cel Triumfător!
Nu ne înfrică munți, a morții vale –
Isus, Isus e Cel Biruitor! ! !

În glas curat, ca roua dimineții
Slăvim, slăvim mereu pe Cel Preasfânt!
Un pas curat – e imn al frumuseții,
O dulce rază din Izvorul Sfânt.

Cu rădăcini în Apele Vieții,
Se-aude un splendid cânt, a mii de mii…
De unde vii tu, imn al frumuseții?
– Din vasele de lut, răscumpărați copii.

Un imn curat, ca roua dimineții
Pe aripi de Lumină către Soare,
Întâmpină frumoșii Zori ai Dimineții –
Isus, conduce turma la izvoare…

Lidia Cojocaru