Furtuna

ReferințeMarcu 4:40


Păreau liniștite apele mării,
Lin coborau umbrele înserării,
Când vântul porni să-și descarce furia,
Talazuri cât casa s-aducă urgia.

Rafale de foc din hăuri adânci,
Tunete sparte în găuri de stânci,
Fragila mea barcă se zbate-ntre valuri
Și nu văd în noapte nici țintă, nici maluri.

Mi-am zis: voi pieri, nu e nici o scăpare!
În valuri se-aude prohod de-ngropare,
Să lupt cu stihia? ‎Dar cine sunt eu?
Și cum aș opri ce vrea Dumnezeu?

De spaimă cumplită plângeam, disperam,
Uitând că în valuri cu Tine eram.
Credeam că Tu dormi, de grijă nici urmă,
Că singur mă lupt şi viaţa-mi se curmă.

‎Atunci am strigat: o, Doamne, nu-ţi pasă?
Ai milă, m-ajută! Puterea mă lasă …
El mâna şi-a-ntins în noaptea de zgură,
Iar vântul şi valul îndată tăcură.

Vântul s-a dus şi e paşnică marea,
O linişte-adâncă mi-a stins disperarea
Și-atunci am simțit dojana Lui blândă:
„Fără credinţă nicicând n-ai izbândă!”

Olivia Pocol

La înserare

Când soarele roșu apune, și umbrele cresc liniștit
În colț rezemată e sapa, și plugul stă jos obosit;
M-așez pe o laviță roasă, și spun rugăciunea tăcut:
„O, Tată slăvite, etern! Tu știi c-am făcut ce-am putut…”

Când liniștea serii alină cu pace al zilei tumult,
Un glas parcă spune în mine: „Doream să lucrez mult mai mult…”
Sudoarea îmi curge pe frunte, și picură ca un sărut:
„O, Tată, slăvite, ai milă! Am vrut, dar mai mult n-am putut…”

O brazdă-mi aduce aminte… c-am vrut mai adâncă s-o sap,
Dar n-am apăsat cu putere în plugul lipit de proțap.
Degeaba mă tângui pe prispă, cu gândul la visul pierdut:
„O, Tată, îmi iartă păcatul! Nici azi n-am lucrat cum ai vrut…”

Și trist îmi pun fața în palme, cu ochii la colbul de jos:
Va fi oare-aici o recoltă, din cât am lucrat cu Hristos?
O șoaptă încearcă să-mi spargă gâtlejul de lacrimi umplut:
„O, Tată, ai milă de mine, că numai atât am făcut…”

Valentin Popovici

Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan

Dă-ne, „Bună dimineaţa”, -Doamne!

Dă-ne-o, Bună dimineaţa, Doamne,
Râdă-n soare, faţa Ta,
Peste toţi, şi peste mine,
Peste ţara mea şi-a Ta!

Însoreşte-ne, Isuse,
După planul tău curat,
Ieşi cu noi, cu ţara-ntreagă,
Ca semn-sfânt, că ne-ai iertat.

Pază tare pune-Ţi, Doamne,
Peste faţa ţării noastre;
Alungă zgura şi ceaţa,
Umbrele cele sihastre…

Adu’ sfânta-orânduială
Prin Cuvânt-dreptarul Tău,
Arcuieşte-un timp de pace,
Din Sfânt-Curcubeu.

SandaTulics