Ultima strigare către fecioara nechibzuită

E trist sa lupti o viata sa te pastrezi in Domnul
Și sa te-nșeli tu singur ca mergi pe Calea Sa
Să cazi de oboseală și sa te prinda somnul
Sa te-nfasoare-n vise de glorie firea ta….
E trist sa n-ai uleiul, sa nu ai nici de unde
Sa-l iei, cand dintr-odata din somn te vei trezi
Căci chiar de-ți spun: fii gata! acum nu poti raspunde
Te vei trezi la urma dar prea tarziu va fi!….
Ești legănat de vise: visezi frumos…ca-n basme
Gramezi de bani si case, că zbori, dar nu in cer
Ai adormit in glorie, te vei trezi in spasme
Si zborul se va frange si va cadea-n infern….
Si dupa ce in zare se va inchide zarea
Cu cele cinci fecioare in zbor cu Cel iubit
Tu vei iesi afara, vei auzi cântarea
Ce se va pierde-n larguri, departe in zenit…
Si-atuncea rascolită de-o framantare-aprinsa
Îl vei chema pe Mire dar iti va fi-n zadar…
Vei flutura în mana candela goala, stinsa
Privind spre cer zadarnic vei plange-atat de amar…
Pierdută de durere îL vei striga: ai milăăă!…
Nu mă lăsa in urmă aici jos pe Pământ
Întoarce-te scump Mire ,sa-Ți vad fața senină
Chiar de-am greșit mă iartă, și du-mă-n cerul sfânt!
Nu va fi nici o milă!.. și ultima speranță
Frântura cea firava, în plâns se va-nneca
Pierdută de durere în bezna fara viață
Pe veci jos va rămâne fragilă ființa  ta…
Si ce se va alege de visele glorioase
Care ca-n pânze sumbre in somn te-au leganat?
Cui vor ramane zboruri, gramezi de bani si case?
Tot ce-ai avut in vise, tot iți va fi luat!……
Acum insa in noapte se strigă:-fiți dar gata!
Cu candela aprinsa si cu ulei in vas
Ca-i gata sa apara Iubitul cu rasplata
E-aproape miezul noptii, e-aproape sfantul ceas!
Acum se vrea veghere insa la miezul noptii
Se va deschide zarea spre cerul stralucit
Si va striga o voce dincol’ de pragul porții:
-„Fecioare, desteptarea!, Iubitul a venit!
Grabiți-vă deci toate să îi iesiti in cale
Cu candela aprinsa, plina de untdelemn!”
Iar Mirele cel vesnic cu cele cinci fecioare
Se va ‘nalta pe cale de slava spre etern!
*
E trist sa-L pierzi pe Mire si odaia cea de nuntă
E tot ce o fecioara poate avea mai scump…
Nu poate fi durere mai mare si mai crunta
Decat sa îți pierzi nunta cu Mirele Preasfant
De aceea cu iubire mai fac inc-o strigare:
Fecioară, oare acuma macar te vei trezi?…
Trezeste-te ca-i clipa aproape de plecare
E miezul noptii aproape, când te vei pregăti?…..

Emanuel Hasan

Uleiul dedicarii

(Exod 30.23-33)

Uleiul dedicării nu-l afli nicăieri-
amestec de mireasmă,
de ungere,
de cânt…
Nu-l poţi găsi în lume chiar de ai da averi.
Dar îl primeşti pe creştet,
în Faţa Celui Sfânt…

Îl simţi cum se pogoară
alunecând pe-obraz…
se-adună-apoi în barbă…
se lasă pe veşmânt…
Lumina cea din sfeşnic te unge cu extaz…
Pe faţa ta luceşte
chiar Faţa Celui Sfânt…

Intrat în părtăşie cu tainicul chivot,
cu cortul,
cu altarul,
cu viul Legământ,
sfinţit în întregime,
sfinţeşti la rându-ţi, tot.
Pe prag de Cort stai pururi
În faţa Celui Sfânt…

Uleiul dedicării
e-arvuna cea din Cer.
Nu-i mână omenească să-l facă, pe pământ.
Cine-a primit în viaţă preasfântul giuvaer
va sta o veşnicie
în Faţa Celui Sfânt…

Tatiana Topciu