Psalmul 46

Da, Dumnezeu e adăpost și stâncă
Un sprijin de nădejde pentru noi
Chiar și cînd trecem valea cea adâncă
El nelipsit ne-ajută în nevoi.

De-aceea nu ne temem niciodată
Pământu-ntreg dacă s-ar zgudui
Chiar munții de-ar începe dintr-o dată
În adâncimi de mări a se clinti.

Chiar de-ar urla îngrozitor de tare
Și-ntruna valurile-ar spumega
De s-ar sui la o-nălțime mare
Încât și munții s-ar cutremura.

Exită-un Râu a cărui dulci izvoare
Înveselesc Cetatea de Smarald
Locașul Sfânt cu ale lui pridvoare
Ce-i Locuința Celui Preaînalt.

În al ei mijloc Dumnezeu domnește
Deaceea nicicând nu se va clinti
Și-Acel ce necurmat o ocrotește
Îi –aduce ajutor în zori de zi.

Sunt neamurile prinse-n frământare
Se clatină împărății la rând
Când glasul Lui răsună clar și tare
Topit de groază e întreg pământ.

Cu noi e-un veșnic Domn peste oștire
Cu noi e a lui Iacov Dumnezeu
Un Turn ce ne oferă izbăvire
Scăparea ne-o găsim în El mereu.

Veniți și ridicați-vă privirea
Din câte-au fost vedeți câte mai sunt
Căci Dumnezeu aduse pustiirea
Și-a răspândit-o pe întreg pământ.

El pus-a-n lume capăt la războaie
Și suliță și arc le-a sfărâmat
Trecut-a sub a focului văpaie
Și-acele care gata de luptat.

Opriți-vă! ! veni din Cer cuvântul
Să știți căci numai Eu sunt Dumnezeu
În stăpânirea Mea-i întreg pământul
Și peste neamuri stăpânesc doar Eu.

Cu noi e-un veșnic Domn peste oștire
Cu noi e a lui Iacov Dumnezeu
Un Turn ce ne oferă izbăvire
Scăparea ne-o găsim în El mereu.

Daniel Hozan

Sus pe turn ca Habacuc

Multele-mi păcate, Doamne, le aduc la crucea Ta
Și te rog cu stăruință, ai milă, nu mă lăsa.
Vezi-mi inima zdrobită și-ascultă-mi suspinul meu,
Scapă-mă, te rog fierbinte, Fiule de Dumnezeu.

Tu, prin bunătatea-Ți mare, mai privește către mine,
Și te rog, mai dă-mi putere ca să mă încred în Tine.
Mai întinde-Ți mâna Sfântă și dă-mi mângâierea Ta,
Ca să nu mă pierd pe cale când vine furtuna grea.

Șterge-mi lacrima din geană, vindecă-mi sufletul meu,
Oblojeste-mi a mea rană, căci mă doare foarte rău.
Umple-mi inima cu pace și la piept, Tu să mă strângi
Căci luminița fumegândă, niciodată nu o frângi.

Am credință și nădejde că-mi asculți suspinul meu,
Și rămân încredințat, că lucrezi, Sfânt Dumnezeu.
Nu mă tem, nu mă-ndoiesc, ci aștept cu nerăbdare
Știu că Tu ai să-mi aduci, biruință-n încercare.

De aceea stau în veghe, sus pe turn ca Habacuc,
Ca în vremea încercării, roadă bună să aduc.
Stau în post și rugăciune, mă proștern în fața Ta,
Și aștept plin de credință, biruință-n lupta grea…

Nichifor Nicu