Isuse, Te urmez…

N-am rămas în urmă
Te-am urmat mereu
Sunt parte din turmă
Pe-ngustul traseu.

Pas la pas cu Tine
E-un dor împlinit
Brațul Tău mă ține
Să nu fiu trântit.

Cu Tine pe cale
Plăceri sunt-cerești
Ți-aduc osanale
Căci mult mă iubești.

Nu rămân în spate,
Nu mă-ndepărtez
Spre eternitate
Isus, Te urmez.

Lângă Tine stând
Pot răbda dureri
Glasul Tău plăpând
Îmi dă adieri.

Vreau atașament
Și vreau colț de Rai
Îmi dai tratament,
Mă legi de-Adonai.

Fără țel eram
Când m-ai căutat
Nu Te cunoșteam
Eram devastat…

Dar al Tău Cuvânt
Total m-a atras
Prin potrivnic vânt
Cu Tine-am rămas.

Mi-ești scut și-adăpost,
Mă orientezi
Și mi-ai dat un rost
Și-n mine lucrezi.

Nu rămân în urmă
Te urmez mereu
Sunt parte din Turmă
Pe-ngustul traseu.

George Cornici

Va fi bine!

Nu v-am spus că n-o să doară
Dacă vreți să fiți cu Mine,
Sau că trupul n-o să moară,
Ci v-am spus că „Va fi bine!”

Când v-am smuls din întuneric
Și din locuri de ruine,
Când Satan urla isteric
V-am promis că va fi bine.

Nu v-am dat nădejdi deșarte
De belșug și conturi pline,
Sau că drumul nu se-mparte,
Dar v-am spus că va fi bine. ,

Când talazuri de mânie
Vor să-nghită, să domine,
Stăpânind cu viclenie,
Fiți pe pace, va fi bine!

Nu vor vrea creștini în viață,
Promovând valori creștine,
Ci creștini de suprafață.
Nu vă temeți, va fi bine!

Dacă gândul vă trădează,
Alergând pe căi străine,
Mi-l aduceți, căci contează,
Când domnesc Eu, va fi bine!

Eu Păstorul, iar voi turma,
Vom umbla printre coline,
Iar de-Mi țineți zilnic urma,
Vă asigur, va fi bine!

Și când timpu-și pierde graiul
Înghițit de zări divine,
Veți intra cu Mine-n raiul
Unde totul va fi bine!

Lucian Cazacu 

Ioan 16,33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

Venim ca ploaia

Venim ca ploaia și plecăm ca vântul
Un lat de palmă-i viața pe pământ
Ne ‘ntreb-acum din nou pe toți Cuvântul:
Chiar dac-am câstiga întreg pământul
La ce ne folosește în mormânt?

Muncim din zori cu trudă și sudoare
Dar înțeleptul Solomon ne spune
Făcând de fapt tranșanta constatare
Că tot ce-agonisim aici sub soare
Sunt toate în final deșertăciune.

Atunci de ce să ne hrănim cu vise
Când viața-i doar un abur ce se duce?
Valorile ce nu sunt compromise
Le vom găsi-n Cuvântul Vieții scrise
Și Calea ce spre Viață ne conduce.

Pentru că după viața trecătoare
Care ne-aruncă iute în sicrie
Există o viață viitoare
O veșnicie plină de splendoare
Sau una de amar și de urgie.

De asta într-o noapte friguroasă
Din Slava Lui veni-ntre noi Mesia
Dar oamenii nu L-au primit în casă
Și sa născut în ieslea-ntunecoasă
Deși El aducea Împărăția.

Apoi a trebuit ca El să moară
Să fie răstignit de-un braț călău
Purtând pe umeri cea mai grea povară
A omeniri-ntreg păcat și-ocară
Murind în locul meu și-n locul tău.

Pe El mormântul n-a putut să-L țină
A înviat a treia zi în zori
Rabuni, ai purtat a noastră vină
Și ne-ai adus lumină din Lumină
Chiar de la Tatăl dincolo de nori.

Apoi cu bucurie și mirare
Toți ucenicii cu privirea-n sus
Aveau să vadă sfânta decolare
Cum Te ‘nălțai spre Slăvi nemuritoare
Ce stări de Har, ce dor ceresc nespus!

Isus Tu ne-ai promis că-i cu putință
Prin nașterea din nou să fim cu Tine
Și-aceasta este numai prin credință
Și fapte vrednice de pocăință
Prin Harul care vine de la Tine.

Trăim acum în vremea de pe urmă
Vei reveni! Cu siguranță știm
Chiar dacă viața asta ni se curmă
Vom fi pe veci doar un Păstor și-o turmă
În preajma Slavei Tale când sosim.

În Cer vom fi pe veci moștenitori
Pe cei aleși i-asigură Cuvântul
Aici suntem doar simpli muritori
Și parcă-atât de iute trecători
Venim ca ploaia și plecăm ca vântul.

Daniel Hozan

Ca roua dimineții…

În glas curat, ca roua dimineții
Să înălțăm cântare Celui Sfânt
Știind, că El conduce pasul vieții
Crezând, că are-n grija Sa ”pământ”.

În glas curat, ca roua dimineții
Să se ridice imn frumos spre Soare,
În pas curat, ca roua dimineții
Să fim ca cele sfinte, vii fecioare!

În glas curat, ca roua dimineții
Să-L laude viața noastră zi de zi!
Străbată imnul sfânt al frumuseții
Cea beznă a nopții, a ceasului târziu.

În glas curat, ca roua dimineții
În unitatea sfântă, prețioasă
Ca vas ales, în pasul frumuseții
Slăvind mereu cea Jertfă Glorioasă

Pășim cu imn victorios pe cale –
Ea e trasată de Cel Triumfător!
Nu ne înfrică munți, a morții vale –
Isus, Isus e Cel Biruitor! ! !

În glas curat, ca roua dimineții
Slăvim, slăvim mereu pe Cel Preasfânt!
Un pas curat – e imn al frumuseții,
O dulce rază din Izvorul Sfânt.

Cu rădăcini în Apele Vieții,
Se-aude un splendid cânt, a mii de mii…
De unde vii tu, imn al frumuseții?
– Din vasele de lut, răscumpărați copii.

Un imn curat, ca roua dimineții
Pe aripi de Lumină către Soare,
Întâmpină frumoșii Zori ai Dimineții –
Isus, conduce turma la izvoare…

Lidia Cojocaru 

Foto: Laurentiu Iordache

De ce oare…

Plină-i lumea… De ce oare?
De „stele rătăcitoare”,
Pentru care-i pregătită,
De Cel  făr` de-asemănare,
„Negura” cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde „viermele nu moare”…
De ce oare? De ce oare? !

Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!

De ce oare-s nori uscați
Ce nici umbră nu mai au,
De ce oare atâția frați
Fără lucru-n „piață” stau,
De ce-s „dezrădăcinați”
Care nici un rod nu dau,
De ce-s toți de „val” purtați
Și de Duhul Sfânt nu vreau
Să se lase înduplecați… ? !

De ce-s turme și nu-i „Turmă”
Iubind glasul Domnului… ?
O fi vremea cea din urmă
Și sfârșitul Harului… ? !

Ioan Hapca

Nu vă mirați prieteni…

2 Timotei 3:1-5,2 Timotei 4:1-5

Nu vă mirați prieteni că-n zilele din urmă,
E lupta tot mai cruntă, cum a fost profețită,
De-o parte e Hristos și-a lui sfințită turmă,
Iar de cealaltă parte o lume răzvrătită.

Cei care mai aveți un strop de conștiință
Și vă doriți din suflet în bine o schimbare,
Citiți vă rog Scriptura, ca să aveți credință,
Vă-ntorceți de pe calea ce duce la pierzare.

Căci cei ce au făcut un pact cu răutatea,
Și-au lepădat învățătura curată a lui Hristos,
În locul cel de chin le va fi veșnic partea,
Cu tot alaiul crud, viclean și nemilos.

Chiar cei care se cred deștepți, emancipați,
Privesc cu mult dispreț orice trecut frumos,
Ei cred că-s progresiști, moderni, iluminați,
Vai cum vor plânge-odată tot traiul păcătos.

Cei ce-s legați cu lanțul puterii celui rău,
Ce și-au propus ca țel să spurce omenirea,
Sau lepădat fățiș de Sfântul Dumnezeu,
Trăiesc cu mare râvnă păcatul, nesfințirea.

Căci cei care nu vor deloc ca să mai știe,
Că sunt valori în viață ce nu se târguiesc,
Vorbesc cu îndrăzneală și cu obrăznicie,
Tot ce-i curat și sfânt, resping, batjocoresc.

Chiar mulți lăudăroși și iubitori de sine,
Sunt neevlavioși, obraznici, îngâmfați,
Nemulțumiți mereu, nu știu ce se cuvine, …
De căile dreptății tot mai înstrăinați.

Cei ce pășiți acum pe căile stricate,
Ce în Hristos n-au fost și nu sunt acceptate, …
Ev. Matei 7:13-29, Romani 1:18-32
Să nu uitați de sfânta și de divina lege:
Ce semănați acum, aceea veți culege!
Galateni 5:16-26, cap. 6:7-8,1 Corinteni 6:9-11

Căci cine-acceptă răul și-l propăvăduiește,
Respinge adevărul și nu se mai sfințește… ,
Să nu uite că vine o zi de judecată,
Când toți ne vom primi răsplata după faptă.

De aceea vă îndemn cu toată stăruința,
Să lepădați păcatul, să alegeți pocăința.
Stați lângă adevăr, lumină și dreptate,
Ca să trăiți cu Domnul și dincolo de moarte!

de Teodor Groza

În crăpătura stâncii este miere

„L-aş hrăni cu cel mai bun grâu şi l-aş sătura cu miere din Stâncă.” Psalmul 81:6

Sunt aşezat pe Stânca de granit,
de care-i scris de veacuri în Scriptură,
Iar Stânca este Cel din infinit
şi sunt ascuns cu El în crăpătură.

Şi sunt în crăpătură oi, din turma
Păstorului cel bun ce le-ngrijeşte;
pe Stâncă nu le ştie nimeni urma,
căci le-a ascuns Acel ce le-ngrijeşte.

În crăpătura Stâncii este mană,
şi nu puţină, ci e din belşug,
căci Cel ce-i Pâinea vieţii este hrană,
şi nu e greu, căci sunt cu El în jug!

În crăpătura Stâncii este miere
pentru poporul Său răscumpărat.
El a băut atunci oţet şi fiere
şi-a suferit, şi-a fost crucificat.

Să bată vânturi cât vor vrea să bată,
(şi ştiu că tot e-ngăduit de sus)
nu vor putea s-o smulgă niciodată,
căci Stânca cea de veacuri e ISUS!

Cu El în crăpătură e Lumină,
deşi e întuneric spre apus;
căci Sfeşnicul care-o însenină
Este Lumina lumii: e ISUS!

Petru Ion

Lupul răzvrătirii

Cât de blând îmi pari și tandru
Și-nțelept. Ești lup bătrân…
N-ai toiag și nici nuiele
Să mă pedepsești cu ele.
Mi-ai făcut staul de leandru;
N-ai vrea tu să-mi fii stăpân?

Uite-au început să-mi iasă
Dinți de câine-nfometat
Și-mi vine să mușc din turmă
Ca să nu-mi mai dea de urmă;
Și să port sub lâna deasă
Blana ta de lup turbat.

Nu mai vreau s-aud mustrarea.
Nu-L mai sufăr pe Păstor!
Vreau s-alerg prin văi de gheață
Să cunosc ce-i aia viață
De hoinar. Să uit cărarea
Spre-adăpostul oilor.

Ce ciudat… Așa, deodată,
Parcă simt o sete rea
Și-mi vine să sfâșii-n noapte
Mielușeii albi de lapte
Și să sorb, ca niciodată,
Sânge cald din turma mea!

Vai ce hău și ce meandru
Să mă știu lup între oi…
Plânge-n rugăciuni Păstorul;
Vrea s-aprindă-n mine dorul
După dealul cu trifoi!
Dar ia să mănânc din leandru…

…………….

Și-adormise sub un pom;
Lupul cel bătrân ca moartea
Își ceruse însă partea
Omorându-și prada-n somn…!

Tot așa, ca lupii-n turmă
Îmbrăcați în piei de oi,
Răzvrătiți, ne pierdem frații…
Chiar de știm că vinovații
Ce-or plăti până la urmă
Suntem, Doamne, numai noi!

Mănescu Mihaela 

O turmă și un Păstor

Motto:””Mai am și alte oi, care nu sunt din turma aceasta; și pe acelea trebuie să le aduc.
Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.”” Amin! Ioan 10:16.

După cum trăiam odată
În vremuri îndepărtate,
Eram morți, fără scăpare,
În greșeli și în păcate.

Dar Cel bogat în bunătate
– Dumnezeu, care-I milos –
Ne-a adus iarăși la viață
Împreună cu Hristos.

Și dragostea Sa pentru noi
Ni s-a arătat, astfel,
Trimițindu-Și Fiu-n lume
Ca noi să trăim prin El.

Că mult se rătăcise lumea
Prin păcatele făcute,
De ajunseseră cu toții
O turmă de oi pierdute.

Risipite și-mprăștiate
Ca turma fără păstori,
Acum devenise pradă
Lupilor cei răpitori.

Multe oi și miei din turmă
Au sfâșiat și au răpus…
Dar a venit Izbăvitorul,
Păstorul cel bun, Isus.

A adus cu El Cuvântul
Și toiagul de dreptate,
Ca să strângă laolaltă
Oile Sale împrăștiate.

Dar oile Lui erau, acum,
Oi pestrițe și seine
Care rătăceau întruna
Cu alte turme străine.

Și oile, în rătăcirea lor,
Multe L-au tăgăduit
Iar Isus Hristos, Păstorul,
De ele n-a fost primit.

Nerecunoscându-I glasul
Oile rele L-au împuns,
L-au lovit, lovit de moarte,
Și în coastă L-au străpuns.

Așa s-a-mplinit Cuvântul
Care L-a spus pentru noi,
Că El, Păstorul cel bun,
Își dă viața pentru oi.

Azi, Păstorul încă strânge
Oile Sale împrăștiate
Și chemându-le pe nume,
El le vindecă pe toate.

Acum este sus în ceruri
În a Sa Împărăție
Ca să pregătească locul
Și-n curând, iar o să vie

Să-Și ia oile turmei Sale
– Oile blânde, oile bune –
C-a lăsat poruncă sfântă
Laolaltă să se-adune.

Și să fie pregătite,
Că mai e puțină vreme
Și Păstorul se va-ntoarce
Ca pe toate să le cheme,

Să le ducă-n pășuni verzi
Unde-or pășuna în tihnă,
Și vor bea pe săturate
Din apele de odihnă.

Iar Isus Hristos, Păstorul,
Va fi în mijlocul lor,
Și va fi pentru vecie
O turmă și un Păstor.

Amin!

Ioan Vasiu

Vremurile ce traim

Traim vremea din urma,
Cand lumea e o turma,
Ce umbla risipita
De pofte chinuita.

Traim vremea lui Noe,
Pacatul umbla-n voie,
Si-i consfintit prin lege
Rodind faradelege.

Traim vremea Sodomei,
Renaste vraja Romei,
Globala-i sodomia
Ce atrage urgia.

Traim vremi apostate,
Crestini-s dati la moarte,
Sfintenia-i un risc
Caci vine anticrist.

Traim vremea Rapirii,
Lumi-mpotriva firii,
Cand cei ce-au mantuire
Gata sunt pentru Mire.

Nelu Rosu